Annulment of arbitral award challenged for insufficient judicial reasoning on public procurement price modifications and expert fee disputes

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa, în contradictoriu cu pârâta A., a formulat acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 16/26.11.2019, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, în dosarul nr. x/2017, solicitând anularea acesteia şi menţinerea cauzei spre rejudecare, pronunţând o hotărâre de respingere în tot a pretenţiilor reclamate prin capetele de cerere 1.3, 1.2, II. l şi III.1 din acţiunea arbitrală, în sensul respingerii pretenţiilor reclamantei în sumă de 21.233.848,80 RON, cu titlu de debit principal rezultat din admiterea în parte a pretenţiilor din petitele 1.1 şi 1.2, a sumei de 366.553,26 RON, cu titlu de daune moratorii solicitate prin capătul de cerere III. 1 şi a dobânzilor contractuale solicitate prin capătul de cerere II.1, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/06.01.2020, reclamanta A. a formulat acţiune în anulare prin care a solicitat:

I. anularea parţială a încheierii din data de 16.09.2019 cu privire la soluţia dată excepţiei de decădere invocată de către reclamantă;

II. anularea parţială a sentinţei arbitrale nr. 16/26.11.2019 cu privire soluţia dată capetelor de cerere 1.1 si 11.1 şi, pe fond:

a) Obligarea pârâtei la plata restului de preţ conform facturilor: x, reprezentat de costurile aferente timpului de staţionare şi costuri aferente extinderii de timp în valoare de 55.293.806,10 RON, inclusiv TVA.

b) Obligarea pârâtei la dobânzii contractuale, calculată conform Sub-clauzei 14.8 până la şi incluzând data de 02.06.2019, pentru neîndeplinirea de către Beneficiar a obligaţiei de plata a restului de preţ de 55.289.806,10 RON, conform facturilor emise, în valoare de 13.200.849,00 RON, şi în continuare dobânda contractuală până la data plaţii efective.

III. anularea parţială a sentinţei arbitrale nr. 16/26.11.2019 cu privire soluţia data capetelor de cerere I.3 şi II.3 şi pe fond:

a) Obligarea pârâtei la plata restului de preţ în cuantum de 20.368.001,52 RON, reprezentând diferenţa dintre preţul unitar de 30.680,22 RON şi cel de 902,44 RON plătit de către pârâta, pentru 684 elemente de beton demontate de sub nivelul apei în anii 2013 şi 2015;

b) Obligarea pârâtei la dobânzii contractuale, calculate conform Sub-clauzei 14.8, în raport de scadenţa facturii x/05.11.2015, şi în continuare până la data plaţii efective;

IV. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale calculate corespunzător admiterii în parte a cererii de arbitraj;

V. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/02.05.2019, reclamantul B. a chemat în judecată pârâţii A. şi Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, solicitând instanţei:

I. Desfiinţarea următoarelor măsuri dispuse de tribunalul arbitral:

1. măsura anulării raportului de expertiza contabilă;

2. "aprecierea" ca expertului contabil nu i se cuvine onorariul stabilit;

3. repartizarea către noul expert desemnat a sumelor deja plătite cu titlu de onorariu expertului desemnat.

II. Modificarea măsurilor în sensul acordării în integralitate a onorariului de expert, în cuantum de 30.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011.

Pârâta Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" - S.A. Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii în anulare ca: inadmisibilă, exercitată de o persoană fără calitate procesuală activă, prematură, tardiv formulată, şi nefondată.

În subsidiar, în ipoteza în care instanţa de judecată ar aprecia că acţiunea în anulare este întemeiată şi va anula încheierea arbitrală, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral, conform disp. art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ. 195;

Pârâtul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat următoarele: admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 610 C. proc. civ. şi, în consecinţă, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Constanţa; admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare, întrucât încheierea din 04.02.2019 nu poate fi atacată separat cu acţiune în anulare, conform prevederilor art. 594 alin. (1) C. proc. civ., admiterea excepţiei prematurităţii acţiunii în anulare; respingerea acţiunii în anulare, pe fond, ca fiind neîntemeiată; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 697/29.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Constanţa.

La termenul de judecată din data de 15.07.2020, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2020 la dosarul nr. x/2019, acesta fiind primul dosar înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, urmând ca ele să fie soluţionate împreună având în vedere că cererile au acelaşi obiect, respectiv acţiune în anulare, precum şi că vizează aceeaşi hotărâre arbitrală.

