Scope of completeness proceedings and limits on appellate review of procedural delay complaints under Articles 444 and 525 of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the complaint filed by the appellant against Decision No. 1004/2021, which had previously rejected requests to complete the operative part of two earlier rulings (one dismissing a complaint regarding case delays and one dismissing a request for clarification), thereby leaving the prior orders intact with no further appeal available. The dispute centered on the appellant’s allegation that the lower panel failed to rule on four specific petitions within the request to complete the decision regarding the delay complaint, which the court found to be outside the scope of completion. The decisive legal basis rested on Article 525 of the Code of Civil Procedure, which limits the jurisdiction of the panel hearing a complaint against a delay-related ruling to ordering the implementation of procedural acts or measures necessary to cease the delay, explicitly prohibiting the court from anticipating the merits of the case or addressing omissions that do not fall under the specific grounds for completing a judgment under Article 444.
Legislator headnote
AI generatedarticolul 524 alin. (5) din C. proc. civ, art. 525 alin. (1) C. proc. civ, art. 444 alin. (1) din C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ, art. 522 alin. (2) C. proc. civ, art. 525 alin. (2) C. proc. civ; Scope of completeness proceedings and limits on appellate review of procedural delay complaints under Articles 444 and 525 of the Code of Civil Procedure: 1004/2021, which had previously rejected requests to complete the operative part of two earlier rulings (one dismissing a complaint regarding case delays and one dismissing a request for clarification), thereby leaving the prior orders intact with no further appeal available. The dispute centered on the appellant’s allegation that the lower panel failed to rule on four specific petitions within the request to complete the decision regarding the delay complaint, which the court found to be outside the scope of completion. The decisive legal basis rested on Article 525 of the Code of Civil Procedure, which limits the jurisdiction of the panel hearing a complaint against a delay-related ruling to ordering the implementation of procedural acts or measures necessary to cease the delay, explicitly prohibiting the court from anticipating the merits of the case or addressing omissions that do not fall under the specific grounds for completing a judgment under Article 444.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for dismissing the complaint against the decision regarding the delay dispute.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2022
Asupra plângerii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
l. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 9 iulie 2020, Înalta Curte a respins contestaţia la tergiversare formulată de recurentul-reclamant A. în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată. Prin aceeaşi încheiere s-a soluţionat cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 1382 din 5 martie 2020, respectiv, Înalta Curte a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 1382 din 5 martie 2020 formulată de recurentul-reclamant A. în dosarul nr. x/2019.
Prin încheierea nr. 1004 din 18 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a respins atât cererea de completare a dispozitivului încheierii pronunţate la data de 9 iulie 2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a soluţionat cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 1382 din 5 martie 2020, cât şi cererea de completare a dispozitivului încheierii pronunţate la data de 9 iulie 2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a soluţionat contestaţia la tergiversarea procesului.
Contestatorul A. a formulat plângere împotriva încheierii nr. 1004 din 18 februarie 2021, înregistrată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2021.
În motivarea căii de atac, contestatorul a suţinut, în esenţă, că în cauză, instanţa nu s-a pronunţat pe cele patru petite din cererea de completare a dispozitivului încheierii privind contestaţia de tergiversare a procesului.
Prin Decizia nr. 292 din 20 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 Judecători a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea cauzei către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru competentă soluţionare.
Prin considerentele expuse în susţinerea soluţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, a reţinut că în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, excepţia necompetenţei materiale este întemeiată având in vedere că plângerea a fost formulată împotriva unei soluţii ce priveşte o contestaţie privind tergiversarea procesului. De asemenea, Înalta Curte a reţinut că cererile de completare formulate în cauză sunt cereri accesorii ale aceluiaşi dosar având ca obiect tergiversarea procesului.
S-a mai reţinut că împotriva unei încheieri prin care s-a soluţionat o cerere de lămurire/completare a unei încheieri pronunţate în condiţiile art. 524 alin. (3)-(5) C. proc. civ. este supusă tot căii de atac a plângerii.
Conchide instanţa în sensul că, articolul 524 alin. (5) din C. proc. civ., reglementează o normă de competenţă materială, indicând în mod expres instanţa care judecă plângerea formulată împotriva soluţiilor pronunţate în această procedură.
