Territorial competence conflict over employment claims by court staff: application of Art. 127 C. proc. civ. to IT specialists via co-participation

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi – secţia I Civilă la 01.07.2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să constate că perioada serviciului de permanenţă efectuat reprezintă timp de muncă şi, ca atare, să oblige pârâţii la compensarea acestuia cu ore libere plătite, să oblige pârâţii la recalcularea, alocarea şi la plata către reclamanţi a tuturor drepturilor salariale aferente perioadei serviciului de permanenţă efectuat în ultimii 3 ani şi două luni anterior sesizării instanţei, calculate potrivit art. 123, coroborat cu art. 137 alin. (5) şi cu art. 142 alin. (2) din Codul Muncii, prin acordarea cumulată a sporurilor pentru compensarea muncii suplimentare, a muncii în zilele de repaus săptămânal şi a muncii în zilele de sărbătoare legală, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective. Au mai solicitat reclamanţii să fie obligaţi pârâţii şi la compensarea duratei serviciului de permanenţă efectuat de reclamanţi pe durata nopţii, în ultimii trei ani şi două luni anterior sesizării instanţei, fie prin reducerea cu o oră a duratei zilei de muncă, fie prin acordarea unui spor de 25% din salariul de bază, actualizat cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâţilor la compensarea pe viitor a serviciului de permanenţă ce se va efectua.

Prin sentinţa civilă nr. 155/07.02.2022, Tribunalul Galaţi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, reţinând că, faţă de calitatea de grefieri a reclamanţilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de considerentele deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la 23.02.2022 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia I Civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 851/13.04.2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării.

Pentru a hotărî astfel, constatând că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel şi nu în cadrul tribunalului iniţial sesizat, a apreciat că în cauză nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., întrucât dezlegările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii date prin decizia nr. 7/2016 vizează numai situaţia în care părţile reclamante îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei indicate la alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

De asemenea, a stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. privesc procurorii, asistenţii judiciari şi grefierii şi, deci, nu se aplică şi personalului conex, cum este situaţia reclamanţilor, care au calitatea de specialişti IT.

Mai mult, a apreciat că Tribunalul Dâmboviţa nu ar putea fi competent să judece procesul nici în condiţiile aplicării în speţă a ipotezei de la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că, în cauză, calitatea de pârât nu aparţine şi instanţei competente să soluţioneze cauza potrivit dreptului comun.

Totodată, a apreciat că într-o asemenea situaţie, faţă de prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială de ordine publică nu mai putea fi invocată de Tribunalul Galaţi ulterior primului termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi puteau depune concluzii, respectiv 07.12.2021.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză există conflict negativ de competenţă în accepţiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluţionarea pricinii.

Reclamanţii, grefieri şi specialişti IT ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi au învestit Tribunalul Galaţi cu un conflict de muncă, pârâţi fiind Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Finanţelor Publice.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (3), aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Dispoziţiile textului de lege evocat sunt norme speciale, derogatorii de la normele de competenţă teritorială, care stabilesc un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care/pe lângă care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini de competenţa instanţei respective ori a uneia inferioare ei.

Totodată, norma legală instituie un caz de prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

Prin decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, "personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT".

În speţă, unii dintre reclamanţi au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, iar ceilalţi, calitatea de specialist IT, adică personal auxiliar de specialitate în cadrul aceleiaşi instituţii (însă fără a fi grefieri).

Cum conflictul de muncă dedus judecăţii ar fi trebuit, potrivit regulilor de drept comun, să revină spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, Înalta Curte subliniază că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se opun unei asemenea învestiri, atât timp cât unii dintre reclamanţi au calitatea de grefier la parchetul de pe lângă o instanţă superioară celei competente să soluţioneze cauza, împrejurare ce atrage competenţa uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Galaţi.

Pentru reclamanţii specialist IT, cărora nu le este aplicabil textul de lege menţionat, instanţa supremă, notând că aceştia se află în situaţia coparticipării procesuale active, potrivit art. 59 C. proc. civ., constată incidenţa dispoziţiilor art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, aceasta va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

Aşa fiind, constatând că Tribunalul Dâmboviţa se află în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinate Curţii de Apel Galaţi, Înalta Curte va stabili, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea acestui tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.