Legality of audit measures mandating accounting corrections for unrecorded cash withdrawals and misclassified capital expenditures

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată în data de 21.04.2020, reclamanta Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A. - C.N.C.I.R. a solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, Departamentul IV, anularea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 3/14.01.2020 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, precum şi a încheierii nr. IV/13/26.03.2020 prin care s-a respins contestaţia administrativă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 626 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Recursul formulat în cauză

Reclamanta Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A. - C.N.C.I.R. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 626/15.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020 prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru depusă în fond şi recurs în cuantum total de 150 RON.

Se arată că la data de 09.08.2019, la sediul CNCIR S.A. a fost înregistrată cu nr. x adresa emisă de Curtea de Conturi a României nr. IV/40.582/05.08.2019, prin care s-a comunicat că în perioada 16.09-01.11.2019, urmează a fi efectuată o acţiune cu tema "Controlul situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor " la CNCIR S.A., pentru perioada anilor 2016-2019 conform anexei ce a cuprins "Lista actelor, documentelor şi informaţiilor necesare efectuării controlului,,.

În data de 29.11.2019 a fost emis Raportul de control nr. IV/40924 înregistrat la CNCIR S.A. cu nr. x/05.12.2019. Ulterior comunicării Raportului de control nr. x/05.12.2019, CNCIR S.A. a formulat Obiecţiuni la acesta în termen, pe care le-a înregistrat la Curtea de Conturi a României sub nr. x/20.12.2019

În data de 27.01.2020 a fost comunicată cu adresa de înaintare nr. x/14.01.2020, Decizia nr. 3/14.01.2020 emisă de Direcţia 2 din cadrul Departamentului IV al Curţii de Conturi, prin care s-au dispus măsuri pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în Raportul de Control înregistrat Ia CNCIR S.A. sub nr. x/05.12.2019.

Împotriva acestei Deciziei nr. 3/14.01.2020 CNCIR S.A. a formulat contestaţie înregistrată sub nr. x/11.02.2020, prin care a solicitat anularea măsurilor dispuse, această contestaţie fiind respinsă de Comisia de Soluţionarea Contestaţiilor prin încheierea nr. IV/13/26.03.2020 comunicată prin adresa nr. x/30.03.2020 şi înregistrată la CNCIR S.A. sub nr. x/01.04.2020.

Având în vedere faptul că Decizia nr. 3/14.01.2020 a fost emisă în considerarea celor consemnate în Raportul de Control nr. x/05.12.2019, susţinerile formulate prin prezenta contestaţie vizează nu numai conţinutul Deciziei şi acolo unde este cazul, şi conţinutul raportului de control în baza căruia a fost emisă această Decizie.

Referitor la măsura nr. I.1 din Decizia nr. 3/14.01.2020 privind "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind evidenţierea în registrul de casă şi în contabilitate a sumelor ridicate în numerar de la bancomat" (pentru înlăturarea abaterii prezentata la pct. 1 din Decizie). Auditorii publici externi au constatat în urma verificărilor efectuate nerespectarea prevederilor legale privind reflectarea realităţii operaţiunilor efectuate în situaţiile financiare, respectiv efectuarea de retrageri de numerar din contul entităţii deschis la bancă, a fi evidenţiate în Registrul de Casă, în contul 531 "casa" în contabilitate şi, implicit în situaţiile financiare.

Valoarea abaterii pentru eşantionul verificat, reprezentând retrageri de numerar din contul entităţii deschis la bănci, prin ATM, fără ca acestea să fie înregistrate în Registrul de casă este de 6.840 RON.

Recurenta critică pentru nelegalitate reţinerea instanţei de fond cu privire la susţinerea legală a acestei măsuri, susţinând aplicabilitatea dispoziţiilor cap. 16 "Funcţiunea conturilor" Grupa 53 "Casa " din OMFP nr. 1802/2014.

Arată că instanţa de fond nu a avut în vedere cele menţionate de reclamanta recurentă în sensul că aceste sume rezultate, reprezintă avansuri spre decontare acordate prin instrumente bancare şi nu ridicare de numerar de la ghişeul băncii, din contul curent.

În accepţiunea legiuitorului entităţile pot acorda sume în numerar sau prin bancă, denumite avansuri spre decontare, puse la dispoziţia angajaţilor, în vederea efectuării unor plăţi în numele societăţii sau în vederea unor deplasări în interes de serviciu.

Avansurile spre decontare sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau a salariaţilor din entitate, în vederea efectuării unor plăţi în numele acesteia. De regulă, justificarea avansului şi transformarea sa în cheltuiala efectivă are loc la întoarcerea din deplasare, pe baza unui decont de cheltuieli.

Aceste sume sunt considerate avansuri de trezorerie şi se evidenţiază în contul 542 -"Avansuri de trezorerie", conform OMFP 1802/2014.

art. 302 alin. (3) Sumele acordate personalului prin sistemul de cârduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plăţii unor achiziţii sau prestări de servicii, se evidenţiază în contul 542 "Avansuri de trezorerie "/analitic distinct.

Avansurile de trezorerie se pot acorda în RON sau în valută, contabilitatea lichidităţilor aflate în bănci sau în casierie şi mişcarea acestora, se ţine distinct în RON şi în valută, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, conform:

Pct. 303. Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în RON şi în valută.

Totodată în ceea ce priveşte limita de plată din avansuri, aceasta conform reglementărilor din Legea 70/2015 privind întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar este de 5.000 RON de persoană/zi.

Art. 3 alin. (1) lit. e) se pot efectua plăţi din avansuri în limita unui plafon de 5.000 RON, stabilit pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare.

Din punct de vedere al documentelor justificative, se regăsesc ca şi înscrisuri probatoare: referat de necesitate, decont de cheltuieli, ordin de deplasare, dispoziţie de plată, dispoziţie de încasare (Anexa nr. 17 la contestaţie).

Faţă de cele mai sus prezentate, consideră că acordarea acestor sume s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 302 alin. (3) din OMFP nr. 1802/2014 conform căruia: "3) Sumele acordate personalului prin sistemul de carduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plăţii unor achiziţii sau prestări de servicii, se evidenţiază în contul 542 "Avansuri de trezorerie"/analitic distinct."

Concluzionând, apreciază nelegală susţinerea instanţei de fond şi totodată măsura dispusă de Curtea de Conturi a României este una netemeinică şi nelegală, şi prin urmare solicită anularea măsurii 1.1 dispusă de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 3/14.01.2020.

Referitor la măsura nr. 1.2 din Decizia nr. 3/14.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind clarificarea în termenul legal al sumelor evidenţiate în contul 473 - Decontări în curs de lămurire ". (pentru înlăturarea abaterii prezentată la pct. 2.1 din Decizie). Situaţia de fapt pe scurt:

Auditorii publici externi au constatat în urma verificărilor efectuate, că CNCIR S.A., potrivit balanţei de verificare întocmită la data de 31.12.2018, avea evidenţiate în contul 473 "decontări din operaţii în curs de clarificare" sume ce totalizează 276.966,83 RON, care nu au fost clarificate în termenul legal, de cel mult trei luni de la data constatării. Aceste sume provin din anii precedenţi (2016-2018) şi reprezintă încasări în plus de la clienţi, peste sumele facturate acestora, din care, la data controlului, pentru sume ce totalizează 25.536,71 RON, a fost depăşit termenul de prescripţie în ceea ce priveşte posibilitatea restituirii acestor sume către plătitori, (pct. 2.1)

Referitor la soldul contului 473, precizează că sumele evidenţiate în acest cont reprezintă încasări în contul bancar al companiei de la persoane fizice şi/sau juridice prin ordine de plată sau prin foi de vărsământ în care nu se specifică obiectul plăţii (număr factură, cod client etc).

Aceste situaţii apar şi atunci când plăţile sunt făcute de administratori ai asociaţiilor de proprietari/locatari în nume propriu sau de deţinătorii instalaţiilor în numele proprietarilor acestor instalaţii.

Au fost făcute toate demersurile pentru identificarea plătitorilor însă, acolo unde nu a fost posibilă restituirea sumelor, acestea au fost înregistrate pe venituri la 31 decembrie a fiecărui an după curgerea termenului de prescripţie, conform legii.

Recurenta critică reţinerea instanţei cu privire la măsura 1.2, pe motiv că instanţa de fond reiterează integral susţinerile Curţii de Conturi fără a-şi exprima propriul punct de vedere argumentat legal.

De asemenea instanţa de fond în concluzia prezentată a ţinut cont doar de argumentele şi reţinerile pârâtei fără a avea în vedere şi argumentele aduse de reclamanta-recurentă în susţinerea nelegalităţii acestei măsuri, în sensul că reclamanta a precizat că "acolo unde nu a fost posibilă restituirea sumelor, acestea au fost înregistrate pe venituri la 31 decembrie a fiecărui an după curgerea termenului de prescripţie, conform legii" instanţa reţinând numai că "reclamanta explică doar modul în care s-a ajuns la aceasta...".

Aşadar, susţinerea instanţei de fond este nelegală iar măsura dispusă de Curtea de Conturi a României este una netemeinică şi nelegală, şi prin urmare solicită anularea măsurii 1.2 dispusă de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 3/14.01.2020.

Referitor la măsura nr. I.3 din Decizia nr. .3/1 4.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra cheltuielilor înregistrate în perioada 2016-2019, în vederea identificării şi a altor cazuri de lucrări de natura investiţiilor înregistrate în mod nejustificat pe costuri, pentru cazurile constatate" (pentru înlăturarea abaterii prezentată la pct. 2.2 din Decizie). Situaţia de fapt pe scurt:

În ceea ce priveşte pct. 2.2 privind contul 611 arată următoarele aspecte:

Auditorii publici externi au constatat în urma verificărilor efectuate, că CNCIR S.A. a înregistrat în mod nejustificat pe costuri (cont 611), contravaloarea lucrărilor de natura investiţiilor executate la clădirile din patrimoniu (sediul Sucursalei Ploieşti şi sediul Sucursalei Piteşti), în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali, în baza contractelor nr. x/2016 şi nr. y/2017, în valoare de 39.870,64 RON, respectiv de 37.974,70 RON, cu care trebuia majorată valoarea activelor la care s-au executat.(pct. 2.2).

În perioada 2016 - 2017, în cadrul CNCIR S.A. au fost executate lucrări de reparaţii/refacere hidroizolaţie imobile astfel:

• în anul 2016 Ia imobilul din sucursala Ploieşti - prestator A. S.R.L., conform contract nr. x/21.11.2016, valoare contract 39,870.64 RON plus TVA si

• în anul 2017 Ia imobilul din sucursala Piteşti - prestator Apartamentul S.A., conform contract nr. x/17.10.2017, valoare contract 37,974.70 RON plus TVA.

Aceste lucrări au fost înregistrate în evidenţa contabilă a CNCIR S.A. ca lucrări de întreţinere şi reparaţii ale clădirilor (cont 611). încadrarea acestor lucrări pe cheltuieli s-a făcut ţinând cont de definirea bunurilor de capital conform Legii 227/2015 — Codul fiscal:

"Art. 305. - Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital (1) în sensul prezentului articol: a) bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 266 alin. (1) pct. 3, precum şi operaţiunile de transformare sau modernizare a bunurilor imobile/părţilor de bunuri imobile, exclusiv reparaţiile ori lucrările de întreţinere a acestora, chiar în condiţiile în care astfel de operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau al oricărui altui tip de contract prin care bunurile imobile/părţile de bunuri imobile se pun la dispoziţia unei alte persoane cu condiţia ca valoarea fiecărei transformări sau modernizări să fie de cel puţin 20% din valoarea bunului imobil/părţii de bun imobil după transformare/modernizare. Bunurile imobile sunt considerate bunuri de capital indiferent dacă în contabilitatea persoanelor impozabile sunt înregistrate ca stocuri sau ca imobilizări corporale."

Pentru ca lucrările de întreţinere şi reparaţii ale clădirilor nu au depăşit 20% din valoarea bunului imobil, operaţiunile respective nu au fost considerate ca fiind bunuri de capital.

În luna decembrie 2017, clădirile la care au fost efectuate lucrările respective au fost reevaluate (împreună cu celelalte clădiri din patrimoniul CNCIR SA) pentru evidenţierea la valoarea justă în situaţiile financiare ale anului 2017, din reevaluare reieşind o creştere a valorii acestora faţă de valoarea contabilă netă, diferenţele fiind înregistrate prin contul 105 - "Rezerve din reevaluare".

Pentru a soluţiona aspectele constatate de echipa de control în timpul desfăşurării controlului, s-a procedat la înregistrarea unor note contabile de corecţie şi remediere a celor semnalate şi anume înregistrarea lucrărilor pe investiţii,

Impactul contabil şi fiscal al acestor înregistrări este prezentat mai jos:

• A fost înregistrat un profit contabil reportat (ct. 117) de 63,289.03 RON

• A fost înregistrata o diminuare a rezervei din reevaluare (ct. 105) de 74,964.03 RON

• Au fost înregistrate dobânzi şi penalităţi de întârziere din majorarea impozitului pe profit în 2016 şi 2017 (ct. 6581) de 2,716 RON.