La acelaşi termen, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Î.C.C.J. în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

2. Soluţia instanţei de fond. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4/2020 din 12 august 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondate, acţiunile în anulare ce fac obiectul dosarului nr. x/2019 şi al dosarului conex nr. x/2020; a respins, ca nefondate, excepţia inadmisibilităţii, cea a prematurităţii şi cea a tardivităţii formulării acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului conex nr. x/2019, şi a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare ce face obiectul dosarului conex nr. x/2019; în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi al art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a obligat reclamanta din dosarul nr. x/2019, Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa, la plata către pârâta din acest dosar, A.,a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial redus), respectiv, a obligat reclamanta din dosarul conex nr. x/2020, A., la plata către pârâta din acest dosar, Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa, a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial redus); în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., a dispus compensarea cheltuielilor de judecată stabilite în paragraful precedent şi, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a dispus obligarea reclamantului din dosarul conex nr. x/2019, B., la plata către pârâta A. a sumei de 1.705 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial).

II. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs, în termen, reclamanta A. – prin A. – Sucursala Constanţa, pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A. Constanţa şi expertul judiciar B..

Recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A., Constanţa se raportează, în motivele de recurs invocate, la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.., sens în care, a relevat pe larg circumstanţele cauzei, opinând că instanţa avea obligaţia să analizeze, prin raportare la motivele cu care a fost învestită, subsumate celor prevăzute de art. 608 C. proc. civ.., dacă dispoziţiile legale imperative incidente fondului dreptului au fost sau nu corect analizate şi aplicate.

În dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut, în esenţă, următoarele:

Hotărârea recurată nu este motivată, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

În prealabil, solicită să se constate că, în esenţă, motivarea soluţiei pronunţate pe calea sentinţei recurate lipseşte.

În conţinutul considerentelor nu se regăseşte niciun silogism juridic prin intermediul căruia să se explice modalitatea în care, în cursul executării unui contract de achiziţie publică, atribuit în condiţiile O.U.G. nr. 34/2006 şi ale H.G. nr. 925/2006, este permisă suplimentarea preţului contractului fără acordul părţilor contractante, fără parcurgerea unei noi proceduri de achiziţie sau a uneia de negociere directă, şi nici în ce măsură sumele la care a fost obligată la plată, cu titlu de despăgubiri, intră sau nu, prin raportare la speţa dedusă judecăţii, în sfera prevederilor art. 97 din H.G. nr. 925/2006.

În continuare, a reluat, pe larg, motivele din acţiunea în anulare şi, referitor la considerentul potrivit căruia preţul contractului nu a fost determinat în contract, apreciază că acesta nu poate fi primit, deoarece, pe de o parte, potrivit dispoziţiilor C. civ. în materie de vânzare, art. 1660 şi urm., preţul este determinabil doar în situaţia în care nu a fost determinat în cuprinsul contractului, dar s-au prevăzut criteriile ulterioare de determinare, ceea ce nu este cazul în speţă; pe de altă parte, în contractele de achiziţie publică, regula este aceea că preţul contractului este întotdeauna determinat.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, în lipsa unei analize proprii şi cu ignorarea prevederilor legale în raport cu care a fost argumentat primul motiv al acţiunii în anularea sentinţei arbitrale, în mod evident, nu pot fi dezvoltate nici critici cu privire la calitatea raţionamentului primei instanţe şi, mai ales, la respectarea dispoziţiilor legale sub imperiul cărora s-a încheiat contractul în litigiu.

Concluzionând, recurenta arată că, omiţând să realizeze o analiză particularizată la speţă, mai ales că hotărârea a fost comunicată părţilor la un an de la data pronunţării, curtea de apel a pronunţat o hotărâre judecătorească prin care nu a prezentat în mod transparent argumentele pe care le-a avut în vedere în fundamentarea soluţiei de respingere, în acest mod fiind vătămat dreptul său la apărare şi punând instanţa de recurs în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar. Această neregularitate de conţinut produce în mod evident o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, iar, prin raportare la dispoziţiile art. 497 C. proc. civ.., la retrimiterea cauzei spre rejudecare, dată la care părţii să-i poată fi analizată cauza prin raportare la motivele de fapt şi de drept sub care a înţeles să-şi motiveze cererea.

