Jurisdiction for challenging post-execution public procurement statement documents under Law 101/2016
Legislator summary
AI generatedIn resolving a negative conflict of jurisdiction, the High Court of Cassation and Justice ordered that the case falls under the competence of the Bucharest Court of Appeal’s Civil Section, effectively reversing the lower administrative court's declination and affirming the initial civil court's jurisdiction. The dispute involved a public contractor challenging the suspension and annulment of an administrative "statement document" (document constatator) issued by a central public agency after the execution of cleaning service contracts awarded through public procurement procedures. Relying on Article 53(1¹) of Law No. 101/2016, as amended by Law No. 212/2018, the Court determined that because the challenged document strictly attests to the performance of the contract rather than constituting an independent administrative act, the litigation pertains to the execution of an administrative contract, which is the exclusive domain of ordinary civil courts in the first instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) din C. proc. civ, Articolul 53 din Legea nr. 101/2016; Jurisdiction for challenging post-execution public procurement statement documents under Law 101/2016: În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii 98/2016 şi art. 166 alin. (4) din Nomele Metodologice de aplicare a acesteia si legea 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 02.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Agenţiei de Plaţi şi Intervenţie pentru Agricultură solicitând să se dispună:
1. Suspendarea Documentului Constatator nr. x emis la data de 11.05.2020 aferent contractului nr. x/25.04.2019, respectiv nr. 698/02.05.2019, având ca obiect servicii de curăţenie pentru sediile centrale APIA, si adus la cunoştinţa subscrisei prin postarea în SEAP la data de 08.01.2021;
2. Anularea Documentului Constatator nr. x/11.05.2020 aferent contractului nr. x/25.04.2019, ca neîntemeiat;
3. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 25.04.2019, a semnat contractul nr. x/2019, având ca obiect prestarea serviciilor de curăţenie pentru sediile centrale APIA.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii 98/2016 şi art. 166 alin. (4) din Nomele Metodologice de aplicare a acesteia si legea 554/2004.
Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, prin Sentinta civila 1476/2021, a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi, pe cale de consecinţă, a declinat cauza privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la Curtea de apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile privind competenţa materială şi procesual materială a secţiilor civile ale tribunalului prevăzute de art. 53 alin. (1)1 legea 101/2016 întrucât se solicită anularea unui act administrativ pretins a prejudicia pe reclamantă în cadrul altor proceduri de achiziţii publice.
A mai reţinut instanţa că pârâta A.P.I.A. emitenta a actului administrativ atacat este o instituţie publică centrală cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), autoritate publică centrală care funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu modificările şi completările ulterioare.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1476 din 22 octombrie 2021, a admis excepţia de necompetenta materială şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI a Civilă.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenta şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenta şi a suspendat cauza.
În argumentele expuse în susţinerea soluţieiei, instanţa a arătat că, din compararea definitiilor documentului constatator cu definitiile legale ale actului administrativ şi ale actului administrativ asimilat, reiese cu certitudine ca documentul constatator nu este un act administrativ, deoarece acesta constata o stare de fapt, si anume modalitatea în care un prestator de servicii si-a executat contractul sau cu autoritatea contractanta, si nu da nastere, modifica, stinge raporturi juridice sau refuza indeplinirea unei obligatii in materia contenciosului administrativ.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aşa cum reiese din cele menţionate în prezenta decizie, prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a -a Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea şi anularea Documentului Constatator nr. x emis la data de 11.05.2020 de către pârâtă.
Între pârâtă, în calitate de autoritate contractantă şi reclamantă, în calitate de prestator de servicii de curătenie, s-au încheiat, prin una din procedurile aflate sub incidenta Legii 101/2016, contractele nr. x/25.04.2019 şi respectiv nr. 698/02.05.2019, având ca obiect servicii de curăţenie pentru sediile centrale APIA.
Ulterior finalizării acestor contracte pârâta a emis şi publicat în SEAP Documentul Constatator nr. x/11.05.2020.
Este de menţionat că în speta dedusă judecătii, contractele administrative nr. x/25.04.2019, respectiv nr. 698/02.05.2019 au fost încheiate între părti în anul 2019, s-a executat de acestea iar în litigiu se află modalitatea de executare a acestora, respectiv daca aceasta corespunde mentiunilor din documentul constatator sau nu.
Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce priveşte competenţa materială procesuală de soluţionare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016.
La articolul II din acest act normativ se prevede:
"Articolul 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile si caile de atac in materie de atribuire a contractelor de achizitie publica, a contractelor sectoriale si a contractelor de concesiune de lucrari si concesiune de servicii, precum si pentru organizarea si functionarea Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmează:
1. Alineatul (1) se modifică si are următorul cuprins:
Articolul 53 (1) Procesele si cererile privind acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind anularea sau nulitatea contractelor se solutioneaza in prima instanta, de urgenta si cu precadere, de catre sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante, prin completuri specializate in achizitii publice.
2. După alin. (1) se introduc doua noi alineate, alin. (1^1) si (1^2), cu urmatorul cuprins:
(1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante". (1^2) Actiunile prevazute la alin. (1) şi (1^1) se pot introduce si la instantele de la locul incheierii contractului, dacă în acest loc functionează o unitate ce apartine autoritatii contractante."
Astfel, începând cu intrarea în vigoare a Legii 212/2018 se aplică prevederile acesteia în ce priveste competenta de soluţionare a litigiilor ce intră în domeniul Legii 101/2016, asa cum a fost stabilită la art. II din Legea 212/2018.
Or, documentul constatator este un înscris care constată finalizarea executării unui contract de achizitie publică şi modalitatea în care părţile şi-au executat obligatiile, fiind indisolubil legal de faza de executare a acestuia, astfel că, fata de prevederile art. 53 alin. (1) indice 1 si 2 indice 1 din Legea 101/2016, competenta de solutionare a cauzei aparţine Tribunalul Bucuresti - sectia a VI a civila.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 136 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 ianuarie 2022.