În timpul controlului, CNCIR S.A. a luat următoarele măsuri:

- cu notele contabile nr. x, 4970670 şi nr. x din data de 31.10.2019 a fost stornată suma de 39.870,64 RON de pe cheltuieli şi majorată valoarea imobilului sucursalei Ploieşti,

- cu notele contabile nr. x, nr. x, şi nr. x din data de 31.10.2019 a fost stornată suma de 37.974,70 RON de pe cheltuieli şi majorată valoarea imobilului sucursalei Piteşti,

- a fost calculat şi evidenţiat impozitul pe profit aferent anului 2016 şi 2017 în sumă de 6.060 RON şi în sumă de 5.615 RON ce a fost virat la bugetul de stat cu OP nr. x/31.10.2019 şi nr. y/31.10.2019,

- au fost calculate şi evidenţiate dobânzi şi penalităţi pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar, aferent anului 2016 şi 2017 în suma de 1.729 RON şi în suma de 987 RON ce au fost virate la bugetul de stat cu OP nr. x/31.10.2019 şi nr. y/31.10.2019. (Anexa nr. 18)

Este adevărata reţinerea instanţei de fond în sensul că reclamanta s-a conformat dispoziţiilor Curţii de Conturi în timpul controlului, însă un aspect foarte important este acela că deşi entitatea controlată (în speţă reclamanta) ia măsuri în timpul controlului pentru remediere, totuşi Curtea de Conturi a României reţine în continuare abaterea (pct. 2.2 din decizia nr. 3/2020) invocând încălcarea dispoziţiilor OMFP nr. 1802/2014 Legii nr. 15/1994 şi legii nr. 82/1991, iar instanţa de fond nu face nicio apreciere cu privire la acest aspect, menţionând doar faptul că "...măsura Curţii de Conturi nu mai vizează acest caz concret (oricum remediat de către reclamantă) ci alte posibile cazuri."

Instanţa de fond în concluzia prezentată a ţinut cont doar de argumentele şi reţinerile pârâtei fără a avea în vedere şi argumentele aduse de reclamanta -recurentă în susţinerea nelegalităţii acestei măsuri.

Concluzionând, apreciază nelegală susţinerea instanţei de fond şi totodată că măsura dispusă de Curtea de Conturi a României este una netemeinică şi nelegală. Prin urmare solicită anularea măsurii 13 dispusă de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 3/14.01.2020.

Referitor la măsura nr. 1.4 din Decizia nr. 3/14.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind acordarea, justificarea şi restituirea avansurilor"(pentru înlăturarea abaterii prezentata la pct. 3 din Decizie).

Situaţia de fapt pe scurt:

Auditorii publici externi au constatat în urma verificărilor efectuate nerespectarea prevederilor legale privind acordarea, justificarea şi restituirea avansurilor pentru deplasări în ţară şi în străinătate, respectiv efectuarea de plăţi în sumă de 20.000 de RON.

Valoarea acestei abateri este în sumă de 20.000 RON reprezentând avansuri acordate şi nejustificate în termen, la care se adaugă dobânzi/penalităţi calculate până la data restituirii avansului.

Pentru dobânzile/penalităţile solicitate de echipa de auditori publici externi, a fost invocat Decretul nr. 209/05.07.1976 privind aprobarea Regulamentului operaţiilor de casă ale unităţilor socialiste,

În timpul controlului a fost depusă suma de 20.000 RON conform deciziei de încasare nr. 862/10.10.2019.

Critică pentru nelegalitate reţinerea instanţei de fond, întrucât în concluzia prezentată a ţinut cont doar de argumentele şi reţinerile pârâtei fără a avea în vedere şi documentele care au justificat suma de 20.000 de RON, măsura dată ă fiind una nelegală.

Referitor la susţinerea instanţei de fond cu privire la faptul că dreptul de reprezentare al companiei nu scuteşte directorul de obligaţia de a justifica sumele primite de la companie pentru exercitarea atribuţiilor de reprezentare, este total eronată şi consideră că instanţa de fond nu a avut în vedere, faptul că principalele obligaţii/atribuţii ce ii revin directorului general sunt stabilite în contractul de mandat.

Nu a avut în vedere ca au fost justificate deplasările directorului general prin prezentarea Referatului de necesitate nr. 7968/06.05.2019 (document care are rolul justificării deplasării), Ordinul de deplasare nr. 611/07.05.2019, decontul nr. x/13.05.2019.

Totodată instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că pârâta reţine prin raportul de control (pag. 19) că nu au fost respectate dispoziţiile procedurii operaţionale a CNCIR S.A. PO PEF SFC 04 privind deplasarea personalului în interes de serviciu intern şi internaţional, procedura ce se aplică strict personalului în calitate de salariaţi CNCIR S.A., rezultând asta în mod clar şi evident din conţinutul art. 5 "domeniul de aplicare a procedurii operaţionale" coroborat cu dispoziţiile art. 8.1 care prevăd că "Delegarea şi deplasarea personalului CNCIR S.A. se dispune de către conducătorii sucursalelor sau de către conducerea centrala ori de către persoane desemnate expres în acest scop."

Revenind la documentele justificative ce au sta la baza deplasării directorului general, Auditorii publici (in speţă pârâta) deşi fac referire la referatul de necesitate mai sus menţionat, în concluzie au reţinut în raportul de control (pag 18) doar doua documente Ordinul de deplasare nr. 611/07.05.2019, decontul nr. x/13.05.2019, care din punctul lor de vedere nu ar justifica deplasarea la cursul de formare profesională cu tema "comunicare, şi management organizat în perioada 09-12.05.2019 în localitatea Herculane.

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi la deplasarea directorului general la programul de educaţie managerială avansată "Managementul Proiectelor" organizat în perioada 21-26.07.2019, şi cursul de formare profesională cu tema ",management organizaţional" (perioada 01-08-04.08.2019) unde au fost prezentate Referatul de necesitate nr. 10084/05.06.2019 şi Referatul de necesitate nr. 12911/16.07.2019 (documente care are rolul justificării deplasării)

Apreciază nejustificată reţinerea echipei de audit public extern cu privire la constatarea privind nerespectarea prevederilor legale de acordare, justificare şi restituire a avansurilor pentru deplasări în ţară şi în străinătate având în vedere că directorul general are drept de reprezentare/gestionare a societăţii în baza dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 republicată cu modificările şi completările ulterioare precum şi a dispoziţiilor prevăzute la art. 4.2.10 din contractul de mandat în calitate de director general, art. 11 şi art. 12 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului de Administraţie şi Statutul companiei, precum şi dispoziţiile art. 2017 C. civ. şi urm. privind obligaţiile mandatarului, şi ţinând cont de faptul că documentele pentru justificarea deplasărilor au fost prezentate echipei de auditori.

Referitor la susţinerea instanţei de fond cu privire la faptul ca dreptul de reprezentare a companiei nu scuteşte directorul de obligaţia de a justifica sumele primite de la companiei pentru exercitarea atribuţiilor de reprezentare.

Referitor la dobânzile/penalităţile solicitate de echipa de auditori publici externi, în baza Decretului nr. 209/05.07.1976 privind aprobarea Regulamentului operaţiilor de casa ale unităţilor socialiste, apreciază că acestea nu pot fi acceptate ca fiind legale, având în vedere aplicabilitatea acestui decret ce vine în contradictoriu cu dispoziţiile art. 2020 din C. civ. privind dobânzile datorate de mandatar conform căruia "Mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere."

S-a contestat raportarea Curţii de Conturi la dispoziţiile Decretului nr. 209/1976, pe motiv ca acesta nu ar fi aplicabil la stabilirea dobânzilor/penalităţilor şi de asemenea s-a contestat competenţa Curţii de Conturi în ceea ce priveşte respectarea disciplinei de casă.

În ceea ce priveşte competenţa de verificare, având în vedere dispoziţiile art. 48 din Decret nr. 209/1976 autoritatea competentă pentru verificare în ceea ce priveşte controlul respectării disciplinei de casă aparţine Ministerului de Finanţe.

"Art. 48.- Orcanele de inspecţie ale Ministerului Finanţelor au dreptul să verifice, potrivit dispoziţiilor legale, modul în care este respectată disciplina de casă la toate unităţile socialiste."

Recurenta critică pentru nelegalitate reţinerea instanţei de fond cu privire la faptul ca dispoziţiile art. 48 din Decretul nr. 209/1976 "nu exclude posibilitatea caprin alte acte normative sa fie atribuite competente de control şi altor instituţii/autorităţi publice" întrucât această dispoziţie revine în mod expres organelor de inspecţie ale Ministerului de Finanţe, neregăsindu-se cu titlu de excepţie o altă dispoziţie care să susţină cele precizate de instanţa de fond privind competenţa de control a Curţii de Conturi. Consideră că pârâta Curtea de Conturi a României are atribuţii doar de control şi nu poate îndeplini şi calitatea de organ de inspecţie întrucât acest drept nu ii este recunoscut de lege. Conform dispoziţiilor art. 140 Constituţia României

(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, Art. 1. - (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului deformare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.

(2) Funcţia de control a Curţii de Conturi se realizează prin proceduri de audit public extern prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaţionale general acceptate.

(3) Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Constituţie şi în prezenta lege, şi reprezintă România în calitatea sa de instituţie supremă de audit în organizaţiile internaţionale ale acestor instituţii.

Faţă de aceasta situaţie apreciază că însăşi echipa de audit public extern efectuând verificarea registrului de casă în baza Decretului nr. 209/1976 încalcă dispoziţiile legale prin depăşirea competentei.

Referitor la pct. 11.6 din Decizia nr. 3/14.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra cheltuielilor înregistrate în perioada 2016-2019, în vederea identificării şi a altor cazuri de servicii/bunuri acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice: achiziţia serviciilor/bunurilor pentru necesităţile exclusive ale companiei, recepţia lor în condiţiile legii, beneficiarii serviciilor/bunurilor achiziţionate, după caz a dării în consum sau a existentei lor în patrimoniu, achiziţia la preturi supraevaluate, servicii de cazare pentru deplasări neefectuate, pentru cazurile constatate, se vor dispune masuri de stabilire a întinderii prejudiciului ca urmare a plăţilor efectuate, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate) în condiţiile legii, corectarea rezultatelor contabile înregistrate, (pentru înlăturarea abaterii prezentata la pct. 4 din Decizie).

Conform dispoziţiilor ari. 40 pct. d.3.1) prevăzute în regulamentul de Organizare şi funcţionare al Curţii de Conturi atribuţiile, competenţele şi obiectivele controlului Curţii de Conturi sunt clar stabilite. Din interpretarea dispoziţiilor anterior menţionate nu identificăm în sarcina Curţii de Conturi, verificarea oportunităţii efectuării unei achiziţii.

Prin Raportul de control auditorii publici externi au reţinut ca CNCIR S.A. a majorat nejustificat cheltuielile de exploatare cu suma de 315.750 RON reprezentând "Cheltuieli cu servicii de catering/masă servită/masă de prânz efectuate în alte scopuri decât cel aferent realizării obiectului de activitate prevăzut în statutul CNCIR S.A..

Instanţa de fond reţine susţinerea reclamantei ca fiind nerelevantă, pe motiv că s-au achiziţionat servicii la un preţ mai mare decât cel prevăzut de lege, în perioada în care directorul general nu era la serviciu (fără prezentarea unor dovezi clare în acest sens), pentru scopuri care nu aveau legătură cu activitatea companiei şi a căror livrare nu a putut fi dovedită prin documente.

Instanţa de fond nu are în vedere nici faptul că actul normativ invocat de Curtea de Conturi O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, la nivelul anilor 2016-2018 nu era aplicabil companiilor naţionale. începând cu modificările aduse prin O.G. nr. 16/2018 (publicata în Monitorul Oficial la data de 29.08.2018) au fost stabilite prin Anexa nr. 2 "Normativul de cheltuieli şi limite maxime" şi plafonul de 90 de RON/persoană pentru companiile naţionale, Subsecretari de stat şi persoanele cu funcţii asimilate acestora, secretari generali, secretari generali adjuncţi, subprefecţi, vicepreşedinţi ai consiliilor judeţene, secretari generali ai prefecturilor, precum şi primari de oraşe şi comune, secretari generali ai judeţelor şi ai municipiului Bucureşti, rectori, directori generali ai societăţilor naţionale, companiilor naţionale, societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, regiilor autonome, precum şi institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare.

Menţionează că nu a fost avut în vedere nici faptul că aşa cum s-a precizat şi în conţinutul contestaţiei, prin obiecţiunile formulate la Raportul de control, au fost depuse note de recepţie şi constatare de diferenţe aferente tuturor facturilor enumerate în raport, bonuri de consum pentru toate recepţiile efectuate (Anexa nr. 1, Anexa nr. 2, Anexa nr. 3), nota de organizare întruniri evenimente pentru toate întrunirile/evenimentele programate, rapoarte justificative lunare pentru oportunitatea întrunirilor/evenimentelor organizate (Anexa nr. 4 şi Anexa nr. 5), documente pe care autoritatea de control nu le-a avut în vedere la emiterea Deciziei nr. 3/2020.

Totodată reclamanta a mai precizat şi faptul că, cuantumul unitar valoric al produselor livrate în sistem de tip catering s-a acordat în baza O.G. nr. 16/2018- Normativ de cheltuieli şi limite maxime în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuieli pentru acţiuni de protocol.

Prin raportul de control emis de Curtea de Conturi a României, au fost reţinute următoarele:

"În ceea ce priveşte recepţia, documentele prezentate la control nu au număr de înregistrare şi nici nu conţin denumirea şi cantităţile produselor recepţionate, la obiecţiunile nr. 24075/20.12.2019, au fost anexate Note de recepţie şi Bonuri de consum (având număr şi dată) pentru produse tip catering (ex. platou cald, prăjituri, băuturi răcoritoare etc) în condiţiile în care facturile acceptate la plată nu sunt specificate astfel de produse ".

Reţinerile Curţii de Conturi prezentate în Raportul de control nr. x/29.11.2019 (pag. 30) sunt în sensul că "CNCIR a acceptat la plată facturi în sumă de 315.750 RON, reprezentând servicii de catering/masa prânz/masă festivitate/eveniment, fără a avea la bază documente care să certifice prestarea serviciilor facturate.... în conţinutul facturilor la rubrica "cantitate" nu sunt specificate numărul de meniuri livrate ...".

Se observă din analiza celor două documente faptul că echipa de audit extern constată că:

- nu sunt documente care sa justifice achiziţia de catering,

- facturile nu conţin numărul de meniuri.

