Contestație în anulare as a retrial remedy: exclusive jurisdiction of the rendering court over its own judgments

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra contestaţiei în anulare, constată şi reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 3867/2021 din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă a respins cererea de repunere în termen şi ca tardivă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 290 din 10 iunie 2021, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Împotriva acestei decizii, A. a exercitat calea de atac intitulată "apel", iar ulterior a recalificat-o ca fiind contestaţie în anulare, solicitând anularea hotărârii.

În motivare, a arătat în esenţă că în etapa procesuală a revizuirii nu a fost legal citat şi că nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc şedinţa, astfel că sunt incidente prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

La 16 decembrie 2021, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii căii de atac exercitate, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, asupra căreia, în temeiul art. 131-132, raportat la art. 505 alin. (1) şi art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

În conformitate cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (…)", iar, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Raportând textele legale evocate la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora: "Necompetenţa este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile imperative ale art. 505 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pendinte.

Contestaţia în anulare are ca obiect decizia civilă nr. 3867/2021 din 7 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă.

Potrivit art. 505 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Textul legal evocat consacră caracterul de cale extraordinară de atac, de retractare, a contestaţiei în anulare, indiferent de motivul invocat, deci, fără relevanţă dacă este o contestaţie în anulare de drept comun sau specială, ceea ce însemnă că, aceasta este de competenţa instanţei care a pronunţat decizia împotriva căreia a fost exercitată.

Aşadar, întrucât această cale extraordinară de atac este configurată ca fiind una de retractare, de competenţa instanţei care a pronunţat-o şi niciodată a instanţei superioare, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2, coroborat cu art. 505 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia I Civilă a contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3867/2021 din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2022.