Valuation of document validity during administrative funding application suspension due to state-managed IT system failure

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul pocesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa la data de 17.09.2020 şi înregistrată sub nr. x/2020, reclamantul, A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat cerere de admitere a contestaţiei din 15.06.2019 solicitând ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- obligarea pârâtului A.F.M. la admiterea contestaţiei (anexa nr. 9 din proba cu înscrisuri);

- obligarea pârâtului A.F.M. la acordarea cererii de finanţare în valoare de 20.000 RON, aşa cum este prevăzută în contractul de vânzare de echipamente şi servicii nr. x/12.09.2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 68/2021 pronunţată la data de 01 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a anulat decizia de respingere a contestaţiei nr. x nr. crt. 468 din 07.08.2020, a obligat pârâta la finanţarea cererii formulată de către reclamant, prin Programul Naţional Casa Verde Fotovoltaice înregistrată sub nr. x/10.09.2019. Totodată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 68/2021 pronunţată la data de 01 aprilie 2021 de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului promovat, subsumat motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susţinut că excepţia necompetenţei materiale în mod greşit a fost soluţionată de judecătorul fondului întrucât reclamantul prin cererea de finanţare a solicitat obligarea recurentei să acorde finanţare în cuantum de 20.000 RON, iar competenţa instanţei de contencios administrativ este determinată potrivit criteriului valoric, situaţie în care instanţa competentă a soluţiona prezenra cauză este Tribunalul Constanţa.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susţine recurenta că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018.

Concret, recurenta-pârâtă a criticat sentinţa de fond în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare dată de prima instanţă prevederilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, în opinia sa confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni. Astfel, a arătat că prima instanţă a asimilat noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghidul de finanţare.

În contextul redării argumentelor reţinute de prima instanţă cu privire la susţinerile sale, recurenta-pârâtă a subliniat că, aşa cum rezultă din prevederile art. 21 lit. e) din Ghidul de finanţare, legiuitorul a stabilit în mod expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii, precizând în acest sens că "Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (....); e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile de la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie pe care se va implementa proiectul, în original; (...)".

În acelaşi sens a invocat şi art. 18 alin. (3) din Ghidul de finanţare, pe care le-a redat în cuprinsul cererii de recurs şi a opinat că norma citată este cea care stabileşte, în economia prevederilor Ghidului, data la care se realizează înscrierea solicitantului în program, spre deosebire de norma cuprinsă la art. 18 alin. (1) din acelaşi Ghid, care statuează că "Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul", indicând astfel doar locul unde se face înscrierea în program, nu şi data când se face înscrierea, această dată rezultând din prevederile art. 18 alin. (3) şi se identifică cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare, prevăzute la art. 21 din Ghid.

Or, a afirmat recurenta-pârâtă, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului-reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, extrasul de carte funciară eliberat la data de 06.09.2019 şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local eliberat la data de 06.09.2019 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare.

În continuare, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanţei de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe.

În opinia recurentei-pârâte, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabileşte în sarcina instalatorului validat obligaţia de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condiţiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia susţinută de prima instanţă, în sensul că analiza valabilităţii actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziţia normativă potrivit căreia, după verificarea conformităţii documentelor, instalatorul validat are obligaţia de a le introduce scanate, în aplicaţia informatică, conform art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid, o atare măsură fiind reglementată tocmai pentru a permite verificarea de către Comisia de analiză a criteriilor de eligibilitate, astfel cum rezultă acestea din documente.

Cu alte cuvinte, recurenta a arătat că legiuitorul a prevăzut atribuţii distincte în sarcina instalatorului validat şi a Comisiei de analiză, stabilind în privinţa acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor, în aplicarea principiului qui potius major, potius minor.

Contrar raţionamentului primei instanţe, recurenta-pârâtă a mai susţinut că nici comunicatul de presă formulat de aceasta la data de 30.10.2019, adus la cunoştinţă publică anterior reluării sesiunii de înscriere în aplicaţia informatică a solicitanţilor persoane fizice, şi anume la data de 06.11.2019, nu ar permite o interpretare contrară argumentelor expuse anterior, din moment ce în paragraful al doilea al respectivului comunicat s-a precizat că: "Toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".