În fine, sub un ultim aspect, susţine că respingerea tuturor argumentelor de admitere a acţiunii în anulare pe motiv că acestea privesc fondul cauzei, nu reprezintă o motivare, ci o sustragere a instanţei de la obligaţia ce-i incumbă, de a analiza cererea prin raportare la toate textele legale incidente, mai ales că acestea priveau instituţii de drept diferite.

Printr-un alt motiv de recurs invocat, recurenta-reclamantă a susţinut că prin hotărârea pronunţată nu au fost analizate toate motivele în anulare cu care a fost învestită instanţa, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, dacă cel puţin în aparenţă instanţa a analizat motivul în anulare relativ la încălcarea de către Tribunalul Arbitral a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (2), art. 97 din H.G. nr. 925/2006, în privinţa celui de-al doilea motiv, cel al încălcării dispoziţiilor art. 1269 C. civ., se observă că acesta a fost lăsat nesoluţionat, nicio referire la existenţa acestuia nefiind efectuată în cuprinsul hotărârii recurate.

În fine, în privinţa motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită ca, în măsura în care Înalta Curte va aprecia că hotărârea atacată îndeplineşte exigenţele motivării şi că prin aceasta au fost analizate toate motivele aduse în susţinerea nelegalităţii sentinţei arbitrale, să se constate că, prin modul de soluţionare, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2), art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (2), art. 97 din H.G. nr. 925/2006, având în vedere motivele expuse pe larg în cadrul primului motiv de recurs.

Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate, iar, în temeiul art. 497 C. proc. civ.., trimiterea cauzei spre rejudecarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 16/26.11.2019 pronunţată de către Curtea de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, în dosarul nr. x/2017.

Recurenta-pârâtă A.., Olanda – prin A. – SUCURSALA CONSTANŢA se raportează în motivele de recurs invocate la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată Curţii de Apel Constanţa, cu obligarea intimatei C.N.A.P.M. la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză, sens în care, a invocat, în esenţă, următoarele motive:

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicită casarea sentinţei civile nr. 4/2020 cu privire la nesoluţionarea şi, respectiv, nemotivarea de către instanţa de judecată a motivului de anulare relativ la capetele I.3 şi III.2 din cererea de arbitrare.

Astfel, sentinţa recurată este nelegală din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. şi se impune a fi casată, întrucât a fost încălcat principiul disponibilităţii, reglementat de prevederile art. 9 C. proc. civ., precum şi prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.., nefiind respectate cele două principii fundamentale, instanţa de judecată încălcând şi prevederile art. 20 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea hoărârii recurate.

De asemenea, recurenta-pârâtă a mai susţinut că sentinţa recuată este nelegală şi din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază).

În mod evident, din conţinutul hotărârii lipsesc cu desăvârşire motivele de fapt şi de drept pentru care instanţa a respins în totalitate acţiunea în anulare, în contextul în care nu a motivat soluţia de respingere raportat la motivul de anulare care viza modificarea de către Tribunalul Arbitral a preţului pentru lucrările efectuate sub nivelul apei, deşi acest preţ fusese stabilit prin contract.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicită casarea sentinţei civile nr. 4/2020 cu privire la modul de soluţionare a motivului de anulare relativ la capetele I.1 şi II.1 din cererea de arbitrare, susţinând că sentinţa atacată este nelegală din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ.. şi art. 22 alin. (4) C. proc. civ. De asemenea, sentinţa recurată este nelegală şi din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază).

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicită casarea sentinţei civile nr. 4/2020 cu privire la modul de soluţionare a motivului de anulare relativ la capetele I.1 şi II.1 din cererea de arbitrare.

Astfel, arată, în esenţă, că în cadrul acestui motiv de anulare problemele de drept ce se impuneau a fi clarificate de către instanţa învestită cu acţiunea în anulare vizau aspecte fundamental diferite, respectiv dacă C.N.A.P.M. putea să solicite suplimentar faţă de întâmpinare anularea hotărârilor inginerului.

Sentinţa recurată nu este motivată şi, prin aceasta, au fost încălcate prevederile art. 7, art. 20 şi art. 22 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., solicită casarea sentinţei civile nr. 4/2020 cu privire la modul de soluţionare a motivului de anulare relativ la capetele I.1 şi II.1 din cererea de arbitrare.

