Salary grading of judicial IT specialists limited to prosecutor tenure of 0–3 years, excluding professional seniority

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.11.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând: revocarea deciziei nr. 75/03.09.2018 a Procurorului General al PCA Oradea; emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu 23.07.2018, cu aplicarea corecta a punctului 53 din Legea 207/20.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciara care vizează salarizarea specialiştilor IT din instanţe; şi parchete, cu încadrarea specialiştilor IT la nivelele corespunzătoare vechimii în funcţie şi nivelul parchetului respectiv cu acordarea corecta a vechimii in specialitate - funcţie de peste 10 de ani.

La data de 04.01.2019, pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

La data de 22.02.2019, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizare la acţiune, prin care a arătat că înţelege să conteste şi Hotărârea nr. 10/2018 din data de 19.10.2018 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum şi Nota nr. x/2018 din 10.08.2018 a Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La data de 12.04.2019, pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare au depus întâmpinare la cererea precizată de reclamantă, prin care şi-au menţinut poziţia exprimată, solicitând, astfel, respingerea acţiunii, pentru motivele arătate.

La data de 06.05.2019, pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus note, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea Notei nr. x/2018 din 10.08.2018, pentru lipsa naturii juridice de act administrativ a acesteia, solicitând respingerea capătului de cerere în discuţie, ca inadmisibil.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1781 din 21 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, exceptând capătul de cerere referitor la anularea Notei nr. x/2018; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare; s-a admis excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere referitor la anularea Notei nr. x/2018; a fost respinsă acţiunea (exceptând capătul de cerere referitor la anularea Notei nr. x/2018) formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respins capătul de cerere referitor la anularea Notei nr. x/2018, ca inadmisibil; a fost respinsă acţiunea, în rest, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1781 din 21 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat cerere de recurs.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu încadrarea salarială a acesteia la nivelul corespunzător vechimii în funcţie şi nivelul parchetului respectiv cu acordarea corecta a vechimii în specialitate - funcţie de peste 10 de ani.

În contextul expunerii situaţiei de fapt şi al dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, art. 22 din secţiunea 6 capitolul VIII anexa V din Legea nr. 153/2017, art. 17 din secţiunea 4 a capitolului VIII anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 3 din Legea nr. 567/2004, a invocat greşita aplicare a acestor prevederi legale, în sensul că încadrarea salarială a acesteia s-a făcut prin raportare la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie cu vechime în funcţie de bază 0-3 ani, fără a mai fi recunoscută vechimea în specialitate, ci doar cu recunoaşterea vechimii în muncă, astfel că nu s-a ţinut cont de vechimea în funcţie de specialist IT, care, în opinia sa, ar fi condus la încadrarea pe un nivel corespunzător intervalelor de vechime la nivelul instanţei de referinţă (judecătorie) şi la stabilirea venitului salarial corespunzător acestor intervale. A invocat, de asemenea, că nu se ţine cont de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care face parte.

A mai arătat că, în opinia sa, trimiterea textului legal la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii cadru nr. 153/2017 cuprinde atât stabilirea salariului în funcţie de majorarea raportată la o vechime în muncă, cât şi în funcţie de majorarea raportată la o vechime în funcţie. În măsura în care legiuitorul ar fi urmărit limitarea salariului de bază al specialiştilor IT la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie cu vechime între 0-3 ani, s-ar fi prevăzut expres în lege.

În fine, recurenta a invocat încălcarea principiului nediscriminarii şi al egalităţii, în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, în sensul unor grile de salarizare distincte pentru specialiştii IT din cadrul parchetelor şi cei din cadrul instanţelor, pentru care au fost emise decizii prin raportare şi la vechimea în specialitate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat întâmpinare prin care a arătat că în mod corect a admis prima instanţă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a reiterat susţinerile din memoriul de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 11.03.2021, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurenta-reclamantă până la soluţionarea sesizării formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce face obiectul dosarului nr. x/2021

Prin rezoluţia din data de 26 octombrie 2022, s-a fixat termen la 8 decembrie 2022, cu citarea părţilor, în vederea verificării subzistenţei motivului suspendării judecăţii, cauza fiind repusă pe rol.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 75 din 03.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, faţă de intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018 s-au stabilit, începând cu data de 23.07.2018, drepturile salariale ale reclamantei, specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

La emiterea deciziei au fost avute în vedere şi prevederile capitolului I- art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1) lit. a), alin. (3), art. 7 lit. a) şi g), i) capitolul I- art. 10, capitolul II, art. 38, alin. (3) lit. a) alin. (6) şi alin. (7) şi art. 39 alin. (1) din capitolul IV al Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Împotriva deciziei, reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Hotărârea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 10/19.10.2018.

În acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A., în contradictotiu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat: revocarea deciziei nr. 75/03.09.2018 a Procurorului General al PCA Oradea; emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu 23.07.2018, cu aplicarea corecta a punctului 53 din Legea 207/20.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciara care vizează salarizarea specialiştilor IT din instanţe; şi parchete, cu încadrarea specialiştilor IT la nivelele corespunzătoare vechimii în funcţie şi nivelul parchetului respectiv cu acordarea corecta a vechimii in specialitate - funcţie de peste 10 de ani. Prin precizarea la acţiune, reclamanta a contestat şi Hotărârea nr. 10/2018 din data de 19.10.2018 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a respins contestatia administrativă împotriva Decizie nr. 75/2018, precum şi Nota nr. x/2018 din 10.08.2018 a Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă pe fond, reclamanta înţelegând să formuleze recurs, prin care, în esenţă a invocat argumente similare cu cele invocate în faţa instanţei de fond, dând o interpretare proprie dispoziţiilor legale incidente încadrării sale salariale, respectiv art. 22 din secţiunea 6 capitolul VIII anexa V din Legea nr. 153/2017, şi invocând discriminarea în raport cu salarizarea altor specialişti IT din cadrul sistemului judiciar, argumente care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, împărtăşind soluţia pronunţată de judecătorul fondului.