Urmând ca Decizia nr. 3/2020, după prezentarea obiecţiunilor CNCIR S.A., să cuprindă faptul că facturile acceptate la plată nu specifică produsele.

Referitor la aceasta constatare reţinută de echipa de control în raportul de control, solicită a se avea în vedere şi faptul că echipa de control prin prezentarea datelor şi informaţiilor nu indică în mod concret actul normativ şi dispoziţia legală care obligă la recepţionarea cantitativă şi calitativă a meselor servite, masa de prânz, masa festivitate/eveniment precum şi la identificarea personalului cu nume/prenume şi calitatea persoanei invitata .

Concluzionând, apreciază că măsura dispusă de Curtea de Conturi este nelegală, entitatea controlată (in speţa reclamanta), a justificat necesitatea achiziţiei servicii de catering cu documente justificative (astfel cum a fost reţinut şi în Raportul de control la pag. 28-29) şi a făcut dovada recepţiei.

Referitor la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 737.50 RON reprezentând cheltuieli de cazare pentru deplasări neefectuate.

Instanţa de fond în mod eronat şi nerealist reţine "... susţinerea reclamantei în sensul că această cheltuială nu putea reprezenta cazarea la hotel a directorului din moment ce acesta avea domiciliul în Bucureşti".

Reclamanta-recurentă prin contestaţia formulată nu a susţinut cele de mai sus ci a susţinut următoarele: "Faţă de susţinerea echipei de audit extern cu privire la faptul că această cheltuială a reprezentat cazarea la un hotel din Bucureşti, în condiţiile în care directorul general are domiciliul în Bucureşti, apreciem ca este total eronată şi nedovedită.

Faptul că rezervarea hotelieră a fost făcută de directorul general sau în numele directorului general nu înseamnă că acesta a fost făcută strict pentru cazarea directorului general, aceasta putând fi făcută pentru cazarea unui sau unor directori din Sucursalele CNCIR.

Mai mult decât atât se poate observa că factura fiscală nu poartă semnătura directorului general astfel că nu poate fi reţinută culpa în sarcina directorului general neexistând dovada clară a efectuării unei cheltuieli ce a reprezentat cazarea la un hotel din Bucureşti (Anexa 14)."

Se critică reţinerea instanţei cu privire Ia constatarea privind serviciile de cazare, pe motiv că instanţa de fond nu îşi exprima propriul punct de vedere argumentat legal.

Întrucât nu există dovada concludentă în susţinerea acestei constatări, apreciază că atât constatarea cât şi măsura dispusă de Curtea de Conturi este nelegală.

Pe cale de consecinţă solicită anularea măsurii cu privire la achiziţia serviciilor de catering, dispuse de Curtea de Conturi a României conform dispoziţiilor legale.

Referitor la achiziţie de produse (plante, aranjamente florale) la preţuri supraevaluate în sumă de 130.587 RON pentru care entitatea nu a făcut dovada recepţiei şi utilizării cu documente întocmite în condiţiile legii.

Referitor la această constatare reţinută de echipa de auditori în raportul de control, în primul rând din motivele prezentate nu se indică în mod concret la ce dată s-au raportat auditorii când au reţinut că achiziţia de produse s-a făcut la preţuri supraevaluate, atâta timp cât entitatea a prezentat documente ce au justificat valoarea estimată a achiziţiei,

Cu privire la supraevaluarea plantelor în ghiveci, se arată că au făcut comparaţii cu produse care nu sunt similare în ceea ce priveşte calitatea, cantitatea şi preţul acestora.

S-au comparat Orhidee Phalaenopsis cu flori mari "WHITE WORLD" la preţ de 82,90 RON cu Orhidee Tija mare, supranumite gigant, care se regăsesc pe piaţă la un preţ minim de 599,00 RON cu TVA inclus. (Anexa nr. 6)

Recepţia s-a efectuat de către comisia de recepţie a CNCIR S.A., prin verificarea produselor atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, conform documentelor iniţiate şi aprobate în cadrul CNCIR S.A. şi întocmirea fiselor de recepţie.

În privinţa inactivităţii furnizorului B. S.R.L. s-a precizat că a intervenit o eroare materială, pentru că această societate era un partener cu istoric din 2013 şi a fost verificat periodic pe tot parcursul relaţiei comerciale.

Echipa de auditori publici reţine prin raportul de control "cauza acestei deficienţe este reprezentată de modul defectuos de fundamentare a valorii estimate ...fără a se ţine cont de preţul de achiziţie a produselor existente pe piaţă ".

Apreciază că în mod eronat echipa de audit extern a reţinut această deficienţă fără a avea în vedere faptul că plantele/aranjamentele florale, au fost şi sunt de calitate superioară celor identificate pe SEAP/SICAP, atât din punct de vedere al aranjamentului cât şi din punct de vedere al calităţii (sunt sortimente diferite de Orhidee, Yuca etc). Se poate observa printr-o verificare simplă pe internet, ca preţurile de vânzare pentru plante/aranjamente florale sunt diferite chiar pe acelaşi tip de floare.

Precizează că necesitatea şi oportunitatea achziţionării unor produse/servicii lucrări o stabileşte autoritatea contractantă, în conformitate şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Conform dispoziţiilor art. 40 pct. d.3.1) prevăzute în regulamentul de Organizare şi funcţionare al Curţii de Conturi atribuţiile, competenţele şi obiectivele controlului Curţii de Conturi sunt clar stabilite. Din interpretarea dispoziţiilor anterior menţionate nu identifică în sarcina Curţii de Conturi, verificarea oportunităţii efectuării unei achiziţii.

Consideră că atâta timp cât echipa de control nu a putut identifica în mod clar dispoziţiile legale încălcate de entitate cu privire la achiziţia de produse, aceasta nu poate stabili nici măsura de recuperare a prejudiciului întrucât nu este invocat temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă măsura de recuperare a prejudiciului pentru serviciile de achiziţie produse (plante, aranjamente florale),

Referitor la pct. II.7 din Decizia nr. 3/14.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra contractelor de servicii derulate în perioada 2016-2019, în vederea identificării şi a altor cazuri de: servicii angajate pentru alte activităţi şi în alte condiţii decât cele prezentate în ofertă, servicii pentru care atribuţii aveau compartimente din entitate, servicii angajate cu societăţi declarate inactive, servicii acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice prestarea lor în condiţiile în care au fost contractate, servicii angajate cu nerespectarea dispoziţiilor legale, servicii angajate pentru care s-au acordat avansuri fără a fi prevăzute în contract, servicii angajate la preturi supraevaluate, pentru cazurile constatate, se vor dispune măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului ca urmare a plăţilor efectuate, înregistrarea în contabilitate a sumelor plătite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate) în condiţiile legii, corectarea rezultatelor contabile înregistrate" (pentru înlăturarea abaterii prezentata la pct. 5.1, 5.2, 5.3 din Decizie)

5.1 Referitor la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 120.000 RON, reprezentând servicii angajate pentru alte activităţi şi în alte condiţii decât cele prezentate în ofertă, apreciază că aceasta reţinere este nejustificată pentru următoarele motive:

Conform referatului de necesitate nr. x/18.06.2018 întocmit în vederea atribuirii contractului de prestări servicii, achiziţia directă a fost identificată cu codul (general) CPV 79400000-8 "Servicii de consultanţă în afaceri şi management şi servicii conexe.

În ceea ce priveşte reţinerea echipei de audit ca în referatul de necesitate a fost menţionat scopul achiziţiei diferit de obiectul achiziţiei, obiectul fiind "Servicii de consultanţă în afaceri şi management şi servicii conexe", precizează că a fost menţionată dintr-o eroare scopul achiziţiei "de a asigura misiuni de reprezentare în relaţia cu mediul de afaceri..."

Din documentele ce au stat la baza atribuirii contractului, se poate observa şi este evident că scopul achiziţiei este acela de consultanta în afaceri şi management în vederea atingerii obiectivelor CNCIR S.A. reprezentat de obiectivele stabilite de CNCIR S.A..

Reţinerea echipei de audit public extern că a fost atribuit contractul nr. x/21.06.2018 în valoare de 120.000 RON (fără TVA) în lipsa unor documente justificative, este total nefondată.

Entitatea controlată în speţă CNCIR S.A. a pus la dispoziţie documente ce au stat la baza derulării achiziţiei publice (nota estimare valoare +studiu de piaţă nr. 9971/12.06.2018, referatul de necesitate nr. x/18.06.2018, nota privind alegerea procedurii de achiziţie directă nr. 10356/18.06.2018, trei invitaţii de participare transmise pe email, oferta depusă de prestator nr. x/21.06.2018, nota de atribuire a contractului nr. x/21.06.2018, nota justificativă nr. x/21.06.2018, comunicarea rezultatului nr. x/21.06.2018, contractul nr. x/21.06.2018, raportul de activitate nr. x/17.12.2018, documente prezentate în Anexa nr. 15)

Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (5) Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică de 135.060 RON,

Prin referatul de necesitate nr. x/18.06.2018 a fost stabilită o valoare estimativă ce nu poate depăşi suma de 125.000 Iei fără TVA, aceasta valoare încadrându-se din punct de vedere legal la achiziţia directă, iar prin nota de alegere a procedurii a fost stabilită achiziţia directă cu oferte de preţ. A fost prezentat şi un studiu de piaţă făcut în perioada 14.06-18.06.2018, pentru serviciile identificate cu codul CPV nr. 79400000-8 din care rezultă valori cuprinse intre 2000-130000 RON

Reţinerile instanţei de fond cu privire la cele susţinute de pârâta, în sensul ca nu au existat dovezi ca anterior solicitării ofertelor de pe piaţa libera reclamanta a accesat catalogul electronic, este nerealista. Din conţinut notei de estimare a valorii nr. 9971/12.06.2018 rezultă ca a fost consultat catalogul electronic din SEAP şi s-a făcut un studiu de piaţă privind valoarea serviciilor similare (document anexat notei nr. x/12.06.2018).

Referatul de necesitate conform dispoziţiilor legale reprezintă un document intern al autorităţii contractante în baza căruia se identifică necesitatea şi se justifică achiziţionarea unor produse/servicii şi lucrări pe baza valorii estimate în RON fără TVA.

În ceea ce priveşte lipsa unei comisii de evaluare, apreciază ca în cazul achiziţiilor directe, constituirea comisiei de evaluare nu este obligatorie, având în vedere faptul ca aceasta nu reprezintă o procedura de achiziţie publica în sensul dispoziţiilor prevăzute de legislaţia în domeniu.

În ceea ce priveşte lipsa publicării în SEAP a notificării cu privire la achiziţia directă în termen de 10 zile de la primirea documentelor justificative a achiziţiei, sunt incidente dispoziţiile art. 46 din H.G. nr. 365/2016 valabil la momentul demarării procedurii de achiziţie modificat prin H.G. nr. 419/2018, conform căruia "Autoritatea contractantă are obligaţia trimestrial de a transmite în SEAP o notificare cu privire la achiziţiile directe, grupate pe necesitate, care să cuprindă cel puţin obiectul, cantitatea achiziţionată, valoarea şi codul CPV.

Apreciază că achiziţia directă, s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 98/2016 cu modificările şi completările ulterioare şi nu poate fi reţinută ca legală constatarea Curţii de Conturi a României că au fost angajate servicii pentru alte activităţi şi în alte condiţii decât cele prezentate în ofertă.

Conform dispoziţiilor art. 40 pct. d.3.1) prevăzute în regulamentul de Organizare şi funcţionare al Curţii de Conturi "SECŢIUNEA 1 Atribuţiile, competenţele şi obiectivele controlului Curţii de Conturi

40. În cazul contractelor de achiziţii publice, auditorii publici externi vor urmări, în principal, respectarea următoarelor obiective:

d3.1) etapa de planificare/pregătire a procedurii de achiziţie publică, inclusiv consultarea pieţei:

Achiziţia directa în opinia legiuitorului nu reprezintă o procedură de achiziţie publică conform dispoziţiilor Legii privind achiziţiile publice, astfel că ţinând cont de interpretarea art. 40 din Regulament, Curtea de Conturi a României a depăşit atribuţiile legale ce îi revin conform dispoziţiilor anterior menţionate.

Concluzionând, este nelegală susţinerea instanţei de fond cu privire la legalitatea măsurii II.7 (pct. 5.1) din Decizia nr. 3/2020 şi prin urmare faţă de cele mai sus prezentate solicită anularea măsurii dispusă de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 3/14.01.2020 ca netemeinică şi nelegală.

5.2 Referitor la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 93.000 RON, reprezentând servicii angajate cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi respectiv acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice prestarea serviciilor facturate în condiţiile stabilite în contract şi pentru necesităţile exclusive ale societăţii.

Atribuirea contractului de prestări servicii C. S.R.L. s-a făcut prin procedura de achiziţie publica (achiziţie directa) conform dispoziţiilor Legii nr. 98/2016 privind atribuirea contractelor de achiziţii publice.

Obiectul contractului a constat în contractarea unui serviciu de audit IT pentru sistemul software integrat net. ERP, folosit de Beneficiar la momentul încheierii contractului. Se poate observa din conţinutul Notei justificative nr. x/29.07.2020.

Prin nota nr. x/18.12.2019 (Anexa nr. 7), auditorul public intern din cadrul CNCIR S.A., precizează faptul ca Biroul audit public intern îşi desfăşoară activitatea conform Legii nr. 672/2002 republicata cu modificările şi completările ulterioare precum şi a H.G. nr. 1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, având ca obiectiv principal asigurarea şi consilierea, conceput să ajute compania la îndeplinirea obiectivelor, printr-o abordare sistematică şi metodică de evaluare a politicilor şi procedurilor elaborate şi implementate, iar în privinţa auditului tehnic IT precizează ca acest tip de activitate nu intră în competenţa sa, acesta neavând pregătirea de bază, studii, formare ori specializare profesională în domeniul IT sau tehnic.

