Cassation appeal annulled for failing to articulate legal defects, reiteration of factual objections regarding commission on property sale

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 248 din 17 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 31 din 11.03.2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă, intimată fiind pârâta B..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, reclamanta A., solicitând, în urma probelor ce vor fi administrate şi în urma reanalizării întregii situaţii de fapt şi de drept, admiterea recursului, asa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare, iar, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv, obligarea pârâtei la plata sumei totale de 190.000 euro reprezentând comisionul de 5% din valoarea tranzacţiei comunicate de cumpărătorul "Livezii Suliţa" (3.800.000 euro), comision stabilit prin contractul de colaborare la art. 5.2. şi art. 6., precum şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea recurată ca nelegală şi netemeinică şi, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a susţinut, în esenţă, următoarele:

De la încheierea contractului de colaborare nr. x/09.09.2013 şi până la prezentarea potenţialului cumpărător familiei Popa, inclusiv intimatei-pârâte, C., la 29.08.2018 de către asociatul său, D., a acţionat în calitate de asociaţi, lucru cunoscut de toată familia Popa, inclusiv, de către intimata-pârâtă B..

Conform art. 1953 C. civ., asociatul său D. a acţionat în contul contractului de asociere în participaţiune nr. x/03.09.2013 pentru realizarea obiectului contractului de colaborare nr. x/09.09.2013, familia Popa cunoscând încă de la încheierea contractului de colaborare calitatea recurentei de asociat cu D. şi E. în derularea acestuia, situaţie pe care, arată recurenta, instanţa de apel nu a luat-o în considerare la motivarea hotărârii şi să reţină răspunderea intimatei-pârâte faţă de coasociatul său D. (parte necontractantă în contractul de colaborare nr. x/09.09.2013), deci, plata comisionului de 5% din contract.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, intimata-pârâtă, nici la instanţa de fond şi nici la instanţa de apel, nu a prezentat vreo probă în sensul că nu a cunoscut calitatea acestora de asociaţi, ci pur şi simplu a afirmat în scris că nu a cunoscut acest lucru, iar la interogatoriul luat de instanţa de fond a confirmat acest lucru, aspect pe care instanţa de fond şi de apel l-a luat de bun, deşi recurenta a prezentat toate operaţiunile întreprinse pentru a evita această situaţie.

Deşi în apel, mai arată, a precizat modul în care a declarat calitatea de asociat la momentul încheierii contractului, instanţa dă dreptate numai afirmaţiilor lipsite de suport probatoriu ale intimatei-pârâte B..

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că instanţa de apel, în motivarea hotărârii pronunţate, deşi atestă faptul că negocierile pentru intimata-pârâtă au fost purtate de fiul acesteia, F., reţine în mod greşit şi total fals faptul că între F. şi asociatul recurentei, D., a fost încheiat contractul de colaborare nr. x/16.01.2019, realitatea fiind aceea că asociatul său D. nu a încheiat cu fiul intimatei-pârâte F. niciun contract.

S-a mai arătat că hotărârea pronunţată s-a bazat pe contractul de intermediere nr. x/16.01.2019, întocmit numai în limba română între D. şi C., în calitate de reprezentant al societăţii G., lucru total inexistent.

La dosarul cauzei există un contract de intermediere cu acest număr şi dată, impus de F. în calitate reprezentant/administrator al numitului C., după ce acesta din urmă a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu intimata-pârâtă, scopul urmărit de F. fiind tocmai de a se îndepărta de la plata comisionului prevăzut de contractul de colaborare nr. x/09.09.2013 încheiat de mama sa. Acest contract de colaborare nr. x/16.01.2019 este încheiat între C., în calitate de reprezentant al societăţii G., şi P.F.A. E., şi nu cu D., aşa cum a reţinut în mod greşit instanţa de apel.

Recurenta-reclamantă consideră că, dacă s-ar lua în considerare motivarea instanţei de judecată, cum că C. a fost prezentat familiei Popa de către D. în calitate de reprezentant al lui C. şi faptul că instanţa reţine acest contract de colaborare nr. x/16.01.2019 (încheiat în realitate între societatea G. şi PFA E.) ca fiind determinant în hotărârea luată, rezultă că de fapt la data de 29.08.2018 cumpărătorul C. nu a fost prezentat familiei Popa de către D. în baza raporturilor contractuale cu acesta (nu exista raport contractual încheiat la data prezentării), ci în calitate de asociat al recurentei şi în executarea contractului de colaborare nr. x/09.09.2013, prin aceste reţineri ale instanţei, hotărârea pronunţată bazându-se pe susţineri şi motivaţii contradictorii.

La data de 18.11.2021, recurenta-reclamantă a transmis la dosar precizări cu privire la recursul formulat, arătând că, temeiul de drept al recursului este art. 483 alin. (1) şi (2) şi art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., indicarea şi a pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. fiind o greşeală materială de redactare.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 17 martie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 12 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, ori examinarea situaţiei de fapt, intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că autoarea recursului critică decizia recurată din perspectiva probatoriului administrat şi a modului de interpretare a acestuia de către instanţa de apel, cu referire vastă la probe şi situaţia de fapt, critici care vizează temeinicia deciziei recurate.

Pornind la aceste consideraţii, se reţine că, deşi recurenta-reclamantă şi-a întemeiat, în drept, recursul, pe prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., acesta nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul de lege invocat, şi nici în vreunul din celelalte cazuri prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ..; aceasta, în condiţiile în care recurenta-reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Astfel, cazul de recurs prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, se referă la casarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, din dezvoltarea criticilor din recursul de faţă, Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal, recurenta-reclamantă neaducând nicio critică şi nefăcând nicio referire în cuprinsul recursului la nemotivarea hotărârii ori la eventuale motive contradictorii sau numai străine de natura cauzei, în sensul textului invocat.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 248 din 17 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.