Astfel cum rezultă din precizările comunicatului de presă amintit, recurenta nu a menţionat că documentele înregistrate în aplicaţia informatică şi-ar putea păstra valabilitatea peste durata expres prevăzută în Ghid, ci, doar a indicat faptul că, dată fiind suspendarea sesiunii de înscriere, sunt în mod egal considerate ca fiind depuse în termen cererile de finanţare, indiferent dacă acestea au fost introduse în aplicaţie anterior ori subsecvent suspendării. De altfel, comunicarea citată face referire expresă la atribuţia pe care Administraţia Fondului pentru Mediu urmează să o exercite, şi anume aceea de analizare a cererilor, putându-se astfel deduce că aceasta a avertizat asupra obligaţiei prevăzute de lege, aceea de a analiza, pe baza documentelor din dosarele de finanţare, criteriile de eligibilitate pentru fiecare solicitant în parte.

În plus, a redat conţinutul paragrafului următor din comunicatul sus-menţionat, conform căruia: "Persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documente la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică".

Concluzionând, a considerat că şi-a îndeplinit obligaţia de a avertiza solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică, fiind evident că documentele care nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau să fie înlocuite, demers pe care intimatul-reclamant nu l-a realizat, precizarea din comunicat neputând fi interpretată în sensul că solicitanţii care au depus documentele doveditoare la instalatorul validat, anterior suspendării sesiunii de înscriere în program, ar fi absolviţi de obligaţia de a prezenta documente conforme la data înscrierii în aplicaţia informatică.

În cadrul aceluiaşi motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâta critică hotărârea recurată şi din perspectiva obligării recurentei la acordarea finanţării în valoare de 20.000 RON având în vedere că instanţa de judecată a analizat pe fond cererea de finanţare.

Arată recurenta că evaluarea unui proiect depus în cadrul acestui program se realizează din punct de vedere juridic şi tehnico-economic prin verificarea conformităţii şi eligibilităţii actelor încărcate în program, astfel că cererea nu poate fi finanţată direct, fără o analiză a tuturor condiţiilor de conformitate şi eligibilitate a actelor încărcate în sistem.

Din acest punct de vedere afirmă recurenta că instanţa de fond era competentă să se pronunţe doar cu privire la depunerea/nedepunerea în termen a cererii de finanţare, respectiv la conformitatea dosarelor de finanţare.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susţine recurenta că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, sens în care afirmă că instanţa de judecată nu a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar şi nu a arătat de ce a înlăturat apărările formulate, iar sentinţa atacată cuprinde o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei, fapt care echivalează cu inexistenţa motivării.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de către intimatul-reclamant A. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică prin prisma reţinerii în mod corect a situaţiei de fapt, dând eficienţă normelor de drept aplicabile.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale, Înalta Curte reţine că recursul este fondat, în limitele şi în considerarea celor în continuare arătate.

În cauză, sub aspectul contextului factual se reţine că, la data de 06.09.2019, prin Dispozitia Preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 562 din 06.09.2019 a fost deschisă sesiunea de înscriere a solicitanţilor persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, începând cu 10.09.2019, ora 10. La data anunţată, Administraţia Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice" în vederea efectuării unei analize a modului de funcţionare a acestui proces.

Prin comunicatul de presă din 30.10.2019, Administraţia Fondului pentru Mediu a venit cu clarificări în sensul că toate documentele depuse şi înregistrate la instalatorii validaţi până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică sunt acceptate de AFM ca fiind depuse în termen la data redeschiderii accesului în aplicaţie, în vederea analizării. Prin acelaşi comunicat s-a arătat că programul va fi reluat începând cu data de 6 noiembrie 2019, ora 10:00, dată la care instalatorii validaţi vor putea să continue înscrierea persoanelor fizice în aplicaţia informatică, făcând unele precizări referitoare la documentele înregistrate anterior suspendării înscrierilor.

La 10.09.2019, data începerii înscrierilor în program, intimatul-reclamant prin cererea înregistrată la instalatorul validat/autorizat a solicitat finanţarea pentru achiziţionarea de panouri fotovoltaice dosarul fiind constituit potrivit Ghidului, iar printre documentele ataşate cererii fiind depus şi extrasul de carte funciară pentru informare nr. x/06.09.2019 şi certificatul de atestare fiscală nr. x/06.09.2019.