Cu adresa nr. x/02.10.2018 prestatorul C. S.R.L. (Anexa nr. 9), a comunicat beneficiarului raportul de audit ce dezvolta activităţile întreprinse în vederea îndeplinirii obiectului contractului, raport ce a fost însoţit de planul de desfăşurare a activităţii în perioada 20.09.2018-01.10.2018.

Referitor la faptul ca prestatorul la momentul încheierii contractului avea conform datelor disponibile pe site ui ONRC şi Ministerul de Finanţe un singur angajat, apreciază că a fost clarificat acest aspect prin prezentarea adresei nr. x/02.10.2018 ce a însoţit Raportul de audit al prestatorului C. S.R.L..

În privinţa inactivităţii furnizorului C. S.R.L., a fost precizat faptul că furnizorul a comunicat ca are decizie de reactivare emisă de ANAF cu nr. x/27.09.2018. Modificările ANAF pe site-ul contribuabililor inactivi au fost făcute în data de 16.10.2018.

Valoarea estimativă a achiziţiei, conform studiului de piaţă efectuat este în cuantum de 95.000 RON fără TVA.

Se critică pentru nelegalitate reţinerea instanţei de fond, întrucât în concluzia prezentata a ţinut cont doar de argumentele şi reţinerile pârâtei fără a avea în vedere şi documentele care au justificat necesitatea achiziţiei, măsura data în accepţiunea noastră fiind una nelegala.

Referitor la desfăşurarea achiziţiei directe instanţa de fond nu a avut în vedere modificările aduse la prevederile art. 43 şi art. 46 din H.G. nr. 395/2016 prin H.G. nr. 419/2018, valabil la momentul anului 2018, dispoziţii legale ce au stat la baza desfăşurării achiziţiei directe

Faţă de reţinerile echipei de control cu privire la faptul ca midi tul tehnic IT putea fi efectuat de către compartimentul propriu de audit intern din cadrul CNCIR S.A. se arată că dispoziţiile art. 43 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al CNCIR S.A., stabileşte în mod clar atribuţiile şi responsabilităţile personalului din cadrul Biroului audit public intern al companiei şi obligaţiile/atribuţiile prestatorului pentru efectuarea serviciului de audit IT.

Instanţa de fond nu a avut în vedere Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al CNCIR S.A. apreciind ca auditul public intern în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) lit. j).) din Legea nr. 672/2002 conform căruia compartimentul de audit public intern auditează cel puţin odată la 3 ani, fără a se limita Ia acestea, următoarele: j) sistemele informatice.

Mai mult decât atât conform definiţiei date de legislaţia specifica art. 2 (L672/2002), auditul public intern reprezintă o activitate funcţional independentă şi obiectivă, de asigurare şi consiliere, concepută să adauge valoare şi să îmbunătăţească activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică şi metodică, evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea managementului riscului, controlului şi proceselor de guvernantă;

Prin nota nr. x/18.12.2019 (Anexa nr. 7), auditorul public intern din cadrul CNCIR S.A., precizează faptul ca Biroul audit public intern îşi desfăşoară activitatea conform Legii nr. 672/2002 republicata cu modificările şi completările ulterioare precum şi a H.G. nr. 1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, având ca obiectiv principal asigurarea şi consilierea, conceput sa ajute compania la îndeplinirea obiectivelor, printr-o abordare sistematica şi metodica de evaluare a politicilor şi procedurilor elaborate şi implementate, iar în privinţa auditului tehnic IT precizează ca acest tip de activitate nu intra în competenta sa, acesta neavând pregătirea de baza, studii, formare ori specializare profesionala în domeniul IT sau tehnic.

Cu adresa nr. x/02.10.2018 prestatorul C. S.R.L. (Anexa nr. 9), a comunicat beneficiarului raportul de audit ce dezvolta activităţile întreprinse în vederea îndeplinirii obiectului contractului, raport ce a fost însoţit de planul de desfăşurare a activităţii în perioada 20.09.2018-01.10.2018.

În ceea ce priveşte reţinerea Curţii de Conturi în sensul că "entitatea nu a făcut dovada acordării de către prestator a dreptului de acces la sistemul informatic al CNCIR SA" precizează ca accesul în cadrul sistemului informatic s-a făcut prin intermediul personalului companiei şi prin utilizatorii serviciului Tehnologia Informaţiei, însă fiind o chestiune tehnică sau un subiect cu caracter tehnic, consideră că excede tematicii controlului astfel cum a fost prezentată prin adresa nr. x/05.08.2019.

Se arată că măsura dispusă de Curtea de Conturi este nelegala, entitatea controlata (in speţa reclamanta), a justificat necesitatea achiziţiei servicii de audit IT cu documente justificative (astfel cum a fost reţinut şi în Raportul de control la pag. 53-56) şi a făcut dovada recepţiei. Pe cale de consecinţa solicită anularea măsurii cu privire la achiziţia serviciilor de audit IT dispuse de Curtea de Conturi a României.

5.3 Referitor la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 24.000 RON, reprezentând servicii angajate cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi respectiv acceptate la plată fără a avea la baza documente care sa certifice prestarea serviciilor facturate pentru necesităţile exclusive ale societăţii.

Măsura echipei de audit este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Conform obiectului prezentat în contract "asigurarea de către Prestator, Beneficiarului, a serviciilor de consultanţă în afaceri şi management, în domeniul managementul proiectelor, în vederea accesării de fonduri europene şi elaborării de proiecte" şi a valorii contractului, ţinând cont de faptul ca prestatorul a prestat servicii pe acest contract, achizitorul (in speţa CNCIR SA) a achitat suma de 24.000 RON corespunzător serviciilor prestate.

Consideră neîntemeiată reţinerea echipei de audit extern, de a considera suma de 24.000 RON "avans" plătit prestatorului, atâta timp cât această sumă a reprezentat strict valoarea serviciilor prestate de prestator, conform art. 2 din H.G. nr. 264/2003.

Referitor la faptul că nu a fost constituită garanţia de bună execuţie, în cuantum de 2400 RON conform dispoziţiilor art. 9.4 din contractul de prestări servicii nr. x/15.10.2018, nu poate fi reţinută culpa reclamantei întrucât, garanţia de bună execuţie aşa cum se poate observa din conţinutul documentaţiei ce a fost verificata şi de echipa de audit, nu a fost solicitată.

Conform dispoziţiilor legii specifice în domeniul achiziţiilor publice, garanţia de buna execuţie trebuie adusa la cunoştinţa operatorilor economici prin documentaţia de atribuire (în cazul nostru caietul de sarcini), în caz contrar aceasta nu mai poate fi solicitata fiind încălcate principiile de baza în domeniul achiziţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 cu modificările şi completările ulterioare.

In ceea ce priveşte susţinerea instanţei de fond că nu a fost dovedită prestaţia prin nici un înscris justificativ al serviciilor prestate, din adresa nr. ll.l/PFA BSG/11.02.2019 şi din raportul prezentat de prestator denumit "raport de activitate" înregistrat cu nr. x/04.10.2019 (retransmis la CNCIR. S.A. de prestator în data de 14.06.2021), ţinând cont şi de dispoziţiile se poate observa justificarea plăţii efectuate de CNCIR S.A. către prestator în cuantum de 24.000 RON.

Referitor la pct. II.8 din Decizia nr. 3/14.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind achiziţia de bunuri/servicii (studii de fezabilitate/expertize tehnice, trolere tip rucsac) la preţul pielii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi a clauzelor din contractele încheiate în condiţiile legii. (pentru înlăturarea abaterii prezentata la pct. 6.1, 6.2, 6.3 din Decizie)"

Referitor la utilizarea ineficienta de fonduri băneşti estimate în suma de 378.961 RON prin achiziţia de servicii la preturi supraevaluate, respectiv la preturi mai mari decât cele existente pe piaţa la data achiziţiei.

Conform Art. (1), (ii) coroborat cu Art. 9 (1) din H.G. nr. 907/2016 unde este precizat ca "documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţie este documentaţia tehnico-economică, similară Studiului de fezabilitate ", iar în programul de achiziţii publice era prevăzuta poziţia " Studiu de fezabilitate" (investiţii) şi având în vedere timpul scurt până la finele anului necesar întrunirii Consiliului de Administraţie pentru schimbarea denumirii poziţiei din PAAP s-a mers în continuare pe denumirea "Studiu de Fezabilitate".

La data întocmirii referatului de necesitate nr. x/17.12.2018 nu se cunoşteau rezultatele şi concluziile "Expertizei tehnice" considerându-se a fi necesara efectuarea "Studiului de fezabilitate pentru - Documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţie ", în vederea obţinerii descrierii principalelor lucrări de intervenţie în vederea protejării şi reparării elementelor nestructurale şi restaurarea elementelor de arhitectura. Conform pct. 4 anexa 5 din H.G. nr. 907/2016 s-a considerat ca este necesara "Documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţie -Studiu de fezabilitate" deoarece concluziile Expertizei tehnice sunt parte componenta a acesteia.

Echipa de audit extern a reţinut ca achiziţia de servicii de expertiza s-a efectuat la un preţ supraevaluat faţă de preţurile practicate pe piaţă, raportându-se chiar şi la o expertiza tehnica încheiată în anul 2017 pentru imobilul din Bucureşti str. x.

Ce nu a avut în vedere echipa de auditori externi, este starea deplorabilă a imobilului situat în Constanţa, str. x, aspectul exterior al clădirii, şi faptul că necesită conform certificatului de urbanism echipare edilitara constând în racordare la reţele tehnico edilitare publice, branşamente pentru telefonie electricitate, etc, toate rezultând din Certificatul de Urbanism nr. x/23.12.2019.

Faptul că echipa de audit public extern invocă preturile stabilite pe piaţa de profil şi cele disponibile pe SICAP/SEAP, ţinând cont şi de expertize din anul 2017, fără să aibă în vedere toate detaliile tehnice, starea imobilului la acest moment şi condiţia impusă de autorităţile de stat în sensul de a păstra caracteristicile istorice ale clădirii (profilatura faţadei) şi revenirea la materiale şi culori tradiţionale etc, nu justifică în opinia noastră aprecierea echipei de audit public extern ca fiind o achiziţie supraevaluata.

În data de 09.01.2020, CNCIR S.A. a transmis cu adresa x/09.01.2020 în completare la obiecţiunile formulate Ia raportul de control nr. x/29.11.2019, Certificatul de Urbanism nr. x/23.12.2019 emis de Primăria Municipiului Constanţa pentru imobilul din str. x nr. 3Bis, din care rezulta obligativitatea efectuării atât a unui studiu de fezabilitate cât şi a unei expertize tehnice.

Reţinerile instanţei de fond cu privire la faptul ca certificatul de urbanism reprezintă un simplu act de informare şi nu o dispoziţie normativa, sunt nefondate.

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, reprezintă documentul prealabil obţinerii autorizaţiei de construcţie şi face parte din procedura de autorizare prevăzuta la art. 21 din legea nr. 50/1991.

În cuprinsul Deciziei nr. 3/14.01.2020, nu se face referire Ia documentul depus în completare de entitatea CNCIR S.A. cu adresa nr. x/09.01.2020, privind Certificatul de Urbanism nr. x/23.12.2019 emis de Primăria Municipiului Constanţa pentru imobilul din str. x.

În ceea ce priveşte aprecierea Curţii de Conturi a României cu privire la preturile de achiziţie (supraevaluate) raportate la piaţa de profil, se arată că în cazul achiziţiei de expertiza tehnica, singurul document cu care compara achiziţia este cel realizat în anul 2017 şi este vorba de o expertiză a clădirii din Bucureşti str. x sector 1. Acest studiu în opinia Curţii de Conturi reprezintă piaţa de profil şi pe baza acestuia a apreciat ca preturile sunt supraevaluate în ceea ce priveşte achiziţia.

Referitor la preturile supraevaluate privind studiul de fezabilitate executat pentru imobilul din Constanta str. x nr. 3bis (regim de înălţime P+l+M), pârâta face referire la piaţa de profil fără a compara preturile stabilite pe piaţa de profil din Bucureşti cu preturile stabilite pe piaţa de profil din Constanta, având la bază structura/detaliile tehnice ale imobilului cât şi toate celelalte aspecte ce ţin de descrierea faptica a clădirii.

Constatarea echipei de audit cu privire la preturile celor doua achiziţii (studiu de fezabilitate şi expertiza tehnică) nu are bază legală şi nu poate fi reţinută măsura. Este irelevant să faci comparaţie de preturi ţinând cont doar de obiectul contractului/cod CPV, fără să ai în vedere locaţia, descrierea faptică a clădirii cât şi toate detaliile tehnice.

Echipa de audit, deşi au fost prezentate documente care justifica starea deplorabila a imobilului, nu a avut în vedere că la imobilul din Constanta str. x Bis, nu s-au mai executat lucrări de mai bine de 10 ani, astfel, justificarea costurilor este una real ista

În ceea ce priveşte justificarea celor doua achiziţii în vederea atribuirii contractului de servicii -faza studiu de fezabilitate şi servicii de expertiza tehnica la imobilul din Constanta str. x Bis arată că:

Instanţa de fond reţine că "« era necesar o expertizare tehnica a clădirii care sa lămurească situaţia în care se afla imobilul reclamantei (fiind evident că era vorba de o clădire existentă, asupra căreia se intenţiona a se efectua lucrări de intervenţie) ", fără a avea în vedere următoarele:

REGLEMENTAREA TEHNICĂ din 6 iunie 2017 "îndrumător privind cazuri particulare de expertizare tehnică a clădirilor pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate", indicativ C 254-2017" conform căruia Expertizarea tehnică a unei construcţii este o activitate complexă, care are drept scop evaluarea stării tehnice a acesteia şi formularea în cadrul raportului de expertiză tehnică de concluzii şi recomandări referitoare la condiţii, limitări, măsuri şi/sau soluţii de intervenţie care se impun pentru asigurarea nivelurilor minime de calitate privind cerinţele fundamentale aplicabile, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei. De asemenea dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi 2) din H.G. nr. 925/1995 cu modificările şi completările ulterioare pentru aprobarea Regulamentului privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate, prevăd ca (1) Expertizarea tehnică a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, denumită în continuare expertizare tehnică, este o activitate complexă care cuprinde, după caz, încercări, relevee, analize şi evaluări, necesare determinării stării tehnice a unei construcţii existente sau nefinalizate, a modului în care au fost executate lucrările de construcţie în vederea asigurării cerinţelor fundamentale aplicabile prevăzute de lege.

