Securitate collaboration status: scope of "hostile attitude" and lack of requirement to prove effective restriction of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 2 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 439 din 13 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei meţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În esenţă, recurentul-reclamant CNSAS invocă subsumat motivului de casare pe care este întemeiată în drept cererea de recurs, o încălcare şi greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prin nereţinerea de către judecătorul fondului ca îndeplinită a condiţiei privind furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist, care complementar încălcării dreptului la viaţă privată formează conţinutul normativ al textului în discuţie.

Spre a demonstra încălcarea supusă controlului judiciar în calea de atac exercitată, susţine relativ la cele reţinute de judecătorul fondului, următoarele argumente:

Opinia judecătorului de la fond conform căreia pentru a îndeplini condiţia în discuţie, este necesar ca informaţiile furnizate să privească activităţi sau atitudini concrete de propagare a unor valori contrare celor promovate de regimul totalitar comunist, impune condiţii suplimentare în privinţa sferei activităţilor/atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, cât timp simpla nemulţumire a persoanei urmărite la adresa regimului totalitar comunist, era suficientă pentru a fi calificată drept atitudine potrivnică. Mai mult, legiuitorul nu impune ca denunţătorul să urmărească (să "vizeze") direct sau indirect rezultatul negativ al denunţului său, ci doar ca acesta să fie în măsură să conştientizeze că asupra celui denunţat puteau urma acţiuni informative derulate de Securitate, fiind suficient ca "denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat", astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de exemplu, prin Decizia nr. 1780 din 24.03.2011.

Constatarea judecătorului de fond că informaţiile furnizate de pârât au caracter general şi nu pot fi calificate drept denunţ privind atitudini potrivnice regimului comunist este greşită, nota informativă olografă datată 03.06.1989 fiind suficientă spre a face dovada fără echivoc a faptului că intimatul-pârât a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind instruit de către un ofiţer de Securitate asupra modalităţii de obţinere a informaţiilor. Mai mult, urmare notei informative, titularul dosarului informativ a fost luat în urmărire pentru atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În subsidiar, pentru eventualitatea în care instanţa de control judiciar apreciază legală şi temeinică sentinţa atacată, recurentul-reclamant a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent.

În esenţă, apreciază că nu se poate reţine că judecătorul fondului ar fi restrâns sfera textului de lege. Arată în acest sens că, din lecturarea notei informative nu se poate identifica în concret, în mod real şi efectiv, ce activităţi a întreprins persoana vizată, în contra regimului totalitar, în ce modalitate şi în ce perioadă de timp, precum si cu ajutorul căror alte posibile persoane, informaţiile furnizate vizând aspecte generice, iar nu punctuale, de natură a atrage o încălcare a drepturilor fundamentale sau o îngrădire a lor ori o posibilitate de stabilire a măsurii în care a avut repercusiuni negative asupra persoanei la care s-a făcut referire în notă.

Suplimentar, intimatul-pârât arată că nu a furnizat benevol nota informativă în discuţie, cât timp a fost supus unei atente verificări din partea Securităţii, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse chiar de către CNSAS (constrângerea morala, presiunea psihologică).

Cu referire la chestiunea cheltuielilor de judecată, susţine că obligarea CNSAS la plata acestora se constituie într-un efect al soluţiei de respingere a acţiunii introductive de instanţă, cuantumul lor nefiind exagerat prin raportare la obiectul concret al pricinii, la durata efectivă a procesului şi la activitatea desfăşurată de avocatul ales (asigurare reprezentare, în principal, prin întocmirea de acte procesuale specifice: redactare si depunere întâmpinare, concluzii scrise etc.).

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a intimatului-pârât A., în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Verificările au fost efectuate de recurentul-reclamant în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, ce stabilesc obligaţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a verifica, din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h1) din acelaşi act normativ.

Din conţinutul Notei de constatare nr. x/14.12.2018, rezultă că intimatul-pârât a fost recrutat în calitate de persoană de sprijin sub numele conspirativ "B.", în anul 1989, "pentru încadrarea locuitorilor com. Câmpuri, jud. Vrancea, fiind înregistrat pe linia problemei P.F.A. (persoane fără antecedente)".