Odată cu reluarea programului de către recurenta pârâtă, cererea intimatului reclamant a fost respinsă cu motivarea că certificatul de atestare fiscală şi extrasul de carte funciară nu erau în termenul de valabilitate la data depunerii dosarului astfel că nu s-a putu stabili eligibilitatea solicitantului, fiind invocate de către recurentă dispoziţiile art. 21 lit. e) şi h) din Ghid.

Contestaţia administrativă împotriva soluţiei de respingere a cererii de finanţare, formulată de intimatul-reclamant în temeiul art. 23 alin. (1) din Ghidul de finanţare, a fost respinsă în şedinţa Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu prin Decizia nr. 801 x.

Considerând că motivul de fapt şi de drept ce a stat la baza respingerii cererii sale de finanţare este neîntemeiat şi nelegal, fiind rezultatul unei erori de drept, intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea recurentei pârâte Administraţia Fondului pentru Mediu la admiterea contestaţiei (anexa nr. 9 din proba cu înscrisuri) şi obligarea acestuia la acordarea cererii de finanţare în valoare de 20.000 RON aşa cum este prevăzută în contractul de vânzare de echipamente şi servicii nr. x/12.09.2019.

Soluţionând acţiunea, instanţa de fond a găsit întemeiate susţinerile reclamantului privind nelegalitatea măsurii luate de către pârâtă, în sensul respingerii cererii de finanţare şi a contestaţiei administrative formulate de acesta, astfel că a admis acţiunea, a anulat decizia de respingere a contestaţiei nr. x nr. crt. 468 din 07.08.2020 şi a obligat pârâta la finanţarea cererii formulată de reclamantul A. prin Programul Naţional Casa Verde Fotovoltaice înregistrată sub nr. x/10.09.2019.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se critică hotărârea atacată pe considerentul că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este tribunalul în raport de criteriul valoric stabilit prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială în contenciosul administrativ este partajată între secţiile având această specializare ale tribunalelor şi curţilor de apel, în funcţie de două criterii, cel valoric, aplicabil doar în cauzele referitoare la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, şi cel privind rangul autărităţii publice chemate în judecată.

În cauză interesează criteriul privind rangul autorităţii publice chemate în judecată, întrucât suma de bani pretinsă de reclamant nu are natura de taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, iar potrivit criteriului incident, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel judecă, în primă instanţă, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale.

Şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), Înalta Curte îl găseşte nefondat.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei pârâte, cât şi pe cele ale intimatului reclamant, şi a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa.

Nu în ultimul rând, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată, se reţine că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acestora, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta având posibilitatea de a evalua conţinutul concret al sentinţei, de a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, soluţia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură că conducă la reformarea sentinţei sub acest aspect.

Pe calea recursului de faţă, supus analizei instanţei de control judiciar, pârâta a atacat sentinţa de fond şi din perspectiva a două critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Potrivit textului de lege invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub un prim aspect, criticile formulate au vizat modalitatea de interpretare dată de prima instanţă prevederilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, în opinia sa confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni.

Recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanţei de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente situaţiei deduse judecăţii, soluţia primei instanţe fiind pronunţată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză.

În esenţă, chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare, vizează data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate.

Potrivit art. 8 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorităţii a informaţiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii şi publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanţilor, rezervarea sumelor aferente finanţării şi aprobarea solicitanţilor; d) obţinerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) şi încheierea contractelor de finanţare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea şi plata sumelor solicitate de către instalatorii validaţi; g) monitorizarea beneficiarilor final.

Art. 18 din acelaşi Ghid prevede că: (1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiţia depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în:

a) identificarea solicitantului şi analiza conformităţii documentelor prezentate cu condiţiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicaţia informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 şi introducerea lor în aplicaţia informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformităţii acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanţării fiecărui solicitant care întruneşte condiţiile referitoare la conformitatea documentelor.

