Insolvency proceeding: cassation inadmissible against final appellate judgment excluding cassation under insolvency law

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la data de 03.02.2021, creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 257/26.05.2021, Tribunalul Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis cererea şi, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva S.C. A. S.R.L., luând apoi şi primele măsuri dintre cele reglementate de lege.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, în cadrul căruia a solicitat suspendarea executării sentinţei apelate până la soluţionarea căii de atac exercitate dar şi repunerea în termenul pentru declararea apelului.

Prin decizia nr. 295/08.10.2021, Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel, a anulat ca tardiv apelul, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinţei apelate şi a dispus restituirea către apelantă a cauţiunii consemnată pentru soluţionarea cererii de suspendare.

Împotriva acestei decizii, B. S.A. şi S.C. A. S.R.L. – reprezentată prin administrator C., au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ei.

Deşi fiecare recurente a depus câte un memoriu de recurs, criticile lor sunt, în esenţă, identice, aşa încât expunerea lor va fi comună pentru ambele recursuri.

Astfel, după prezentarea situaţiei de fapt privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea societăţii A. S.R.L., precum şi a evenimentelor premergătoare înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, recurentele au susţinut că cererea creditoarei a fost prematur formulată, în condiţiile în care termenul pentru contestarea titlului executoriu de care această intimată s-a prevalat în cursul procesului nu expirase.

Mai mult, au afirmat că în cauză S.C. A. S.RL. nu a fost citată legal în primă instanţă, întrucât actele de procedură au fost transmise la sediul indicat de creditoare, care cunoştea faptul că societatea recurentă avea un alt sediu pentru comunicarea corespondenţei, indicat, de altfel, creditoarei în cursul inspecţiei fiscale pe care a desfăşurat-o.

În continuare, autoarele căii de atac au susţinut că citarea societăţii debitoare prin afişare la sediul Primăriei Slănic Moldova s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 154 şi ale art. 167 C. proc. civ., întrucât intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău nu a făcut dovada efectuării tuturor demersurilor pentru aflarea sediului debitoarei, cunoştea atât adresa de corespondenţă a S.C. A. S.R.L., cât şi pe cea a reprezentantului său legal şi citarea prin publicitate nu s-a realizat prin cele trei modalităţi prevăzute de ultimul text de lege indicat.

Au mai precizat că societatea debitoare a luat cunoştinţă de cererea creditoarei, dar şi de deschiderea procedurii insolvenţei numai după pronunţarea sentinţei de către judecătorul-sindic şi comunicarea notificării emise în acest sens de administratorul judiciar.

Din această perspectivă, recurentele au apreciat că în cauză au fost încălcate atât prevederile art. 22 C. proc. civ., cât şi dreptul la apărare şi că soluţionarea apelului s-a realizat fără să se ţină cont de motivele expuse mai sus, care, în opinia sa, impuneau admiterea cererii de repunere în termenul de apel şi, pe cale de consecinţă, şi a căii de atac devolutive.

Au mai susţinut că şi comunicarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei s-a efectuat în mod nelegal, în măsura în care la data emiterii actului jurisdicţional, S.C. A. S.R.L. avea sediul în Bucureşti.

Faţă de toate aspectele sesizate mai sus, recurentele au apreciat că instanţa de prim control judiciar a încălcat şi principiul rolului activ al judecătorului.

De asemenea, au afirmat că hotărârea primei instanţe s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 167 alin. (3) C. proc. civ., întrucât, în opinia lor, adiţional citării prin publicitate se impunea şi numirea unui curator special pentru reprezentarea intereselor debitoarei.

Potrivit autoarelor căii de atac, citarea prin publicitate, i-a produs recurentei S.C. A. S.R.L. o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei.

Totodată, au arătat că instanţa de apel nu a analizat niciuna dintre dispoziţiile legale anterior menţionate, în condiţiile în care obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a debitoarei constituie abatere judiciară, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. civ., actele îndeplinite ulterior citării fiind anulabile.

Din această perspectivă, au apreciat că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că hotărârile instanţelor de fond sunt lovite de nulitate atât pentru nelegala citare a debitoarei, cât şi pentru încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale sus-indicate.

Recurentele au arătat că la pronunţarea deciziei recurate nu s-a ţinut cont că în prima etapă procesuală au fost încălcate principiile contradictorialităţii, nemijlocirii şi disponibilităţii, dar şi dreptul debitoarei la apărare.

În continuare, recurentele au prezentat aspecte privind lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei care a stat la baza deschiderii procedurii insolvenţei, sens în care au invocat jurisprudenţa Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene.

Au mai afirmat că instanţele de fond nu au reţinut la soluţionarea cauzei nici înscrisurile depuse la dosar pentru a face dovada dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care, analizând-o cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speţă, autoarele căii de atac au declarat recurs împotriva deciziei nr. 295/08.10.2021, prin care Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea S.C. A. S.R.L. de repunere în termenul de apel şi a anulat ca tardiv apelul declarat de aceasta împotriva sentinţei de deschidere a procedurii generale a insolvenţei împotriva ei.

Prin urmare, recursul de faţă este îndreptat împotriva unei decizii pronunţate în apel, în materia procedurii insolvenţei.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(…) Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în forma aplicabilă la data declanşării procesului, "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Din coroborarea dispoziţiilor legale sus-evocate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia pronunţată în apelul exercitat împotriva sentinţei nr. 257/26.05.2021 a Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal este definitivă încă de la data pronunţării şi că împotriva ei autoarele căii de atac nu au deschisă calea recursului.

Cum decizia recurată se încadrează în categoria hotărârilor excluse de legiuitor de la controlul de legalitate realizat prin recurs, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.R.L., prin administrator C. şi B. S.A. împotriva deciziei nr. 295/08.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.