(2) Expertizarea tehnică se poate realiza şi în următoarele situaţii:

a) intervenţii la construcţii existente;

În conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 907/2016, art. 1 alin. (1) prevede ca " Prezenta hotărâre reglementează etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice pentru realizarea obiectivelor/proiectelor noi de investiţii în domeniul construcţiilor, a lucrări/or de intervenţii la construcţii existente şi a altor lucrări de investiţii, denumite în continuare obiective de investiţii,"

(2) Documentaţiile prevăzute la alin. (1) se elaborează, pe etape, astfel:

a) în etapa I:

(i) nota conceptuală;

(ii) tema de proiectare;

b) în etapa a II-a:

(i) studiul de prefezabilitate, după caz;

(ii) studiul de fezabilitate sau documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii, după caz;

Faţă de aceste dispoziţii susţinerea instanţei de fond este neîntemeiata şi în ceea ce priveşte studiul de fezabilitate, expertizarea tehnica efectuata de reclamanta şi celelalte demersuri făcute de reclamanta în vederea obţinerii tuturor documentelor se justifica şi sunt în conformitate cu dispoziţiile legale.

Referitor la utilizarea ineficientă de fonduri băneşti estimate în suma de 120.853 RON prin achiziţia de echipamente de tip troler/rucsac.

Prin referatul de necesitate nr. x/13.06.2019, a fost propusa achiziţia a 150 bucăţi echipamente de tip troler/rucsac, valoarea achiziţiei a fost estimata la suma de 135.000 Iei, cu următoarele caracteristici tehnice:

Mâner telescopic, închidere tip velero, cu roţi, minim două compartimente spaţioase, închise cu fermoar, buzunar special pentru laptop, buzunar prevăzut cu organizer, bretele ajustabile, dotat cu buzunare speciale pentru protecţiile roţilor, 47x35x22 cm.

Valoarea estimata în cuantum de 135.000 RON s-a determinat urmare a vizionarii site-urilor de vânzări online, având ca scop analiza produselor aflate piaţa conform caracteristicilor tehnice pe care trebuia sa le întrunească produsul.

Nu se poate pune în discuţie un eventual prejudiciu atâta timp cat cheltuiala făcuta de companie are justificare legală, conform documentelor prezentate.

Toate demersurile în vederea achiziţionării acestor produse, au fost în acord cu Legea nr. 98/2016 cu modificările şi completările ulterioare, care nu prevede aplicarea unui algoritm de calcul al valorii estimate, având la baza preturi unitare şi cantităţi. La momentul verificării "catalogul electronic" pe SICAP, entitatea nu a putut identifica decât un operator economic, care să furnizeze echipamente de tip troler/rucsac, Ia cerinţele entităţii.

Recepţia s-a efectuat de către comisia de recepţie a CNCIR S.A., prin verificarea produselor atât din punct de vedere cantitativ cat şi calitativ, conform documentelor iniţiate şi aprobate în cadrul CNCIR S.A. şi întocmirea fiselor de recepţie, astfel încât solicită anularea măsurii dispuse Ia pct. II.8 de Curtea de Conturi a României, întrucât nu se poate pune în discuţie un eventual prejudiciu atâta timp cat cheltuiala făcută de companie are justificare legala, conform documentelor prezentate.

7. Referitor la nerespectarea prevederilor legale privind decontarea cheltuielilor efectuate personalului român trimis în străinătate respectiv efectuarea de plăţi în suma de 8.110,29 euro şi 33.323,27 RON pentru cheltuieli de deplasare în străinătate peste limitele legale.

Conform dispoziţiilor H.G. nr. 518/1995 în categoria a II-a de indemnizaţii se încadreaza: "viceprim-miniştrii, miniştrii, miniştrii delegaţi, secretarii de stat, subsecretarii de stat, personalul încadrat în funcţii asimilate acestora prin acte normative, secretarii generali, secretarii generali adjuncţi, înalţii reprezentanţi ai prim-ministrului, precum şi prefecţii, subprefecţii, primarul general şi viceprimarul capitalei, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, ambasadorii, şefii reprezentanţelor diplomatice ale României, academicienii şi membrii corespondenţi ai Academiei Române, şeful Statului Major General, locţiitorii şefului Statului Major General şi directorul Statului Major General, şeful Corpului de control şi inspecţie, şefii departamentelor Ministerului Apărării Naţionale şi locţiitorii acestora, şeful Statului Major al Forţelor Terestre, şeful Statului Major al Forţelor Navale, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, locţiitorii secretarilor de stat din cadrul unităţilor care au astfel de funcţii. Pentru prim-ministrul diurna se majorează cu 50%.în categoria I se încadrează restul personalului".

În Ordonanţa nr. 16/2018 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice (Anexa nr. 2) se precizează care este categoria de încadrare a directorilor generali ai companiilor naţionale: "Subsecretari de stat şi persoanele cu funcţii asimilate acestora, secretari generali, secretari generali adjuncţi, subprefecţi, vicepreşedinţi ai consiliilor judeţene, secretari generali ai prefecturilor, precum şi primari de oraşe şi comune, secretari generali ai judeţelor şi ai municipiului Bucureşti, rectori, directori generali ai societăţilor naţionale, companiilor naţionale, societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, regiilor autonome, precum şi institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare".

În Legea 227/2015 - Codul fiscal se prevăd la art. 76, alin. (2) lit. k) următoarele: " Definirea veniturilor din salarii şi asimilate salariilor

(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:

k) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel: (i) în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;

(ii) străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar".

De asemenea dispoziţiile art. 76 lit. m) din Legea 227/2015 - Codul fiscal prevăd explicit:

"m) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare primite pe perioada deplasării, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de Ia societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:

(i) în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;

(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar".

Textul articolului de lege sus menţionat prezumă legalitatea unui nivel maxim al diurnei de 2,5 ori cuantumul stabilit prin Anexa Hotărârii de Guvern nr. 518/1995, astfel cum apreciază şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale Prin adresa nr. x/09.12.2019 (Anexa nr. 13).

Coroborând prevederile celor doua acte normative, faţă de dispoziţii le invocate apreciază că directorul general al companiei a fost încadrat în mod temeinic în categoria a II - a de personal din H.G. nr. 518/1995, urmând ca în acest sens să fie acordată diurna directorului general şi salariaţilor companiei cu respectarea dispoziţiilor legale fără a se depăşi plafonul reglementat de Legea 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare- Codul fiscal.

Măsura dispusă de Curtea de Conturi este nelegală, entitatea controlată (in speţă reclamanta), a justificat din punct de vedere legal cheltuielile de deplasare efectuate în străinătate şi pe cale de consecinţă se solicită anularea măsurii II.9 dispuse de Curtea de Conturi a României.

Referitor la pct. 11.10 din Decizia nr. 3/14.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri pentru extinderea verificărilor tuturor cheltuielilor înregistrate în perioada 2016-2019, în vederea identificării şi a altor cazuri de cheltuieli efectuate pentru membrii consiliului de administraţie... se vor dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăţilor efectuate pentru astfel de cheltuieli recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate (pentru înlăturarea abaterii prezentata la pct. 8 din Decizie)"

8. Acordarea de avantaje peste cele stabilite în contractele de mandat încheiate cu membrii Consiliului de Administraţie, respectiv în cazul a 2(doi) membrii au fost acordate bunuri spre utilizare cu titlu gratuit precum şi achitate servicii, pentru care entitatea a suportat în mod nejustificat cheltuieli în suma de 16.220 RON.

8.1 Decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului au fost făcute astfel încât sa nu se depăşească cuantumul directorului general.

În baza contractului de mandat, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 142 din Legea nr. 31/1990 rep. cu modificările şi completările ulterioare conform căruia "consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acţionarilor", membrul CA beneficiază de decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului pe baza de documente justificative, în acelaşi cuantum corespunzător funcţiei de director general, dar fără a se limita la acestea: cheltuieli de cazare, diurnă, transport.

Chiar dacă în contractele de mandat nu este stipulat în mod expres acordarea sau punerea la dispoziţie a unui autoturism pentru membrii consiliului de administraţie al CNCIR S.A., având în vedere dispoziţiile Legii nr. 31/1990 folosirea autoturismelor de către membrii consiliului de administraţie ai societăţii nu încalcă nicio dispoziţie legala care să îngrădească dreptul acestora de a utiliza autoturismul societăţii,

Faţă de această situaţie prin predarea autoturismului nr. x şi a cârdului de combustibil pentru membrul Consiliului de Administraţie, în vederea utilizării acestuia, nu au fost acordate facilităţi sau avantaje cu încălcarea dispoziţiilor legale, decontarea şi justificarea cheltuielilor fiind făcută pe baza documentelor prezentate şi înregistrate în contabilitate.

Dispoziţiile art. 25 lit. 1) din Legea nr. 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare - Codul fiscal, permite deductibilitatea acestor cheltuieli în proporţie de 50 %.

Art. 25 lit. I) "50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. ..."

Cu toate acestea, având în vedere reţinerile echipei de control, conform adresei nr. x/18.12.2019 înregistrata la Curtea de Conturi a României cu nr. x/18.12.2019 (Anexa nr. 8), au fost luate măsuri de recuperare a consumului de carburant în perioada (01.03.2019 -28.11.2019) în suma de 7866,33 RON, s-a reconsiderat cheltuiala de amortizare în sensul înregistrării acesteia ca o cheltuiala nedeductibila fiscal urmând a fi recalculat impozitul pe profit la închiderea lunii decembrie, s-a reconsiderat cheltuiala cu asigurarea CASCO şi RCA ca fiind nedeductibila fiscal şi se va recalcula impozitul pe profit şi dobânda aferenta la închiderea lunii decembrie, au fost recuperate dobânzi pentru consumul de carburant în suma de 207,00 RON.

Deşi entitatea controlata (in speţa reclamanta) ia masuri în timpul controlului pentru remediere, totuşi Curtea de Conturi a României retine în continuare abaterea (pct. 8 din decizia nr. 3/2020) invocând încălcarea dispoziţiilor legii nr. 31/1990 rep., contractele de mandat nr. x/28.06.2019 şi nr. y/28.06.2019, iar instanţa de fond nu face nicio apreciere cu privire la acest aspect, menţionând doar faptul ca "măsura Curţii de Conturi va fi menţinută»"

8.2 Faţă de susţinerea echipei de audit public extern cu privire la faptul ca un membru al consiliului de administraţie s-a deplasat cu avionul în perioada 20-22 septembrie 2019, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că în baza contractului de mandat, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 142 din Legea nr. 31/1990 rep. cu modificările şi completările ulterioare, membrul CA beneficiază de decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului pe baza de documente justificative, în acelaşi cuantum corespunzător funcţiei de director general, dar fără a se limita la acestea: cheltuieli de cazare, diurnă, transport.

Referitor la pct. 11.12 din Decizia nr. 3/14.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra tuturor contractelor încheiate în perioada 2016-2019..."(pentru înlăturarea abaterii prezentata la pct. 10 din Decizie).

CNCIR a încheiat prin SEAP Achiziţia directă, publicată la nr. x în data de 01.08.2019, cu societatea D. S.R.L., contractul de prestări servicii nr. x/12.08.2019, având ca obiect "Servicii de dezvoltare sustenabilă şi responsabilitate socială prin implementarea SR EN ISO 26000-Linii directoare privind responsabilitatea socială".

În datele înscrise în "Registrul contribuabililor inactivi sau reactivaţi", publicat pe site-ul anaf.ro, a rezultă faptul că D. S.R.L. a fost declarată contribuabil inactiv de la data de 03.05.2018, nefiind reactivată fiscal până în prezent.

În urma solicitărilor făcute de CNCIR S.A. privind situaţia de fapt a societăţii D. S.R.L. precum şi a auditorilor publici externi, a fost emisă notificarea privind rezilierea contractului cu acordul părţilor. (Anexa nr. 16 la contestaţie).

Deşi entitatea controlata (în speţă reclamanta) ia măsuri în timpul controlului pentru remediere, totuşi Curtea de Conturi a României retine în continuare abaterea (pct. 10 din decizia nr. 3/2020) invocând încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 119/1999 cat şi valoarea abaterii pe eşantionul verificat de 120000 fără TVA, iar instanţa de fond nu face nicio apreciere cu privire la acest aspect, menţionând doar faptul că " măsura dispusă nu se referă strict la contractul nr. de prestări servicii nr. x/12.08.2019 ci la verificarea tuturor contractelor în perioada 2016-2019..."

Referitor la pct. 11.13 din Decizia nr. 3/14.01.2020 "conducerea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A., va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind recuperarea în cadrul termenului legal de prescripţie, a creanţelor şi debitelor evidenţiate în contabilitate, se va dispune masuri pentru extinderea verificărilor asupra tuturor creanţelor în perioada 2016- 2019" referitor la "Neurmărirea şi nerecuperarea de creanţe în cadrul termenului legal de prescripţie" se arată că echipa de audit public extern, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a procedat la verificarea îndeplinirii unor masuri (privind modul de recuperare a creanţelor şi datoriilor menţionat pct. 4.2 din Raportul de control nr. x/05.12.2019) fără a tine cont şi fără a avea în vedere faptul că o parte din sumele reţinute fac obiectul unei alte Decizii nr. 8/2015 contestate în instanţă (dosar nr. x/2015 transmis spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.) cat şi obiectul altor dosare aflate în curs de soluţionare sau soluţionate la acest moment.