În acest sens, pârâtul a întocmit şi semnat olograf Nota informativă din data de 03.06.1989, sub numele conspirativ "B.", prin care informa Securitatea în legătură cu comentariile negative ale numitului S.I. la adresa nivelului de trai din ţara noastră sub regimul comunist, respectiv:

"/.../numitul S.I. din satul Rotileştii Mari, com. Câmpuri, în nenumărate rânduri este nemulţumit de cerinţele actuale, vociferează permanent spunând că se cer prea multe de către stat de la cetăţeni şi instigă şi pe alţii din jurul lui. De asemenea, l-a auzit pe cel în cauză vorbind urât la adresa conducerii comunei Câmpuri, făcându-i hoţi, de faţă cu cetăţenii P.C., S.C. şi B.N./.../."

Soluţionând acţiunea formulată de reclamant, instanţa fondului a apreciat că este neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât informaţiile prezentate de pârât nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "b) (este) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."

Criticile formulate în recurs vizează conţinutul şi efectele Notei informative furnizate de intimatul-pârât, din data de 03.06.1989, care, în opinia recurentului, a fost greşit interpretată de prima instanţă.

În cauză, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, îndeplinirea condiţiilor legale prin prisma Notei informative din data de 03.06.1989, considerată de acesta relevantă, notă care a fost furnizată de intimatul-pârât în anul 1989, identificată în dosarul nr. x, vol. 2, f.7, pe care s-a întemeiat nota de constatare şi acţiunea în justiţie, care ar avea aptitudinea să atragă incidenţa art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii intimatului de colaborator la Securităţii.

Verificând în concret nota informativă din data de 3 iunie 1989, prin care sursa "B." (adică A.) a furnizat informaţia în discuţie, Înalta Curte reţine că relatările intimatului-pârât din cuprinsul acesteia nu au un caracter general şi impersonal, după cum a apreciat judecătorul fondului, atâta timp cât pârâtul a furnizat informaţii despre o persoană individualizată cu nume, persoană care "în nenumărate rânduri este nemulţumit(ă) de cerinţele actuale, vociferează permanent spunând că se cer prea multe de către stat de la cetăţeni ..." şi "...instigă şi pe alţii din jurul ..." său, atitudine care, la vremea respectivă, era considerată potrivnică regimului totalitar comunist şi care era de natură a produce consecinţe negative asupra celor vizaţi.

Simpla nemulţumire a persoanei urmărite la adresa regimului totalitar comunist, fie că priveşte conducerea centrală, fie cea locală, reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Astfel cum este reglementată ipoteza legală, este suficient ca acţiunea de furnizare a informaţiilor către organele de securitate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fără a fi necesar să se probeze în concret un rezultat care să rezide în îngrădirea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei persoane.

Înalta Curte reţine, în acord instanţa de fond, că este îndeplinită în speţă şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, aceea ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţile fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informaţiilor, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă dreptul la viaţă privată.

Cât priveşte susţinerile intimatului-pârât, în sensul că nu a furnizat benevol nota informativă în discuţie, ci în condiţii de presiune morală, ceea ce chiar real fiind, nu satisface cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care stabileşte că nu este considerată colaborator al Securităţii persoana care a dat informaţii în timpul anchetei şi procesului, pentru motive politice privind cauza în care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată. Respectivele condiţii se referă la o situaţie de excepţie – în care definiţia enunţată de prima teză a articolului nu se aplică – şi sunt, în consecinţă, de strictă interpretare şi aplicare.

Conchizând, Înalta Curte reţine că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficientă decelarea unei singure informaţii care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar informaţia analizată în considerentele acestei decizii este de natură a conduce la reformarea sentinţei recurate.

Prin urmare, hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S., va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată şi va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al fostei Securităţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 439 din data de 13 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al fostei Securităţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.