Employer’s revision rejected for lack of party identity; dismissal annulment and back pay award stand

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 86/28.01.2021, Tribunalul Teleorman – secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi contencios administrativ Fiscal a luat act că reclamantul Sindicatul Naţional Telecomunicaţii Mobile, în numele şi pentru membrul de sindicat A., a renunţat la ultimul capăt al cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a respins excepţiile nulităţii şi lipsei de obiect al primului capăt de cerere, a admis în parte acţiunea, a anulat decizia de concediere nr. x, emisă de pârâtă la 18.12.2019, a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior sau similară, cu plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale, precum şi cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, majorate, indexate şi reactualizate, de la data emiterii deciziei şi până la data reintegrării efective şi a respins ca nefondate celelalte capete de cerere.

Împotriva acestei sentinţe civile, S.C. B. S.A. a declarat apel principal, iar Sindicatul Naţional Telecomunicaţii Mobile, în numele şi pentru membrul de sindicat A., apel incident.

Prin decizia civilă nr. 6682/20.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii civile, S.C. B. S.A. a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanţei de apel.

În motivare, revizuenta a susţinut că decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziilor civile nr. 726/12.02.2021, nr. 2200/16.04.2021, nr. 2614/10.05.2021, nr. 4601/01.10.2021 şi nr. 4858/11.10.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Astfel, a arătat că în cauză nu se putea reţine lipsa unei cauze reale şi serioase pentru concedierea intimatului, în condiţiile în care prin hotărârile sus-menţionate s-a stabilit, în mod definitiv, că desfiinţarea departamentului din care acesta a făcut parte s-a întemeiat pe o cauză reală şi serioasă şi că nu avea obligaţia de a-l reîncadra pe un post similar.

La 23.03.2022 intimatul A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizuirii, în principal, ca inadmisibilă, pentru neîntrunirea cerinţei triplei identităţi, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul de astăzi, revizuenta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului A., asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, conform art. 36 C. proc. civ.

În speţă, contrar afirmaţiilor autoarei excepţiei, atât acţiunea, cât şi apelul incident au fost formulate de Sindicatul Naţional Telecomunicaţii Mobile nu în nume propriu, ci în numele şi pentru membrul de sindicat A.. De asemenea, în dispozitivele hotărârilor pronunţate de instanţele devolutive figurează, în calitate de parte, Sindicatul Naţional Telecomunicaţii Mobile, în numele şi pentru membrul de sindicat A., aşa încât ele produc efecte faţă de membrul de sindicat indicat, în calitate de titular al raportului juridic dedus judecăţii, iar nu faţă de Sindicatul Naţional Telecomunicaţii Mobile.

Cum raportul juridic dedus judecăţii derivă din contractul individual de muncă al membrului de sindicat A., rezultă că acesta are calitate procesuală în sensul art. 36 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive urmează să fie respinsă.

În continuare, examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac a invocat incidenţa ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al unor decizii, pronunţate în cadrul unor litigii purtate între S.C. B. S.A. şi Sindicatul Naţional Telecomunicaţii Mobile.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."

Astfel, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabilă în cauză faţă de data începerii procesului (23.12.2019), se poate obţine retractarea unei hotărâri judecătoreşti atât pentru încălcarea efectului negativ, cât şi a celui pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima, consacrată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi ea presupune tripla identitate (de părţi, obiect şi cauză); a doua, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operează când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv şi reflectă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre aceleaşi părţi, care nu mai pot fi contrazise şi care se impun într-un alt proces aflat în legătură cu cel anterior.

Prin urmare, Înalta Curte impune părţilor concluzia că întrunirea cerinţei identităţii de părţi este o cerinţă necesară în cazul invocării ambelor efecte ale autorităţii de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora", precum şi din considerentele deciziei nr. 18/2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces (şi succesorii acestora), fundamentul şi justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea şi dreptul la apărare" (paragraful 95).

În speţă, deciziile civile nr. 726/12.02.2021, nr. 2200/16.04.2021, nr. 2614/10.05.2021, nr. 4601/01.10.2021 şi nr. 4858/11.10.2021 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a căror autoritate de lucru judecat a fost invocată, nu au fost pronunţate în procese în care intimatul A. să fi avut calitatea de parte, pentru a putea fi opuse cu acest titlu, ca fiind potrivnice deciziei a cărei revizuire se solicită. Dimpotrivă, în litigiile în care au fost pronunţate hotărârile enunţate anterior au fost deduse judecăţii raporturi juridice de muncă existente între revizuentă şi alţi salariaţi, chiar dacă aceştia au fost reprezentaţi tot de Sindicatul Naţional Telecomunicaţii Mobile.

Împrejurarea că părţile din litigii şi hotărâri pronunţate în cauze distincte au fost reprezentate de acelaşi sindicat, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, nu este de natură să conducă la concluzia că aceste dosare au avut aceleaşi părţi, cu atât mai mult cu cât efectele hotărârilor se răsfrâng numai asupra părţilor, aspect ce rezultă şi din prevederile art. 28 alin. (2) teza finală din aceeaşi lege, potrivit cărora "Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

În acest context, nefiind invocată încălcarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care să fi tranşat o chestiune litigioasă în legătură cu raportul juridic de muncă existent între revizuentă şi intimatul A., Înalta Curte constată că în cauză cerinţa identităţii de părţi nu este întrunită.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac îşi manifestă, în realitate, nemulţumirea faţă de practica neunitară a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în ceea ce priveşte aspectele sesizate în revizuire, care, însă, în considerarea principiului securităţii juridice şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi desfiinţată în calea extraordinară de atac de retractare.

În aceste condiţii, nefiind incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, pentru raţiunile înfăţişate anterior, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului A..

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 6682/20.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.