Reclamantul a respectat paşii procedurali impuşi de normele legale incidente, acesta depunând cererea de finanţare la instalatorul validat Enel Energie S.A. chiar în ziua în care procedura a fost declanşată, şi anume 10.09.2019, cererea sa fiind înregistrată la instalatorul validat, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) şi alin. (2) anterior citate, de către instalatorul autorizat. Însă, procedura concretă de înscriere nu a putut fi finalizată prin introducerea de către instalator a datelor în aplicaţia informatică potrivit art. 18 alin. (3) pct. c, întrucât, chiar din prima zi de utilizare, platforma informatică nu a mai putut fi accesată, fiind suspendate înscrierile şi reluate la data de 06.11.2019, care este şi data finalizării înscrierii cererii reclamantului în sistem, aspecte necontestate în cauză.

Cum intimatul-reclamant a înregistrat la instalatorul validat cererea sa de finanţare, împreună cu documentele aferente solicitate de Ghidul de finanţare, chiar în ziua demarării Programului, respectiv la data de 10.09.2019, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, nu se poate susţine cu suficient temei că nu au fost respectate termenele privind valabilitatea documentelor, împrejurările de fapt şi de drept invocate de reclamant susţinând conformitatea procedurii urmate în concret şi lipsa oricărei culpe în depunerea documentaţiei în condiţiile date.

Art. 7 alin. (1) lit. c) din Ghidul de finanţare din data de 05.12.2018, aprobat prin Ordinul nr. 1287 din 05.12.2018 emis de Ministerul Mediului, defineşte "aplicaţia informatică" ca fiind un "software administrat şi pus la dispoziţie gratuit de către Autoritate, având dublu rol, de gestionare a bugetului alocat programului şi de stocare şi verificare a informaţiilor privind beneficiarii finali înscrişi".

Aşa cum rezultă din aceste prevederi, aplicaţia informatică în care trebuie încărcate cererile de finanţare şi documentele aferente, de către instalatorul validat, este pusă la dispoziţie gratuit, fiind administrată de către Autoritate, în speţă Administraţia Fondului pentru Mediu, astfel că deficienţele de funcţionalitate a acestei aplicaţii şi imposibilitatea accesării ca urmare a suspendării înscrierilor în Programul în discuţie, care au generat, implicit, imposibilitatea încărcării efective a documentelor în sistem, nu-i pot fi imputate intimatului-reclamant, care şi-a îndeplinit obligaţia de a depune cererea de finanţare şi documentele aferente cu respectarea termenului legal.

În acest sens Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 39 din Ghid, potrivit cărora: "Dacă din motive legate strict de Autoritate (de exemplu, dar fără a se limita, la disfuncţionalităţi ale aplicaţiei informatice) terţii se află în imposibilitatea obiectivă de a-şi respecta termenele impuse prin prezentul ghid, atunci respectivele termene se vor prelungi cu perioada aferentă întârzierii. Aceste decalări nu exonerează AFM de îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de terţi prin alte acte de natură juridică."

În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul înscrierii solicitantului în program, respectiv data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe, câtă vreme din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă în mod neîndoielnic că aceasta este voinţa legiuitorului.

Dimpotrivă, prevederile legale citate anterior reflectă fără putinţă de tăgadă faptul că legiuitorul a prevăzut obligativitatea prelungirii termenelor impuse prin Ghid, tocmai pentru a reglementa situaţia imposibilităţii obiective de respectare a acestora, enunţând cu caracter exemplificativ ipoteza disfuncţionalităţii aplicaţiei informatice.

Aşadar, instanţa de control judiciar nu poate valida alegaţia recurentei-pârâte potrivit căreia data înscrierii în program se identifică cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare şi că, în raport de data reluării procedurii de înscriere din 06.11.2019, când dosarul intimatului-reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, extrasul de carte funciară eliberat la 06.09.2019 şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local eliberat la data de 06.09.2019, nu mai erau în termenul de valabilitate de 30 de zile, deoarece reflectă propriul demers interpretativ al cadrului normativ aplicabil în speţă, în vederea obţinerii soluţiei favorabile pretinse, fără a susţine însă motivul de nelegalitate invocat.

Cât priveşte criticile recurentei-reclamante referitoare la greşita interpretare a precizărilor comunicatului emis la data de 30.10.2019, instanţa de control judiciar reţine, de asemenea, că sunt nefondate şi nu pot fi primite.

Sub acest aspect este de observat, raportat la prevederile legale amintite în precedent, că în perioada 10.09.2019 - 05.11.2019, aşadar pe durata suspendării procedurii admise de pârâtă, se poate vorbi de o veritabilă prelungire a termenelor.

