Union's seat establishes court jurisdiction in labor dismissal dispute; Sibiu Tribunal found competent.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş – secţia Civilă la 24.12.2021, reclamantul Sindicatul Liber Romgaz Mediaş, în numele şi pentru membrul său de sindicat A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. – Sucursala de Producţie Târgu Mureş, în principal anularea deciziei nr. 1278/22.11.2021, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al membrului de sindicat A., iar în subsidiar, schimbarea sancţiunii aplicate cu o sancţiune mai uşoară dintre cele prevăzute de art. 248 din Codul muncii, reintegrarea acestuia pe postul de operator de extracţie, în cadrul secţiei de Producţie Gaze Naturale Grebenişu - Sucursala Mureş, funcţie deţinută anterior concedierii şi obligarea pârâtei la plata către A. a tuturor drepturilor salariale, actualizate şi indexate, începând cu 23.11.2021 şi până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 398/29.03.2022, Tribunalul Mureş – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, că instanţa competentă teritorial să soluţioneze conflictele de muncă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Astfel, a reţinut că în condiţiile în care sindicatul este legitimat procesual activ, determinarea competenţei teritoriale se realizează, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în raport cu sediul sindicatului.

Prin urmare, apreciind că textul de lege sus-indicat instituie o competenţă exclusivă, de ordine publică, în favoarea tribunalului de la domiciliul reclamantului şi reţinând că sediul sindicatului este în Mediaş, a stabilit că Tribunalul Sibiu este competent să judece cauza.

Dosarul a fost înregistrat la 29.04.2022 pe rolul Tribunalului Sibiu – secţia I Civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 317/19.05.2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, evocând prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 alin. (1)-(3) şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi considerentele Deciziei nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, a reţinut că instanţa competentă teritorial este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, a apreciat că prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa teritorială este atrasă şi de locul de muncă al reclamantului, astfel că nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, deoarece aceasta din urmă nu deduce soluţionării litigii izvorâte raporturi juridice la care participă în mod direct, ci la care participă membrii săi.

În aceste condiţii, a notat că şi ţinând cont de aspectele stabilite prin Decizia nr. 1/2013, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, deoarece o astfel de interpretare goleşte de conţinut prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prin care legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă.

Cum în cauză, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales ca dintre două instanţe deopotrivă competente, să învestească Tribunalul Mureş, a apreciat că acesta este legal învestit să judece cauza.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză există conflict negativ de competenţă în accepţiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluţionarea pricinii.

Litigiul are ca obiect soluţionarea unui conflict individual de muncă şi a fost iniţiat de reclamantul Sindicatul Liber Romgaz Mediaş, în numele şi pentru membrul său de sindicat A..

În materia litigiilor de muncă, relevante pentru stabilirea competenţei teritoriale, sunt dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei de la domiciliul, reşedinţa sau sediul reclamantului ori cea de la locul de muncă al acestuia.

Dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 prevăd că "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

Textul de lege evocat a preluat în integralitate soluţia legislativă anterioară a art. 28 din Legea nr. 54/2003, în interpretarea şi aplicarea căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, prin Decizia nr. 1/2013, că,,(...) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat" şi că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Cum în speţă, procesul a fost iniţiat de Sindicatul Liber Romgaz Mediaş, în numele şi pentru membrul său de sindicat A., iar sediul sindicatului este în Mediaş, aflat în raza teritorială a Tribunalului Sibiu, această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cauza, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Aşa fiind, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.