Înalta Curte reţine că potrivit punctului 53 din Legea nr. 207/2018, specialiştii IT sunt asimilaţi sub aspectul stabilirii salariului de bază specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Drepturile salariale ale specialiştilor din cadrul PÎCCJ (deci şi cele ale recurentei-reclamante) sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, în conformitate cu care:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4. (2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.".

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea – cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani". Prin urmare, începând cu data de 23.07.2018, specialiştii IT au fost asimilaţi în ceea ce priveşte stabilirea salariului de bază, procurorilor cu grad de judecătorie, fără însă a se face nicio distincţie în lege, cu privire la alte diferenţieri.

În Notele nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.", respectiv că "Indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei."

Cap. I lit. B) nr. crt. 4 se referă la indemnizaţia de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar din coroborarea textelor de lege arătate mai sus rezultă că salariile de baza ale specialiştilor din PÎCCJ, la care se raportează nivelul de salarizare al recurentului-reclamant se stabileste doar în condiţiile acestor dispoziţii legale.

Prin urmare, devine cert că singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariului unui specialist din cadrul DNA este cea la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Astfel, specialiştii din Parchet, deşi asimilaţi din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât deţin vechime "0" în sensul Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", singurele relevante pentru observarea şi a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani".

Altfel spus, pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea – cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcţia de specialist acumulată în instituţiile din sistemul judiciar, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcţie.

Este adevărat că dispoziţiile art. 22 din anexa V, cap. VIII din Legea nr. 153/2017 fac referire la salarizarea potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă textul de lege nu poate fi lecturat şi, în consecinţă, nu poate fi aplicat făcându-se abstracţie de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază antereferite.

În consecinţă, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Specialiştii din cadrul PÎCCJ, respectiv specialiştii IT, nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

În aceste condiţii, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că în mod corect intimata-pârâtă a stabilit salariul de bază al acesteia.

În măsura în care s-ar da relevanţă susţinerilor recurentei, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în acelaşi timp şi de majorarea pentru vechimea în funcţie, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru specialiştii din cadrul PÎCCJ fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

De altfel, această chestiune a făcut obiectul unei sesizări adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31/2021 stabilindu-se că "În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Astfel, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, s-au reţinut următoarele aspecte, cu relevanţă pentru soluţia pronunţată în prezenta cauză:

"94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

95. Menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată."

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentei cu privire la încadrarea salarială a acesteia, astfel după cum rezultă din Nota nr. x/13.02.2018 a Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Resurse umane şi documentare ce a stat la baza emiterii actelor administrative de salarizarea unor categorii de personal din cadrul Ministerului Public, inclusiv DNA, la care face trimitere Nota nr. x/2018, începând cu data de 01.01.2018 salariile de bază ale specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au fost stabilite prin raportare la indemnizaţia lunară aferentă anului 2022 pentru un procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani şi gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, întrucât aceştia au calitatea de funcţionari publici.

În acelaşi timp, faţă de dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017, actul normativ în discuţie se aplică etapizat, în prezent, salarizarea în plată fiind stabilită pornind de la cuantumul brut al salariului de bază, precum şi al sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017 majorate cu 25%, fără a se depăşi limita stabilită pentru anul 2022.

Or, la nivelul lunii decembrie 2017, după cum s-a arătat în cele ce preced, salariul de bază al specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era stabilit şi acordat la nivelul celui aferent procurorului cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani.

Pe cale de consecinţă, în mod corect a constatat prima instanţă că la emiterea actelor contestate, pârâtul a avut în vedere nivelul salariului de bază al specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la nivelul lunii decembrie 2017. Modalitatea de interpretare a legii cu privire la salarizarea acestor din urmă specialişti excedează cadrului prezentului litigiu, reclamanta neînţelegând să conteste, ca act premergător, Nota nr. x/13.02.2018 antereferită.

În ceea ce priveşte pretinsa discriminare în raport cu salarizarea altor specialişti IT, nici aceasta nu poate fi valorificată în soluţionarea favorabilă a contestaţiei.

Înalta Curte reţine, după cum s-a stabilit prin Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curţii Constituţionale a României, că instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii.

Prin decizia menţionată, Curtea Constituţionala a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 (3) şi art. 27 (1) din O.G. nr. 137/2000, statuând ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Or, din perspectiva celor arătate, prevederile de lege criticate nu sunt contrare principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

Urmărirea prin acţiune a unei astfel de finalităţi, respectiv înlăturarea de la aplicare a unui text de lege în vigoare şi nedeclarat ca fiind neconstituţional, sub motivul unei pretinse discriminări prin efectul legii, urmată de aplicarea unei norme dintr-un act normativ ce nu mai este în vigoare sau crearea unei norme pe cale jurisprudenţială, nu are temei legal spre a permite instanţei de a proceda de o asemenea manieră, în contextul a ceea ce s-a arătat deja.

În mod corespunzător devine lipsită de relevanţă practica administrativă a altor ordonatori de credite, astfel cum a fost invocată de reclamantă, câtă vreme dreptul salarial al acesteia este stabilit în baza legii, corect interpretată de autoritatea publică pârâtă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1781 din 21 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.