În concret, instanţa nu s-a pronunţat asupra criticii relative la imprescriptibilitatea C.N.A.P.M. de a solicita nulitatea hotărârilor inginerului, în contextul în care nulitatea acestor acte a fost invocată, pe cale de excepţie, la 5 ani de la data la care au fost emise cele două hotărâri de către inginer.

În fine, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., recurenta-pârâtă solicită casarea sentinţei civile nr. 4/2020 cu privire la modul de soluţionare a motivului de anulare relativ la "modificarea de către Tribunalul Arbitral a contractului de achiziţie publică într-o manieră neprevăzută de lege prin invalidarea subclauzei 1.9. şi calificarea pretenţiilor solicitate prin pct. I.1 ca daune interese contractuale".

Recurenta-pârâtă susţine că principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare au devenit în cauza de faţă simple iluzii pentru aceasta, care a aflat cu prilejul pronunţării hotărârii arbitrale că, deşi a fost obligată conform prevederilor subclauzei 14.7 să emită facturi pentru costurile stabilite de inginer cu titlu de preţ, plătind către bugetul de stat cu titlu de TVA suma de 9.918.938,60 RON pentru sume neîncasate, acestea sunt, de fapt, daune interese contractuale.

Concluzionând, faţă de considerentele expuse, recurenta-pârâtă A.., Olanda – prin A. – Sucursala Constanţa susţine că hotărârea recurată este nemotivată sau motivată superficial cu privire la modul în care s-a recalificat de către Tribunalul Arbitral obiectul cererii de chemare în judecată şi cu privire la modul în care s-au recalificat costurile reglementate de subclauza 1.9 din preţ în daune-interese contractuale, recalificare care a determinat invaliditatea acestei subclauze.

Recurentul B. se raportează în motivele de recurs invocate la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei, respectiv cu privire la respingerea ca nefondată a acţiunii în anulare care face obiectul dosarului conex nr. x/2019, precum şi obligarea sa la plata către pârâta A. a sumei de 1.705 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi, reţinând cauza spre rejudecare, admiterea cererilor sale, după cum urmează: admiterea acţiunii în anulare a încheierii din 4 februarie 2019, pronuntate în Bucureşti, la sediul Curţii de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, de Curtea de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa în cadrul dosarului x/2017, prin care solicită ca, în urma administrării probelor, să dispună desfiinţarea următoarelor măsuri dispuse de tribunalul arbitral: măsura anulării raportului de expertiză contabilă; "aprecierea" că expertului contabil nu i se cuvine onorariul stabilit; repartizarea către noul expert desemnat a sumelor deja plătite cu titlu de onorariu expertului desemnat şi modificarea măsurilor, în sensul acordării recurentului B. a onorariului de expert, integral, în cuantum de 30.000 euro, la cursul BNR din ziua plăţii, cu obligarea părţilor la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, precum şi cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fond şi recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a arătat, în sinteză, următoarele:

Primul motiv de casare este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. şi nu a analizat deloc motivul invocat raportat la încălcarea bunelor moravuri, deşi, susţine recurentul, era esenţial în stabilirea corectă a situaţiei de fapt, utilizarea imorală a raportului anulat şi analizarea motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h) C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de casare este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., considerând că judecătorul fondului nu a reuşit să clarifice motivarea; dimpotrivă, aceasta este contradictorie în argumente (fie a semnat, dar a dat indicii de părtinire, fie nu a semnat, dar a dat indicii de părtinire, fără să fie precizată partea avantajată şi modul de părtinire), fie din cauza unor elemente străine de actul întocmit s-ar fi ridicat dubii asupra imparţialităţii, fără a se şti care au fost elementele străine.

În fine, prin cel de-al treilea motiv de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., recurentul B. a susţinut că normele de drept material care au fost încălcate de instanţa de fond sunt cele prevăzute la art. 332 şi art. 333 C. proc. civ..; consideră că, deşi aceste norme sunt de procedură, în contextul analizării de către Curtea de Apel a aplicării acestora de către Tribunalul Arbitral, acestea devin norme de drept material.

