Return of security deposit for suspended tax assessment after administrative annulation terminates suspension effects
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the lower court's decision, and ordered the return of a security deposit (cauțiune) of 17,206 RON, resulting in the taxpayer's complete victory. The dispute concerned the refusal of a tax authority to return a cash guarantee deposited by a company to suspend the enforcement of a tax assessment decision pending administrative litigation; material facts included the judicial suspension of the tax act, followed by the tax authority's own administrative decision partially annulling the assessment and dismissing the remainder as having no object due to subsequent legislative changes, thereby terminating the effects for which the security was deposited. The decisive legal basis was Article 1064(1) and (2) of the Civil Procedure Code, combined with Article 215 of the Fiscal Procedure Code and Article 14 of Law No. 554/2004, establishing that a security deposit must be returned upon the cessation of the effects of the suspended measure or after a definitive judgment, provided no damages claim is filed within 30 days; the Court held that because the underlying tax assessment was effectively destroyed through the administrative annulation and partial dismissal, the security's purpose ceased to exist and it was owed immediately since no damages request had been submitted.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 1064 C. proc. civ, art. 1064 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ; Return of security deposit for suspended tax assessment after administrative annulation terminates suspension effects: The dispute concerned the refusal of a tax authority to return a cash guarantee deposited by a company to suspend the enforcement of a tax assessment decision pending administrative litigation; material facts included the judicial suspension of the tax act, followed by the tax authority's own administrative decision partially annulling the assessment and dismissing the remainder as having no object due to subsequent legislative changes, thereby terminating the effects for which the security was deposited. The decisive legal basis was Article 1064(1) and (2) of the Civil Procedure Code, combined with Article 215 of the Fiscal Procedure Code and Article 14 of Law No. 554/2004, establishing that a security deposit must be returned upon the cessation of the effects of the suspended measure or after a definitive judgment, provided no damages claim is filed within 30 days; the Court held that because the underlying tax assessment was effectively destroyed through the administrative annulation and partial dismissal, the security's purpose ceased to exist and it was owed immediately since no damages request had been submitted.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the procedural basis for the High Court's decision to admit the appeal and rejudge the case in administrative tax litigation.
Procedural rule authorizing the appellate court to overturn the lower court's decision and substitute its own ruling upon finding the appeal well-founded.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2022
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea formulată la data de 12.07.2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 17.206 RON, achitată conform recipisei de consemnare nr. x/25.05.2022 emisă de B. în dosarul nr. x/2022.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 22 septembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de restituire a cauţiunii înn cuantum de 17.206 RON.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi în rejudecare solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, a arătat că scopul instituirii de către legiuitor a obligaţiei de plată a cauţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 278 Codul de procedură fiscală coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 este acela al constituirii unei garanţii pentru creditorul fiscal pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău platnici.
În măsura în care, prin suspendarea actului administrativ fiscal este produs un prejudiciu creditorului bugetar, acesta se poate îndrepta împotriva sumei constituită cu titlu de garanţie în vederea stingerii cu prioritate a prejudiciului suferit ce poate fi reţinut numai în măsura în care urmare demersurilor judiciare, se confirmă legalitatea actului contestat şi datorarea de către debitorul fiscal a sumelor imputate.
Susţine recurenta că în măsura în care, cu titlu definitiv, se stabileşte nelegalitatea actului imputat, respectiv sumele imputate prin decizia de impunere suspendată, nu sunt datorate, nu se poate pune în discuţie, nici sub aspect teoretic şi nici practic, existenţa unui eventual prejudiciu.
Arată că în prezenta cauză toate obligaţiile fiscale stabilite prin decizia de impunere, precum şi toate obligaţiile fiscale accesorii ce au fost în baza acesteia au fost anulate, soluţia de anulare fiind definitivă şi obligatorie pentru organul fiscal.
Instanţa de fond, în mod greşit se raportează la dreptul societăţii de contestare a deciziei de soluţionare a contestaţiei, ca temei pentru respingerea cererii de restituire a cauţiunii. Chiar dacă teoretic există acest drept, pe care societatea l-ar putea exercita în termenul de 6 luni de la data comunicării deciziei, nu poate exista nicio influenţă cu privire la dreptul societăţii de a solicita restituirea cauţiunii.