Astfel, în cauză se reţine că s-a formulat plângere împotriva unei soluţii pronunţate de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar instanţa competentă material pentru a soluţiona plângerea împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de completare a unei încheieri de respingere a contestaţiei la tergiversare este secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate prin plângere, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 525 alin. (1) C. proc. civ. Inalta Curte apreciază plângerea promovată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 525 " (1) Instanţa va soluţiona plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunţare. (2) Dacă instanţa găseşte plângerea întemeiată, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor. (3) În toate cazurile, instanţa care soluţionează plângerea nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului."
Din actele şi lucrările dosarului, reiese că, prin încheierea nr. 1004 din 18 februarie, Înalta Curte a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus citate, nu există o omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra cererilor formulate de recurentul-revizuent, soluţiile pronunţate asupra cererii de lămurire şi asupra contestaţiei la tergiversare, precum şi considerentele pentru care aceste cereri au fost respinse, regăsindu-se în conţinutul încheierilor din 09.07.2020. Prin intermediul cererii de completare a hotărârii se poate solicita exclusiv remedierea omisiunilor precizate expres de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., iar nu lămurirea unor situaţii sau constatarea unor fapte.
Ca atare, s-a constatat că solicitările recurentului exced cadrului procesual instituit de dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., cu care a fost învestită instanţa.
Prin plângerea formulată, petentul a susţinut că, în cauză, instanţa nu s-a pronunţat pe cele patru petite formualte în cererea de completare a dispozitivului încheierii privind contestaţia de tergiversare a procesului.
Conform art. 525 " (1) Instanţa va soluţiona plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunţare. (2) Dacă instanţa găseşte plângerea întemeiată, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor. (3) În toate cazurile, instanţa care soluţionează plângerea nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului."
Analizând dispoziţiile redate anterior rezultă că procedura specială a contestaţiei privind tergiversarea procesului are drept premisă existenţa unui litigiu în curs de desfăşurare, într-unul din ciclurile procesuale reglementate de lege.
În atare condiţii, curtea constată că scopul procedurii contestaţiei privind tergiversarea procesului este acela de a se lua măsurile legale pentru ca situaţia de tergiversare să înceteze.
Din succesiunea actelor de procedură expuse în prezenta decizie se reţine că, niciunul dintre argumentele invocate de contestator nu sunt de natură să contureze o încălcare a acestei obligaţii de către instanţa de judecată.
Nepronunţarea instanţei pe cele patru petite din cererea de completare a dispozitivului nu se circumscrie vreunuia dintre cele patru situaţii expres şi limitativ prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.
Mai mult decât atât, prin plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins contestaţia privind tergiversarea procesului se urmăreşte realizarea aceluiaşi obiectiv, adică înlăturarea situaţiei care a provocat amânarea, aspect care rezultă cu evidenţă din prevederile art. 525 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora, "dacă instanţa găseşte întemeiată plângerea, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi subliniind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor."
Potrivit motivelor formulate prin plângerea ce formează obiectul cauzei, contestatorul nu urmăreşte realizarea efectului acordat de legiuitor mijlocului procedural folosit, astfel că finalitatea urmărită de către acesta nu poate fi atinsă pe calea demersului judiciar la care a apelat, pentru că se opun dispoziţiile potrivit art. 525 alin. (2) C. proc. civ.
În cauză, hotărârea a cărei motivare a fost întârziată a fost redactată, aceasta fiind singura măsură ce se putea dispune chiar în ipoteza în care s-ar fi admis contestaţia.
Nu în ultimul rând, nici la data formulării contestaţiei nu era incident niciunul dintre cazurile în care se poate adresa contestaţia, conform art. 522 alin. (2) C. proc. civ., republicat, câtă vreme, contestaţia privind tergiversarea procesului a fost judecată la data de 11.07.2020, dată ulterioară datei motivării şi semnării deciziei nr. 1382/05.03.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, la acel moment nemaiputând fi dispuse alte măsuri.
În consecinţă,aspecte invocate de contestator nu pot fi analizate de prezenta instanţă, întrucât potrivit art. 525 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., completul învestit cu soluţionarea plângerii are competenţe restrânse la luarea măsurilor necesare îndeplinirii actului de procedură sau înlăturării situaţiei care a cauzat tergiversarea, fără a putea aprecia asupra modului de soluţionare a pricinii de către judecător şi nici nu poate aprecia asupra altor măsuri pronunţate în cauză de acesta, măsuri care pot face obiectul doar a căilor de atac în reformare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 1004 din 18 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 ianuarie 2022.