De altfel, prin comunicatul de presă din data de 04.10.2019, chiar Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat că "data reluării înscrierilor în Program va fi anunţată din timp pe site-ul instituţiei astfel încât persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documentele la instalatorii validaţi până în data de 10 septembrie, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii în Program", iar potrivit comunicatului de presă emis de aceeaşi autoritate, la data reluării programului din 06.11.2019, "toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".

Relativ la importanţa acestor comunicate, sunt de reţinut dispoziţiile art. 38 din Ghid, conform cărora: "(1) Toate datele, informaţiile, instrucţiunile, comunicatele şi alte documente relevante în legătură cu programul se publică pe pagina de internet a Autorităţii, www.x.ro, la secţiunea Programe de finanţare. (2) Singurele date, informaţii şi instrucţiuni valabile prezentate în mass-media referitoare la program sunt cele transmise sub forma comunicatelor de presă de către Autoritate şi/sau autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului."

Or, în cauza de faţă, pârâta nu a dat eficienţă acestor dispoziţii legale, ci, dimpotrivă, a procedat la analiza documentelor dosarului de finanţare întocmai ca şi cum reclamantul s-ar fi adresat cu o nouă cerere, fără a ţine cont de faptul că procedura era suspendată în perioada respectivă şi că valabilitatea documentaţiei anterioare a fost antamată chiar de către autoritate prin comunicatul emis în aplicarea art. 39 din Ghid.

Prin urmare, nu se confirmă criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prima instanţă stabilind în mod corect că pârâta nu putea aprecia ca nefiind valabile cele două înscrisuri menţionate, respectiv: extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local, înregistrate de reclamant cu respectarea termenelor legale, în contextul acţiunii de suspendare a înscrierilor, dispusă de pârâtă, şi al menţiunilor făcute de aceasta în comunicatul de presă din data de 04.10.2019, enunţat supra.

În aceste condiţii, Înalta Curte va respinge şi aceste susţineri ale recurentei-pârâte şi va constata că sentinţa de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în cauză, demersul părţii fiind, prin urmare, nefondat.

În ce priveşte, însă, ultima critică ce vizează obligarea recurentei pârâte la acordarea finanţării în valoare de 20.000 RON, Înalta Curte apreciază că admiterea acestei cereri cu eludarea verificării administrative de către recurenta Administraţia Fondului pentru Mediu nu este corectă.

Înalta Curte reţine că legiuitorul a instituit o procedură firească administrativă de analiză a cererilor atât din punct de vedere al conţinutului lor obligatoriu, cât şi a cererii pe fond.

În acest sens, prin dispoziţiile art. 8 din Ordinul nr. 1287/2018 au fost stabilite etapele progamului, şi anume:

a) publicarea pe pagina de internet a AFM a informaţiilor necesare demarării programului;

b)validarea, încheierea contractelor cu instalatorii şi publicarea listei acestora;

c)înscrierea solicitanţilor, rezervarea sumelor aferente finanţării şi aprobarea solicitanţilor;

d)încheierea contractelor de finanţare nerambursabilă;

e)implementarea proiectului;

f)decontarea şi plata sumelor solicitate de către instalatorii validaţi;

g)monitorizarea beneficiarilor finali.

Faţă de toate aceste considrente, se apreciază că în mod corect instanţa de fond a anulat decizia prin care s-a respins contestaţia privind cererea de finanţare nerambursabilă x, nefiind însă posibilă admiterea în mod direct şi a capătului de cerere privind obligarea la acordarea finanţării nerambursabile în cuantum de 20.000 RON, urmând ca autoritatea publică să efectueze verificările documentaţiei depuse în conformitate cu prevederile legale de la data depunerii cererii de finanţare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa în parte hotărârea recurată în sensul că va înlătura obligaţia pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu la finanţarea cererii formulată de reclamantul A. prin Programul Naţional Casa Verde Fotovoltaice înregistrată sub nr. x/10.09.2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 68/2021 din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în sensul că înlătură obligaţia pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu la finanţarea cererii formulată de reclamantul A. prin Programul Naţional Casa Verde Fotovoltaice înregistrată sub nr. x/10.09.2019.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2022.