La această acţiune sau activitate de control echipa de audit public extern nu a avut în vedere dispoziţiile art. 210 din Regulamentul de organizare şi funcţionare conform căruia "în condiţiile în care instanţa de fond admite în totalitate sau în parte acţiunea entităţii împotriva măsurilor dispuse prin decizie, verificarea modului de ducere la îndeplinire a acestora se suspendă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei (exercitarea tuturor căilor de atac împotriva hotărârii instanţei de fond), în ceea ce priveşte măsurile anulate prin hotărâre judecătorească."

Referitor la susţinerile instanţei de fond cu privire la faptul ca nu sunt dovedite sumele care fac în acelaşi timp atât obiectul deciziei nr. 8/2015 (contestata în dosarul nr. x/2015 în rejudecare la acest moment aflat pe rolul Curţii de se arată că prin Decizia nr. 8/2015 Curtea de Conturi a României a dispus la pct. 1.5 (pg 14) masuri de urmărire şi intrare în legalitate privind perceperea de penalităţi/dobânzi pentru neplata la termen precum şi extinderea verificărilor (la nivel central şi la nivelul sucursalelor) asupra contractelor de servicii prestate, încheiate şi derulate în perioada 2013-2014 a creanţelor aferente înregistrate în contabilitate, în vederea identificării şi a altor cazuri de creanţe (facturi emise) neîncasate la termen prin raportul de control faptul că nu au fost urmărite şi recuperate creanţe în termenul legal de prescripţie"

La măsura 11.11 din Decizia nr. 8/2015 s-a dispus "extinderea verificărilor la nivel central şi la sucursale asupra tuturor creanţelor în perioada 2013-2014, în vederea identificării şi a altor creanţe nerecuperate în termenul legal de prescripţie "Urmare a extinderii acestor măsuri, reclamanta a procedat la verificarea tuturor contractelor de prestări servicii, şi a creanţelor neîncasate, fiind transmise raportări către Curtea de Conturi cu privire la măsurile întreprinse.

Se poate observa din documentele ataşate prezentului recurs (Decizia nr. 8/2015, raportarea înregistrata cu nr. x/22.10.2020, încheierea nr. IV/12/26.03.2020 cu privire la contestaţia formulata împotriva deciziei nr. 8/2/2020, ca la nivelul CNCIR S.A. se fac demersuri de verificare a creanţelor şi de percepere a penalităţilor pentru neplata la termen a creanţelor, în urmărirea recuperării creanţelor în termenul legal de prescripţie a creanţelor neachitate la scadenta.(conform Anexa 1 privind Raport periodic privind creanţele evidenţiată în contabilitate perioada 2011-2015)"

Totodată şi Raportul periodic înregistrat cu nr. x/19.10.2020 întocmit urmarea Deciziei 8/2015, din care rezulta toate masurile întreprinse de reclamanta din anul 2015 până la data întocmirii raportului.

Faţă de aceste aspecte susţinerea reclamantei este dovedită şi întemeiată cu privire la faptul ca aceasta măsura se dublează cu măsura dispusa în Decizia nr. 8/2015 întrucât aşa cum se poate observa din ultima raportare întocmită la 19.10.2020 respectiv 22.10.2020 se urmăreşte şi se verifica încasarea creanţelor la zi.

Referitor la suma de 201.152,31 RON reprezentând creanţe neîncasate în baza facturii fiscale nr. x/31.12.2014 de la E. S.A. nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 5.1 din contract pretenţiile reclamantei la plata penalităţilor cu întârziere nu pot fi primite numai pentru motivul că facturile emise cu nerespectarea obligaţiilor contractuale, pentru obligaţii parţial executate, au fost achitate de beneficiar".

Din analiza clauzelor 3.1.1, 3.1.2 şi 3.1.3 din contractul de prestări servicii nr. x/29.03.2012 astfel cum a fost modificat, aşa cum şi instanţa de apel a reţinut, rezulta în mod evident ca termenul de plata al facturilor fiscale de x de zile de la emiterea facturii fiscale emise de prestator începea să curgă de la primirea procesului-verbal de predare primire a programelor avizate ISCIR (pct. 3.1.1.)» a procesului-verbal de predare primire a buletinelor (pct. 3.1.2) şi a procesului-verbal de predare primire a raportului final avizat ISCIR (pct. 3.1.3).

În timpul executării contractului de prestări servicii au fost emise facturile fiscale x/26.07.2012, y/04.09.2012 şi z/07.03.2013, înainte de încheierea fiecărei etape din cele prevăzute la art. 3.1.1, 3.1.2 şi 3.1.3, tară a fi însoţite de documentele prevăzute la pct. 3.1.1,3.1.2 respectiv 3.1.3 din contract.

Concluzionând, faţă de cele mai sus prezentate, consideră că debitul în cuantum de 201.152,31 RON reprezentând creanţe neîncasate în baza facturii fiscale nr. x/31.12.2014 de la E. S.A., conform Deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş nr 595/A,/24.10.2016 (Anexa nr. 19), nu poate fi reţinut ca debit neîncasat/prescris, având în vedere considerentele Curţii de Apel cu privire la dreptul reclamantei de a solicita penalităţi de întârziere.

Referitor la suma de 10.062,60 RON, reprezentând creanţe neîncasate în baza facturilor emise în perioada 2012-2014 de la societatea F. S.A..

Împotriva Societăţii menţionate mai sus, s-a instituit prin Ordinul ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 2484/15.11.2012, publicat în MOF nr. 787/22.11.2012 procedura de administrare speciala în perioada de privatizare .

În acest sens CNCIR S.A. prin cabinetul de avocatura G. a transmis către administratorul unic cererea de admitere a creanţei pentru suma de 10.062,60.

Potrivit ordinului Ministrului delegate pentru energie, nr. 52/23.01.2014 procedura de supraveghere financiară la societatea comerciala F. instituită prin Ordinul 2484/2012, încetează la data publicării în MOF, partea I, adică la 22.11.2012 (MOF 787).

Prin încheierea din 22.01.2016, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2015 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment pentru debitorul F., termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului fiind 07.03.2016.

CNCIR S.A. a depus cerere de admitere a creanţei pentru debitele înregistrate ulterior procedurii de administrare speciala în perioada de privatizare, în data de 25.02.2016, valoarea fiind acceptata conform BPI 5565/17.03.2016. Diferenţa de 281,28 RON, reprezentând majorări calculate după data de 20.12.2013 (data depunerii hotărârii de dizolvare la registrul comerţului - extras ONRC anexat), a fost respinsă potrivit prevederilor art. 3215, O.U.G. nr. 88/1997 "Nici o dobândă, penalitate, majorare de întârziere sau cheltuială similară nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, începând cu data depunerii hotărârii de dizolvare la registrul comerţului."

Referitor la suma de 79.915,52 RON, reprezentând creanţe neîncasate în baza facturilor emise în perioada 2011- 2013 de la societatea H. S.R.L., societate în faliment.

Împotriva Societăţii menţionate mai sus s-a înregistrat, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, Dosarul x/2013 privind soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolventei prevăzuta de Legea 85/2006, formulate de debitoarea H. S.A., CUI x.

În şedinţa din 21.05.2013 instanţa a hotărât admiterea cererii formulate de debitor, şi în temeiul art. 32, alin. (1) din Legea privind procedura de insolvenţă şi a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei H. S.A., CUI x.

CNCIR S.A. a formulat cerere de repunere în termen pentru valoarea totală a creanţelor de 81.855,36 RON format din debit principal şi accesorii.

În data de 08.04.2015 prin adresa nr. x, înregistrata la recurentă sub nr. x/09.04.2015, EURO INSOL SPRL, în calitate de administrator judiciar al H. S.A. transmite un punct de vedere prin care solicita instanţei admiterea cererii de repunere în termenul de înscriere la masa credală şi înscrierea creditoarei CNCIR S.A. în tabelul creanţelor cu suma de 81.855,36 RON.

În data de 19.05.2015, Tribunalul Bucureşti, prin încheierea de şedinţa fn, admite cererea de repunere în termenul de depunere a declaraţiei de creanţa formulate de petenta CNCIR S.A..

CNCIR S.A., la aceasta dată, prin încheierea de şedinţă din data 19.05.2015 cât şi prin punctul de vedere oficial, transmis de administratorul judiciar, îi este recunoscută creanţa în valoare totala de 81.855.36 RON, astfel că au fost luate toate măsurile legale privind recuperarea sumelor identificate raportate la situaţia de fapt.

Creanţele înregistrate în perioada de observaţie sunt înscrise în tabelul suplimentar de creanţe împotriva averii debitorului H. S.A., atestat de BPI nr. 4731/09.03.2020

Referitor la suma de 32.984 Iei, reprezentând creanţe neincasate în baza facturilor emise în perioada 2011- 2014 de la societatea I. S.A., societate în faliment.

Prin Raportul de control al Curţii de Conturi a României înregistrat Ia CNCIR S.A. cu nr. x/23.12.2014, încheiat în urma acţiunii de verificare cu tema "control privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor la CNCIR SA", a fost reţinut la pct. 3.1.7 " Neurmărire recuperării creanţelor şi nerecuperare a penalităţilor de întârziere/dobânzi"

Prin Decizia nr. 8/2015 s-a dispus la pct. 5 măsura de "urmărire şi intrare în legalitate privind perceperea de penalităţi/dobânzi şi urmărirea recuperării creanţelor precum şi extinderea verificărilor pentru înlăturarea abaterilor prevăzute la pct. 7.1 din Decizie" şi faţă de constatările şi măsurile dispuse de Curtea de Conturi a României, a fost emisă pentru E. S.A. factura de penalităţi BY nr. 1733/31.12.2014 în cuantum de 201.152,31 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate prin raportare la valoarea debitului principal achitat cu întârziere.

E. S.A. nu a recunoscut debitul datorat în cuantum de 201.152,31 RON, astfel că CNCIR S.A. în data de 26.02.2015 a transmis către E. S.A. somaţia de plată nr. x/26.02.2015 în vederea rezolvării amiabile a incidentului de plată reprezentând debitul restant.

Întrucât părţile nu s-au înţeles pe cale amiabilă în ceea ce priveşte existenţa acestui debit reprezentând penalităţi de întârziere, CNCIR S.A. a promovat acţiune de chemare în judecata pentru ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa sa oblige debitoarea la achitarea sumei de 201.152,31 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate facturile fiscale nr. x/26.07.2012,0043041/04.09.2012 şi z/07.03.2013.

La data de 24.10.2016, Curtea de Apel Târgu Mureş, a motivat prin Decizia nr. 595/A, următoarele: "excede obiectul judecăţii motivul pentru care pârâta a acceptat plata contravalorii serviciilor în condiţiile în care reclamanta nu era în măsură să dovedească executarea întocmai a obligaţiilor contractuale, aceste constatări permit concluzia că reclamanta nu este îndreptăţită să pretindă penalităţi de întârziere"

"Dreptul reclamantei la penalităţi s-ar fi născut numai în momentul în care si-ar fi îndeplinit în totalitate obligaţia de a preda raportul final avizat de ISCIR pentru toate sistemele verificate Curtea apreciază că, împotriva Societăţii menţionate mai sus s-a înregistrat, pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a Civila, Dosarul x/2014 privind soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolventei prevăzuta de Legea 85/2006, formulate de debitoarea I. S.A., CUI x.

În şedinţa din 06.05.2014 instanţa a hotărât admiterea cererii formulate de debitor, şi în temeiul art. 32, alin. (1) din Legea privind procedura de insolventa şi a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva debitoarei I. S.A., CUI x.

CNCIR S.A. a formulat cerere de repunere în termen pentru valoarea totala a creanţelor de 42.627,84 RON format din debit principal şi accesorii. Cererea de repunere în termen Ia data prezentei este nesoluţionată de către Tribunalul Brăila.

În sprijinul celor afirmate, CNCIR S.A. s-a adresat Companiei Naţionale Posta Romana care prin adresa nr. x/05.02.2016 a confirmat primirea documentelor de către Tribunalul Brăila cat şi Tribunalului Brăila prin adresa nr. x/14.01.2016, fără a primi un răspuns.

CNCIR S.A. a întreprins toate masurile legale privind înscrierea creanţelor la masa credală a debitoarei I. S.A., CUI x.

Prin sentinţa civila nr. 209/2020 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus, în temeiul art. 132 alin. (12) din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii generale de faliment a debitoarei şi radierea acesteia din registrul comerţului. Faţă de aceasta situaţie ţinând cont de dispoziţiile legale în vigoare, întrucât creanţele clienţilor radiaţi nu mai pot fi recuperate din cauza radierii/ştergerii din Registrul Comerţului a acestor debitori, evidenţa contabilă a creanţelor debitorilor radiaţi din Registrul următoarele prevederi contabile şi fiscale sunt incidente în vederea scoaterii din evidentele contabile:

a) OMFP 1802/2014 şi Legii nr. 227/2015 - Codul fiscal, în vigoare la data radierii debitorilor, conform cărora în situaţiile financiare anuale trebuie recunoscute toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale care au apărut în cursul exerciţiului financiar respectiv

b) Legea nr. 227/2015 - Codul fiscal, care reglementează pierderile înregistrate Ia scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate în cazul debitorilor în care procedura falimentului a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti, precum şi în cazul debitorilor radiaţi pentru care s-a constituit provizion, ca fiind cheltuială deductibilă, respectiv parţial deductibila la calculul impozitului pe profit,

În ceea ce priveşte suma de 10.849,66 Iei reprezentând creanţe neîncasate în baza facturii fiscale nr. x/18.12.2014 de la J. S.A., se arată că:

Urmare analizei cu repunerea corecta a încasărilor a rezultat suma de 7.273,46 RON, reprezentând calcul dobândă legală penalizatoare.

