Constitutional claim for recognition as Securitate collaborator extinguished by death due to lack of procedural capacity to use rights

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bcureşti, la data de 29.01.2019, sub numărul x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/11.09.2018, rezultă că pârâtul, titular al dosarului de reţea x (cota C.N.S.A.S.), a fost recrutat în calitate de colaborator pentru încadrarea informativă a unei persoane, numitul S.F. (conspirativ de urmărit "B."). A semnat Angajament, olograf, cu numele real, atribuindu-i-se numele conspirativ "A." (1989). De asemenea, în nota de constatare se precizează şi faptul că domnul BICSI, tot în anul 1989, a fost urmărit pentru prevenirea, cunoaşterea, stabilirea şi contracararea acţiunilor cu conţinut ostil. Asupra recursului de faţă:

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curte de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 248 din 10 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi, pe cale de consecinţă, a constatat calitatea pârâtului A., de colaborator al Securităţii.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 248 din 10 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâtul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 11 octombrie 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 12 ianuarie 2022, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

În faza procesuală a recursului, la data de 20 octombrie 2021, pentru termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2022, prin Serviciul registratură, numita C., în calitate de soţie supravieţuitoare a recurentului-pârât a depus o cerere prin care solicită suspendarea cauzei, având în vedere că recurentul-pârât este decedat, sens în care a ataşat Certificatul de deces nr. x din 27 noiembrie 2019.

La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului-pârât.

III. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului,în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Aminteşte Înalta Curte că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.. În cazul cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum se statuează de art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că recurentul-pârât a decedat la data de 26 noiembrie 2018, conform certificatului de deces aflat la fila 45ds recurs, astfel încât la data judecării recursului era decedat.

Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

Cum acţiunea în constatare promovată de către reclamantul CNSAS este o acţiune cu un pronunţat caracter intuitu personae, iar pârâtul era deja decedat la data stabilită pentru soluţionării cererii de recurs, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat raportat la art. 56 C. proc. civ., civ., Înalta Curte va admite recursul declarat şi va casa, sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul A. (decedat) împotriva sentinţei civile nr. 248 din 10 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată din oficiu.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 ianuarie 2022.