Completing appellate decision after closure of debates: late-raised constitutional exception on irrevocability of judicial disciplinary review excluded

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2022

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Decizia pronunţată în recurs

Prin decizia nr. 5013 din data de 28 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 69 din 14 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunţate în recurs

Prin cererea înregistrată la data de 09 noiembrie 2022 în dosarul nr. x/2020, recurentul-reclamant A. a solicitat completarea deciziei pronunţate în recurs susţinând că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234 din 4 octombrie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 08 octombrie 2018.

În motivarea cererii, a arătat recurentul că în şedinţa de judecată din data de 28 octombrie 2022 a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma în vigoare la data emiterii actului contestat, precum şi la data sesizării instanţei cu contestaţia ce face obiectul prezentului dosar, potrivit cărora "Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă", excepţia de neconstituţionalitate formulată fiind depusă la dosar în şedinţa publică, cu ocazia invocării acesteia.

Afirmă recurentul că instanţa nu s-a pronunţat în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2022 cu privire la admiterea sau respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, iar prin decizia pronunţată, recursul a fost respins ca inadmisibil.

Potrivit prevederilor art. 444 C. proc. civ. încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investit, precum şi a tuturor cererilor conexe sau incidentale formulate de părţi.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei pronunţate în recurs

Examinând cererea de completare formulată de recurentul-reclamant A., în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

Se reţine că obiectul dosarului nr. x/2020 este reprezentat de cererea formulată la data de 26.08.2014 de reclamantul A. prin care a contestat Rezoluţia nr. x/2014, emisă de Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei desfiinţarea acesteia şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare sub aspectul săvârşirii, de către judecătorii care au soluţionat dosarul penal nr. x/2012 a abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. t) din Legea nr. 304/2004 – exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă.

La data formulării cererii de chemare în judecată – 26 august 2014, dispoziţia art. 47 din Legea nr. 317/2004 avea următorul conţinut:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii. (...) (4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă.".

În raport de acest aspect, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar intervenienta B. a invocat, prin note scrise, atât excepţia inadmisibilităţii recursului, cât şi excepţia netimbrării recursului, înscrisuri comunicate recurentului, astfel că acesta avea cunoştinţă despre invocarea excepţiei inadmisiblităţii recursului.

Potrivit art. 247 alin. (1) din C. proc. civ. "Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai dacă pentru soluţionare, nu este necesară, administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi", iar conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Totodată, conform art. 390 C. proc. civ. "Înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului".

Interpretarea dispoziţiilor sus evocate trebuie corelată cu art. 394 C. proc. civ. care prevede închiderea dezbaterilor în fond atunci când instanţa se socoteşte lămurită în privinţa împrejurărilor de fapt şi a temeiurilor de drept ale cauzei. Norma juridică prevede că, după acest moment, nu este posibilă depunerea la dosarul cauzei a niciunui înscris, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă, şi răspunde cerinţelor principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare care presupun ca părţile să participe în mod egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei, în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia:"

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale anterior menţionate, recurentul reclamant A. avea obligaţia de a formula cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234 din 4 octombrie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 08 octombrie 2018 anterior punerii în dezbatere a excepţiei inadmisibilităţii recursului, şi nu după închiderea dezbaterilor, şi în niciun caz condiţionat de soluţia ce se va pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată de intervenientă şi de intimata-pârâtă.

Întrucât excepţia inadmisibilităţii recursului reprezintă o excepţie peremptorie, instanţa de judecată, în raport şi de dispoziţiile legale precitate, la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2022, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare şi prin notele scrise depuse la dosar.

Prin urmare, cercetarea judecătorească a purtat asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, excepţie peremptorie ce are ca efect respingerea recursului ca inadmisibil, dezbaterile fiind închise prin simplul fapt că nu s-a trecut la soluţionarea niciunui alt aspect procesual.

Este de necontestat că excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, aşa încât poate fi invocată în orice fază procesuală şi poate fi ridicată de către oricare parte, sau de instanţă din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 247 alin. (1) din C. proc. civ.. Totuşi, în conformitate cu prevederile legale arătate anterior, se constată că invocarea unei excepţii se poate face doar în limitele legale, respectiv "dacă prin lege nu se prevede altfel".

Or, în speţă, se constată, pe de o parte, că instanţa a considerat că au fost lămurite împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, şi a pus în dezbatere excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia a rămas în pronunţare iar, pe de altă parte, că faţă de sancţiunea prevăzută de art. 394 din C. proc. civ., cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, depusă după închiderea dezbaterilor, nu poate fi luată în considerare.

Împrejurarea că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este o consecinţă a faptului că a fost depăşit momentul ultim prevăzut de lege pentru a formula cereri noi şi de a depune înscrisuri în cauză. Caracterul imperativ al regulii de a depune înscrisuri noi doar până la închiderea dezbaterilor rezultă din sancţiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea ei, prevăzută de art. 394 alin. (3) din C. proc. civ.. Astfel, sancţiunea care intervine este cea a neluării în seamă a oricăror înscrisuri noi, inclusiv a celor prin care se formulează cereri noi de către părţi.

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Pentru a fi aplicabilă în prezenta cauză norma juridică precitată era necesar ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234 din 4 octombrie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 08 octombrie 2018 să fie formulată anterior punerii în dezbatere a excepţiei inadmisibilităţii recursului formulat, doar în această situaţie instanţa de judecată era investită şi cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., neexistând astfel o omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere, Înalta Curte va respinge cererea de completare a Deciziei nr. 5013/2022 din 28 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de recurentul – reclamant A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 5013 din 28 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2022.