În data de 14.04.2017 a fost promovat litigiu pentru recuperarea sumei de 7.273,46 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare pentru o serie de facturi fiscale achitate de REVA S.A. cu întârziere.

Prin sentinţa civila nr. 2133/2017, Judecătoria Deva a admis cererea formulată de CNCIR S.A. obligând societatea la plata sumei de 7.273,46 RON dobânda legala penalizatoare şi cheltuieli de judecată.

Direcţia Economica împreuna cu Sucursala emitentă a facturii de penalităţi, vor analiza şi vor lua masurile ce se impun privind reglarea sumelor în contabilitatea CNCIR S.A., raportate Ia plăţile efectuate de REVA S.A., în vederea verificării necesităţii unor corecţii în evidenţele contabile ale CNCIR S.A. în conformitate cu prevederile legale.

Referitor la suma de 12.003,20 RON, reprezentând creanţe neîncasate în baza facturilor emise în perioada 2012-2014 de la societatea K. S.A., CUI x, societate în faliment.

Împotriva Societăţii menţionate mai sus s-a înregistrat, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VH-a Civila, Dosarul x/2011 privind soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei prevăzută de Legea 85/2006, formulata de creditorul L. S.A..

În şedinţa din 12.01.2012 instanţa a hotărât admiterea cererii formulate de creditor, şi în temeiul art. 33, alin. (6) din Legea privind procedura de insolventa şi a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva debitoarei K. S.A..

Instanţa fixează termenul limita pentru depunerea declaraţiilor de creanţa Ia 12.03.2012.

În data de 27.02.2014 prin sentinţa nr. 2257, instanţa admite cererea formulate de administratorul judiciar şi în temeiul art. 101 din L 85/2006, confirma planul de reorganizare privind debitoarea K.. Prin planul de reorganizare confirmat nu sunt prevăzute plăţi către creditorii chirografari, în speţa şi către CNCIR S.A..

CNCIR S.A. a formulat, cerere de repunere în termen, înregistrata la Tribunalul Bucureşti în 11.09.2014, pentru valoarea totala a creanţelor de 12003,20 Iei, formata din debit principal.

Cu privire la Cererea de repunere în termen, administratorul a emis un punct de vedere publicat în BPI 17816/09.10.2014, anexat, prin care aduce la cunoştinţa CNCIR S.A. de indisponibilităţi băneşti.

•Referitor la suma de 8.990 RON, reprezentând creanţe neîncasate în baza facturilor emise în perioada 2012-2013 de la societatea M. S.R.L., societate în faliment

Împotriva Societăţii menţionate mai sus s-a înregistrat, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a Civila, Dosarul x/2011 privind soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolventei prevăzuta de Legea 85/2006, formulate de debitoarea S.C. M. S.R.L., CUI x.

În şedinţa publica din 11.11.2011 instanţa a hotărât admiterea cererii formulate de debitor, şi în temeiul art. 32, alin. (1) din Legea privind procedura de insolventa şi a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva debitoarei M. S.R.L., CUI x.

La data de 11.11.2011» debitorul înregistra o datorie către CNCIR S.A. în valoare de 2170,00 Iei, reprezentând prestări servicii conform factură fiscală x/24.02.2011.

La data de 19.09.2013, instanţa, în temeiul art. 101 şi urm. din Legea privind procedura de insolventa, prin sentinţa comerciala nr. 1892, pronunţată la 19.09.2013, confirma planul de reorganizare a activităţii propus de debitoarea M. S.R.L., CUI x. BPI nr. 17440/24.10.2013 anexat

La data de 19.06.2014, instanţa, în temeiul art. 107, lit. c) din Legea privind procedura de insolventa, prin încheierea nr. 1618/19.06.2014, admite cererea formulate de administratorul judiciar şi dispune intrarea în faliment - prin procedura generala a debitorului M. S.R.L., CUI x.

Instanţa fixează termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, născute după data deschiderii procedurii la 04.08.2014. BPI nr. 13250/15.07.2014

La data de 19.06.2014, debitorul înregistra o datorie către CNCIR S.A., născuta după data deschiderii procedurii de insolventa, în valoare de 6.820,00 RON.

Pentru aceasta datorie CNCIR S.A. prin Avocat G. a depus cerere de repunere în termen, declaraţie de creanţa respinsa de administrator pe motiv că este o creanţa anterioară deschiderii procedurii BPI nr. 15589/03.09.2014

În concluzie pentru creanţele înregistrate de M. S.R.L., în calitatea de şef Serviciu Urmărire Creanţe începând cu data de 28.01.2016, raportat la situaţia de fapt, debitorul fiind în stare de insolventa din 2011 şi în stare de faliment din anul 2014, nu se puteau lua masuri de recuperare privind termenele specifice Legii 85/2006 privind procedura de insolvenţă.

De asemenea, potrivit art. 137., alin. (2), L85/2006 "La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care Ie avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan" coroborat cu art. 108., alin. (5) "Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 110 "In cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării".

Referitor la suma de 12.698,40 RON, reprezentând creanţe neîncasate în baza facturilor emise în perioada 2013-2014 de la societatea N. S.A., CUI x, societate în reorganizare judiciara.

Având în vedere ca valoarea de 12.698,40 Iei reprezintă debit aferent perioadei de observaţii şi coroborat cu faptul ca societatea debitoare se afla la data prezentei în reorganizare judiciara, CNCIR S.A. va lua masurile legale privind înscrierea creanţelor împotriva averii debitorului la data Ia care instanţa va dispune deschiderea procedurii de faliment, aceasta din urma rămânând definitiva.

Pentru valoarea totala a creanţelor de 12.698,40 Iei CNCIR S.A. a depus o cerere de repunere la faliment, primind răspuns din partea administratorului ca este fără obiect, dat fiind faptul că instanţa a admis recursul prin decizia nr. 813/R din 30.10.2015, prin care s-a încuviinţat propunerea de prelungire a perioadei de implementarea planului de reorganizare a debitoarei N. S.A., confirmat prin sentinţa nr. 977/12.07.2013.

Pentru valoarea totala a creanţelor CNCIR S.A., prin Serviciul Urmărire Creanţe a transmis către debitor, potrivit art. 49 şi art. 20 lit. e) din L85/2006 adresa de plata.

La data prezentei, conform BPI 21000/05.11.2019, societatea N. S.A. se afla, în continuare, în procedura de reorganizare judiciară.

Faţă de cele mai sus prezentate, solicită anularea măsurii II. 13 dispuse de Curtea de Conturi a României.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată prin raportare la criticile recurentei-reclamante şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine că în motivarea căii de atac declarate în cauză, recurenta-reclamantă deduce cenzurii instanţei de recurs doar în parte aspectele analizate de către judecătorul fondului astfel încât analiza va viza doar aspectele criticate.

Prin raportare la criticile recurentei în ceea ce priveşte greşita respingere de către instanţa de fond a solicitării de anulare a măsurii de la pct. 1.1 din Decizia nr. 3/14.01.2020 emisă de intimata-pârâtă Curtea de Conturi, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate aceste susţineri având în vedere obligaţia recurentei-reclamante prevăzută de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 potrivit căreia trebuia să consemneze orice operaţiune economico-financiară în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate pentru a dobândi calitatea de document justificativ. Din materialul probator administrat în cauză reiese că recurenta-reclamantă a efectuat în perioada 2016-03.09.2019 retrageri de numerar din contul bancar prin ATM-uri fără ca acestea să fie înregistrate în Registrul de casă şi evidenţiate în contabilitate, încălcând astfel dispoziţiile anexei 2 la OMFP nr. 2634/2015 potrivit cărora registrul de casă serveşte ca document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate prin casieria entităţii.

Aşadar, chiar dacă recurenta-reclamantă a respectat (astfel cum susţine în cuprinsul motivelor de recurs) dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 70/2015 referitoare la cuantumul de 5.000 RON de persoană pe zi aferent operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar şi dispoziţiile art. 302 alin. (3) din OMFP nr. 1802/2014, avea obligaţia înregistrării acestor sume în Registrul de casă şi în contul aferent astfel încât aceste critici vor fi respinse ca nefondate.

În privinţa susţinerilor recurentei relative la menţiunile din Decizia contestată concretizate în măsura nr. 1.2 (referitoare la decontări din operaţii în curs de clarificare în cuantum de 276.966,83 RON care nu au fost clarificate în termenul legal de cel mult trei luni de la data constatării) Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate reţinând pe de o parte – contrar criticilor recurentei- că judecătorul fondului a prezentat propriile argumente logico-juridice în analiza legalităţii şi temeiniciei acestei măsuri, iar pe de altă parte având în vedere încălcarea de către entitatea controlată a dispoziţiilor pct. 352 din OMFP nr. 1802/2014 potrivit cărora:

"(1) Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 473 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare". Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.

(2) Entităţile care înregistrează sold la contul 473 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare" la sfârşitul exerciţiului financiar prezintă în notele explicative informaţii privind natura operaţiunilor în curs de clarificare."

Instanţa de control judiciar observă temeinicia concluziei instanţei de fond în ceea ce priveşte înregistrarea de către recurenta-reclamantă la sfârşitul fiecărui an din perioada 2016-2018 în contul 758 "alte venituri din exploatare" venituri din sume prescrise, neavând relevanţă în considerarea dispoziţiilor legale menţionate anterior susţinerile recurentei potrivit cărora a făcut demersuri pentru identificarea plătitorilor, în situaţia în care nu a fost posibilă restituirea sumelor procedând la înregistrarea acestora ca venituri la data de 31 decembrie a fiecărui an după curgerea termenului de prescripţie.

În ceea ce priveşte argumentaţia recurentei referitoare la nelegalitatea măsurii nr. I.3 din decizia contestată referitoare la înregistrarea în mod nejustificat pe costuri a contravalorii lucrărilor de natura investiţiilor executate la clădirile de patrimoniu, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceasta reia în totalitate susţinerile din faţa primei instanţe, iar pe de altă parte că singura veritabilă critică se referă la faptul că deşi recurenta –reclamantă a implementat în totalitate pe parcursul controlului toate recomandările echipei de audit, totuşi neregula a fost menţinută în actul administrativ contestat.

În viziunea instanţei de control judiciar aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, o neregulă constatată pe perioada unei verificări, chiar remediată până la finalizarea acestuia, urmând regimul juridic comun prin inserarea acesteia în actul final.

Şi în ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante referitoare la măsura nr. 1.4 din Decizia nr. 31/14.01.2020 (constatarea nerespectării prevederilor legale privind acordarea, justificarea şi restituirea avansurilor pentru deplasări în ţară şi străinătate) Înalta Curte constată că acestea nu vizează în drept considerentele hotărârii recurate, reprezentând reluări ale argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată.

Alegaţiile recurentei potrivit cărora instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că procedura operaţională invocată ca temei legal de către intimata-pârâtă pentru stabilirea neregulii se aplică doar personalului salariat din cadrul CNCIR S.A. în privinţa deplasărilor în interes de serviciu intern şi internaţional nu şi directorului general care are calitatea de reprezentare sunt vădit nefondate, în condiţiile în care abaterea reţinută vizează efectuarea de plăţi din contul entităţii în contul bancar personal al directorului general fără a avea la bază documente justificative legale, fără ca ordinele de deplasare să cuprindă avansurile plătite, fără existenţa deconturilor de cheltuieli.

Solicitarea recurentei-reclamante de a se constata nelegalitatea sentinţei recurate ca urmare a faptului că nu a sancţionat neindicarea de către intimata-pârâtă în cuprinsul actului de control contestat a actului normativ care obligă la recepţionarea cantitativă şi calitativă a serviciilor de catering efectuate în alte scopuri decât cel aferent realizării obiectului de activitate prevăzut în statutul CNCIR este de asemenea nefondată, în mod corect reţinând instanţa de fond incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 16/2018 respectiv ale anexei 2 "Normativul de cheltuieli şi limite maxime" şi ale art. 6 din Legea nr. 82/1991 potrivit cărora:

"(1) Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că deşi aceste dispoziţii legale nu menţionează conţinutul documentelor justificative acestea trebuie să demonstreze realitatea şi conţinutul operaţiunii financiare. Recurenta-reclamantă nu a justificat serviciile de catering achiziţionate prin detalii concrete cuprinse în documentele prezentate echipei de audit, simpla menţionare a acestora reprezentând o abatere astfel cum a fost constatată de intimata-pârâtă.

În ceea ce priveşte pretinsa eroare a instanţei de fond în analiza majorării nejustificate a cheltuielilor de exploatare cu suma de 737,50 RON reprezentând cheltuieli de cazare pentru deplasări neefectuate, Înalta Curte apreciază în sens contrar, judecătorul fondului reţinând în mod corect că este vorba de o cheltuială nejustificată rezervarea unei camere hoteliere de către directorul general al CNCIR în condiţiile în care acesta avea domiciliul în Bucureşti. Nici faptul că factura fiscală nu este semnată de către directorul general nu poate conduce la o altă concluzie în considerarea celorlalte mijloace de probă-factura fiscală, viza la plata şi plata efectivă.

În ceea ce priveşte achiziţia de produse (plante, amenajamente florale) la preţuri supraevaluate în sumă de 130.587 RON, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă s-a raportat în mod corect respingând criticile recurentei-reclamante la lipsa dovezilor de recepţie a acestor produse dar şi la supraevaluarea acestei achiziţii.

Recurenta-reclamantă nu critică hotărârea atacată în această privinţă decât prin raportare la calitatea superioară a produselor care nu ar fi fost avută în vedere, astfel încât şi aceste susţineri subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vor fi înlăturate.