Pentru toate aceste motive, consideră că recursul său este întemeiat şi solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, reţinând cauza spre rejudecare, şi admiterea cererilor sale, conform motivelor expuse în acţiunea în anulare, redate, în continuarea recursului.

Apărările formulate în cauză

La dosar au fost depuse întâmpinări formulate de către recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A. Constanţa, atât cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă (înregistrată la data de 27 octombrie 2021- dosar), cât şi cu privire la recursul declarat de recurentul B. (înregistrată la data de 1 noiembrie 2021- dosar recurs), întâmpinări prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

De asemenea, şi recurenta-pârâtă A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, înregistrată la data de 01 noiembrie 2021, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate, sub aspectul respingerii acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2019

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursurilor

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta-reclamantă A.. Olanda– prin A. – Sucursala Constanţa a formulat punct de vedere în scris referitor la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, înregistrat la data de 07.02.2022.

De asemenea, şi recurentul B. a formulat punct de vedere în scris la raport, înregistrat la data de 08.02.2022, prin care a învederat faptul că îşi însuşeşte concluziile din raport.

La termenul din 31 martie 2022, recursurile au fost admise în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 12 mai 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza tuturor celor trei recursuri exercitate în cauză, Înalta Curte constată că s-a invocat, prin fiecare dintre acestea, nemotivarea hotărârii de către instanţa de prim control judiciar, susţinându-se că din conţinutul hotărârii lipsesc cu desăvârşire motivele de fapt şi de drept pentru care instanţa a respins în totalitate acţiunea în anulare, în contextul în care nu a motivat soluţia de respingere a acesteia, raportat la motivele de anulare formulate.

S-a arătat că instanţa de apel a omis să realizeze o analiză particularizată la speţă, prin hotărârea judecătorească pronunţată nefiind prezentate în mod transparent argumentele pe care le-a avut în vedere în fundamentarea soluţiei de respingere a acţiunilor în anulare. Mai mult, s-a susţinut că instanţa de fond nu a reuşit să clarifice motivarea, aceasta fiind chiar contradictorie în argumente.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde în considerente, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Înalta Curte reţine că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 din C. proc. civ. se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce nu se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Instanţa nu a expus argumente proprii în susţinerea soluţiei pronunţate, din considerente lipsind clarificarea situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor, astfel cum au fost acestea vast dezvoltate prin acţiunile lor de anulare formulate şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare motiv de anulare a hotărârii arbitrale invocat şi critica relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Astfel, instanţa a reprodus, de altfel, printr-o sentinţă vastă (pe parcursul a 91 de pagini) conţinutul cererilor de anulare formulate, din dosarul nr. x/2019, nr. y/2019 şi nr. 4/36/2020 şi al motivelor invocate în susţinerea acestora şi, deşi le-a reţinut în expunerea rezumativă a dosarului, nu a efectuat o motivare proprie, particularizată pe fiecare motiv de anulare invocat, practic, în considerentele hotărârii neregăsindu-se motivele pentru care acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate şi care a fost raţionamentul instanţei care a condus la respingerea acţiunilor în anulare.

Instanţa s-a limitat la a reda, pe larg, situaţia de fapt din dosar, cele invocate prin acţiunile de anulare a hotărârii arbitrale formulate, astfel cum s-a dispus conexarea acestora şi, în argumentarea soluţiei, judecătorul cauzei a făcut referire generică la acestea, înlăturându-le, fără o motivare proprie.

Or, procedând în acest mod, instanţa nu a ţinut cont de finalitatea urmărită de recurenţi prin iniţirea demersului judiciar şi, în aceste condiţii, sentinţa recurată nu întruneşte exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind cercetate toate aspectele esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei, aspect care atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, instanţa are obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Or, prin nemotivarea hotărârii, recurenţilor li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, revenind instanţei, în rejudecare, rolul reexaminării depline a cauzei.

În rejudecare, instanţa urmează să analizeze toate apărările şi motivele arătate de părţi, astfel cum au fost acestea invocate prin cererile de anulare formulate, şi neexaminate.

În raport de faptul că se impune casarea hotărârii, reţinându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., analiza celorlalte critici invocate de recurenţi nu va mai fi efectuată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe, pentru o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. – prin A. – Sucursala Constanţa, de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A. Constanţa şi de recurentul B. împotriva sentinţei civile nr. 4/2020 din 12 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.