Ca urmare a anulării în tot a obligaţiilor stabilite prin decizia de impunere, măsura suspendării dispusă prin sentinţa nr. 104/26.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în cadrul dosarului nr. x/2022 a încetat a produce efecte. Faptul că pentru o parte a obligaţiilor fiscale a intervenit un alt temei legal de anulare, anterior pronunţării soluţiei în cadrul contestaţiei administrative, nu modifică cu nimic faptul că în prezent, cu caracter definitiv, toate obligaţiile fiscale stabilite prin decizia de impunere a cărei suspendare a fost dispusă, sunt anulate.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa – Activitatea de Inspecţie Fiscală nu a formulat întâmpinare în cauză.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit prevederilor art. 1064 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. proc. civ. referitoare la restituirea cauţiunii "(1) Cauţiunea depusă de va restitui la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (...)
(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii".
În soluţionarea prezentei cauze punctul de plecare îl constituie natura juridică a cauţiunii, ca fiind o garanţie instituită în vederea dezdăunării în situaţia în care, prin măsurile dispuse, creditorul ar fi prejudiciat în drepturile sale.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ. rezultă că admisibilitatea cererii de restituire a cauţiunii este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume:
- existenţa unei hotărâri irevocabile prin care s-a soluţionat fondul cauzei, sau încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus (cele două ipoteze prevăzute la art. 164 alin. (1), şi
- neformularea de către cel îndreptăţit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii care a soluţionat fondul cauzei.
Cauţiunea, ca şi condiţie a suspendării actului administrativ trebuie menţinută atât timp cât durează măsura suspendării actului administrativ.
În cauză se reţine că reclamanta A. S.R.L. a depus recipisa de consemnare a cauţiunii în cuantum de 17.206 RON în cadrul dosarului nr. x/2022 având ca obiect cerere de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/24.03.2022, formulată în temeiul art. 14 din Legea 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 104/26.05.2022 s-a dispus admiterea cererii şi suspendarea Deciziei de impunere nr. x/24.03.2022.
Înalta Curte reţine, totodată, că reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere anterior menţionată, soluţionată prin Decizia nr. 817/06.07.2022, în sensul că s-a respins contestaţia ca rămasă fără obiect pentru suma de 3.288.710 RON urmare a anulării obligaţiilor fiscale în temeiul Legii nr. 72/2022 prin decizia nr. 42043/14.6.2022, iar pentru suma de 418.164 RON contestaţia a fost admisă, decizia de impunere fiind anulată parţial.
În atare situaţie, măsura de suspendare a executării actului administrativ a încetat ca urmare a emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative prin care organul fiscal a dispus desfiinţarea actului administrativ Decizie de impunere nr. x/24.03.2022.
Cauţiunea a fost instituită ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină şi să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părţi.
În cazul actelor administrativ - fiscale cauţiunea se plăteşte în vederea soluţionării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.
Cauţiunea prevăzută de art. 215 Codul de procedură fiscală are drept scop constituirea la îndemâna autorităţii emitente a actelor de impunere fiscală a unei garanţii pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, însă aceasta nu reprezintă o garanţie instituită pe numele creditoarei - pârâte, în general, cu privire la orice obligaţii fiscale ale petentei, ci doar cu privire la prejudiciul suferit urmare a măsurii dispuse de către instanţă.
Dată fiind soluţia stabilită în soluţionarea contestaţiei introduse de către reclamantă în faţa organului administrativ-jurisdicţional, anume desfiinţarea deciziei de impunere, Înalta Curte constată că au încetat efectele măsurii pentru care a fost depusă cauţiunea, impunându-se restituirea acesteia, astfel că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de restituire a cauţiunii.
Se constată şi faptul că până la soluţionarea cererii de restituire a cauţiunii s-a împlinit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., fără a se justifica reţinerea în continuare a cauţiunii, întrucât părţile interesate nu au formulat cerere în despăgubiri.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată, iar în rejudecare admite cererea de restituire a cauţiunii în cuantum de 17.206 RON achitată conform Recipisei de consemnare nr. x din 25.05.2022 emisă de B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi în rejudecare admite cererea de restituire a cauţiunii în cuantum de 17.206 RON achitată conform Recipisei de consemnare nr. x din 25.05.2022 emisă de B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2022.