Referitor la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 120.000 RON reprezentând servicii angajate pentru alte activităţi şi în alte condiţii decât cele prezentate în ofertă, criticată de către recurentă, Înalta Curte reţine că şi aceasta este o măsură legală a echipei de auditori apreciată în consecinţă de către judecătorul fondului.

Contrar susţinerilor recurentei, auditorii publici externi din cadrul autorităţii publice pârâte nu şi-au depăşit atribuţiile prevăzute de art. 40 pct. 3.....din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Curţii de Conturi verificând achiziţiile directe efectuate de entitatea controlată, având în vedere dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 94/1992 conform cărora:

"(1) Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ- teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

(2) Curtea de Conturi poate exercita auditul performanţei asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum şi a oricăror fonduri publice."

Totodată, Înalta Curte apreciază că achiziţia directă a serviciilor de consultanţă în afaceri şi management şi servicii conexe estimată la 120.000 RON nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 98/2016, încheierea contractului de achiziţie de prestări servicii nr. x/21.06.2018 fiind realizată pentru alte activităţi decât cele cuprinse în oferta nr. 1057/21.06.2018, în cadrul unei proceduri de atribuire în care nu a fost numită o comisie de evaluare a ofertelor, nu s-a publicat în SEAP notificarea prevăzută de dispoziţiile legale cu privire la achiziţia directă în termen de 10 zile de la primirea documentelor justificative ale achiziţiei.

Faptul că din conţinutul notei de estimare a valorii nr. 9971/12.06.2018 reiese că a fost consultat catalogul electronic din SEAP şi s-a făcut un studiu de piaţă privind valoarea serviciilor similare nu înlătură celelalte nereguli anterior menţionate reţinute în actul administrativ contestat.

Nici dispoziţiile art. 46 din H.G. nr. 365/2016 modificată prin H.G. nr. 419/2018 conform cărora "Garanţia de bună execuţie se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis de o instituţie de credit din România sau din alt stat sau de o societate de asigurări, în condiţiile legii, şi devine anexă la contract, prevederile art. 42 alin. (3) şi (5) aplicându-se în mod corespunzător" nu sunt incidente în cauză atâta vreme cât invitaţia de participare nu corespundea din punct de vedere al conţinutului cu cel al referatului de necesitate pentru a se putea susţine că notificarea din SEAP care ar fi fost făcută trimestrial ar putea suplini obligaţia publicării notificării cu privire la achiziţia directă.

Relativ la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 93.000 RON reprezentând servicii angajate cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice prestarea serviciilor facturate în condiţiile stabilite în contract şi pentru necesităţile exclusive ale societăţii, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat judicios criticile recurentei-reclamante pe care le-a respins în mod corect în raport de materialul probator administrat în cauză. Neregula reţinută prin decizia contestată în sarcina recurentei-reclamante referitoare la încheierea contractului cu o societate inactivă este reală în condiţiile în care contractul de achiziţie datează din 20.09.2018, iar decizia de reactivare a C. S.R.L. a fost adoptată la 27.09.2018.

Criticile recurentei-reclamante relative la greşita reţinere de către intimata-pârâtă drept abatere, a încheierii convenţiei menţionate anterior în condiţiile în care auditarea sistemului informatic putea fi realizată de către compartimentul public intern al entităţii sunt neîntemeiate în considerarea dispoziţiilor art. 2 lit. j) din Legea nr. 672/2002, potrivit cărora "dobândirea competenţelor - procesul prin care se obţin cunoştinţele, abilităţile şi valorile profesionale necesare unei persoane pentru a planifica şi executa misiuni de audit public intern la entităţile publice şi a căror deţinere este confirmată de către instituţii autorizate prin lege;"

Nota auditorului public intern din cadrul CNCIR care precizează că auditarea tehnică IT nu intră în competenţa sa întrucât acesta nu deţine pregătire de bază, studii formare sau specializare profesională în domeniul IT sau tehnic nu poate fi apreciată ca un mijloc de probă apt să conducă la concluzia echipei de audit întemeiată pe dispoziţiile legale menţionate anterior.

Nici criticile recurentei referitoare la faptul că în mod greşit s-a reţinut că nu a făcut dovada acordării de către prestatorul din contractul analizat a dreptului de acces la sistemul tehnic excede tematicii controlului realizat de către intimata-pârâtă nu pot fi primite, întrucât vizează alte aspecte decât cele reţinute în cuprinsul actului administrativ contestat prin care s-a constatat inexistenţa unui document justificativ care să stabilească momentul acordării acestui acces pentru a se stabili momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile în care prestatorul avea obligaţia executării contractului.

În ceea ce priveşte măsura vizând majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 24.000 RON reprezentând servicii angajate cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice prestarea serviciilor facturate pentru necesităţile exclusive ale societăţii, recurenta-reclamantă susţine că în mod eronat această sumă a fost calificată de intimata-pârâtă ca avans plătit prestatorului aceasta reprezentând de fapt valoarea serviciilor prestate conform art. 2 din H.G. nr. 264/2003.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că la dosarul cauzei nu există niciun document care să justifice prestarea efectivă a serviciilor, astfel încât în mod corect s-a reţinut că suma de 24.000 RON reprezintă avans, în privinţa căruia nu există temei contractual pentru acordare.

Raportul prezentat de prestator nr. x/4.10.2019, la care face referire recurenta ca fiind dovada executării integrale a contractului, nu poate fi considerat în acest sens având în vedere dispoziţiile legale în materie care reglementează strict înscrisurile care pot face proba executării unui contract.

Nefondate sunt de asemenea şi susţinerile recurentei referitoare la inexistenţa culpei sale în constituirea garanţiei de bună execuţie în cuantum de 2.400 RON având în vedere dispoziţiile pct. 9.4 din contract care impunea această măsură în termen de 5 zile de la semnarea contractului, dar nu mai târziu de 15 zile.

Criticile recurentei-reclamante în privinţa soluţiei primei instanţe faţă de abaterea referitoare la utilizarea ineficientă de fonduri băneşti estimate în sumă de 378.961 RON prin achiziţia de servicii la preţuri supraevaluate sunt de asemenea nefondate având în vedere modalitatea de estimare a valorii contractului şi necesitatea efectuării studiului de fezabilitate.

Astfel, recurenta-reclamantă ignoră în dezvoltarea motivelor de recurs care susţin necesitatea studiului de fezabilitate pentru expertizarea imobilului din Constanţa, str. x bis, dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 907/2016 potrivit cărora "(1) Documentatiile tehnico-economice se elaboreaza pe faze de proiectare, astfel:

a) in cazul obiectivelor noi de investitii:

(i) studiu de prefezabilitate, dupa caz;

(ii) studiu de fezabilitate;

(iii) proiect pentru autorizarea/desfiintarea executarii lucrarilor;

(iv) proiect tehnic de executie;

b) in cazul interventiilor la constructii existente:

(i) documentatie de avizare a lucrarilor de interventii;

(ii) proiect pentru autorizarea/desfiintarea executarii lucrarilor;

(iii) proiect tehnic de executie;

c) in cazul obiectivelor mixte de investitii:

(i) studiu de prefezabilitate, dupa caz;

(ii) studiu de fezabilitate, completat cu elementele specifice din documentatia de avizare a lucrarilor de interventii;

(iii) proiect pentru autorizarea/desfiintarea executarii lucrarilor;

(iv) proiect tehnic de executie.

(2) Elaborarea studiului de prefezabilitate, dupa caz, a studiului de fezabilitate ori a documentatiei de avizare a lucrarilor de interventii este conditionata de aprobarea prealabila de catre beneficiarul investitiei a notei conceptuale si a temei de proiectare, prevazute la art. 3 si 4.

(3) Documentatiile tehnico-economice prevazute la alin. (1) se elaboreaza de catre operatori economici sau persoane fizice autorizate care presteaza servicii de proiectare in domeniu.

(4) Elaborarea proiectului tehnic de executie este conditionata de aprobarea prealabila a indicatorilor tehnicoeconomici si emiterea autorizatiei de construire/desfiintare a executarii lucrarilor."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că în cazul intervenţiilor la construcţii existente (situaţia din prezenta cauză) nu este necesară efectuarea unui studiu de fezabilitate, ci doar documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii.

Chiar în situaţia în care s-ar accepta susţinerea recurentei potrivit căreia efectuarea studiului de fezabilitate a fost impusă prin certificatul de urbanism, deşi acesta reprezintă un simplu act de informare, preţul acestei achiziţii nu a fost stabilit pe baza unui studiu de piaţă, nu s-a procedat la utilizarea catalogului electronic din SEAP sau la publicarea unui anunţ într-o acţiune dedicată a website-ului propriu ANAP sau SEAP, criterii obiective în baza cărora s-ar fi putut aprecia asupra costurilor.

Criteriile subiective prezentate de către recurentă, respectiv starea deplorabilă a imobilului, compararea preţurilor stabilite pe piaţa de profil din Bucureşti cu cele stabilite pe piaţa de profil din Constanţa, structura, detaliile tehnice ale imobilului, nu sunt apte a justifica supraevaluarea preţurilor atât în ceea ce priveşte studiul de fezabilitate, cât şi în privinţa expertizării tehnice.

Referitor la criticile recurentei referitoare la hotărârea primei instanţe care a reţinut abaterea echipei de auditori vizând utilizarea ineficientă de fonduri băneşti estimate în sumă de 120.853 RON prin achiziţia de echipamente de tip troler/rucsac, Înalta Curte reţine că şi acestea sunt neîntemeiate, neputând fi reţinută susţinerea CNCIR potrivit căreia în mediu on-line nu a putut identifica decât un singur operator economic care să furnizeze echipamentele la cerinţele societăţii, echipamente revândute recurentei-reclamante la preţuri de cinci ori, respectiv două ori mai mari. Totodată, trebuie avut în vedere că echipamentele achiziţionate la preţuri supraevaluate de către recurentă se regăsesc şi pe site-ul operatorului economic de la care le-a cumpărat şi revândut S.C. O., astfel încât în mod legal a fost reţinută în sarcina recurentei abaterea anterior menţionată.

Referitor la nerespectarea prevederilor legale privind decontarea cheltuielilor efectuate cu personalul român trimis în străinătate, respectiv efectuarea de plăţi în sumă de 8.110,29 euro şi 33.323,27 RON cheltuieli de deplasare în străinătate peste limitele legale, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a apreciat în mod corect asupra existenţei acestei abateri în raport de dispoziţiile H.G. nr. 518/1995 care, în anexa aferentă, stabileşte încadrarea personalului în categorii de indemnizaţie de deplasare, directorii de companii naţionale încadrându-se în categoria I, nu în categoria a II-a pentru a putea beneficia de sume cu titlu de diurnă cazare, transport şi alte cheltuieli în cuantumul acordat de către recurenta-reclamantă.

Susţinerile recurentei privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) lit. k) şi m) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt nerelevante în cauză întrucât aceste texte de lege nu prevăd condiţiile în care se acordă sumele cu titlu de diurnă, cazare, transport, etc. ci doar nivelul maxim până la care acestea nu sunt impozabile.

Invocarea dispoziţiilor anexei nr. 2 a O.G. nr. 80/2001, modificată prin O.G. nr. 16/2018 în sensul susţinerii concluziei potrivit căreia directorii generali ai companiilor naţionale sunt încadraţi în aceeaşi categorie cu personalul cuprins în categoria a II-a din H.G. nr. 518/1995, este nefundamentată întrucât O.G. nr. 16/2018 reglementează un alt domeniu, respectiv acţiunile de protocol şi dotarea cu autoturisme, nu deplasările în străinătate.

În ceea ce priveşte criticile relative la greşita reţinere de către prima instanţă a abaterii constând în acordarea de avantaje peste cele stabilite în contractele de mandat încheiate cu membrii Consiliului de Administraţie, pentru care s-au acordat în mod nejustificat cheltuieli în cuantum de 16.220 RON, Înalta Curte constată că acestea nu fac referire la considerentele hotărârii recurate, reprezentând reluări ale argumentelor din cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă apreciind doar că în mod nelegal a fost reţinută în cuprinsul deciziei această abatere, întrucât deficienţele constatate au fost remediate în timpul controlului. Ori, astfel cum s-a arătat şi mai sus, remedierea aspectelor constatate drept abateri de către echipa de audit nu echivalează cu inexistenţa acestora, astfel încât, urmează a fi apreciate ca nefondate şi aceste susţineri.

Referitor la măsurile echipei de audit public extern cuprinse la pct. II.12 şi II.13 din Decizia nr. 3/14.01.2020 constând în dispunerea de către conducerea CNCIR a măsurilor pentru extinderea verificărilor asupra tuturor contractelor încheiate în perioada 2016-2019 respectiv a măsurilor pentru intrarea în legalitate privind recuperarea în cadrul termenului legal de precripţie a creanţelor şi debitelor evidenţiate în contabilitate, a măsurilor pentru extinderea verificărilor asupra tuturor creanţelor în perioada 2016-2019, măsuri considerate ca fiind legale de către judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în cuprinsul memoriului de recurs sunt reluate integral şi exclusiv argumentele din cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 3/14.01.2020, expunându-se situaţia de fapt şi probatoriul administrat în cauză.

Toate argumentele expuse în cadrul aşa ziselor critici din recurs referitoare la soluţia dată de instanţa de fond în analiza celor două măsuri menţionate anterior urmăresc doar o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt şi vizează o nouă verificare a susţinerilor recurentei în primă instanţă.

Astfel, prezentarea din nou a argumentelro expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs referitoare la aspectele menţionate nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestită cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de fond.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică relativă la sentinţa atacată prin care a fost respinsă solicitarea de anulare a pct. II.12 şi pct. II.13 din Decizia nr. 3/14.01.2020 emisă de intimata-pârâtă care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A. împotriva sentinţei civile nr. 626 din 15 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.