Validity of email petition receipt despite deactivated address and statutory obligation to respond under administrative petition law

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Hotărârea instanţei de fond

Prin acţiunea înregistrată, la data de 05.04.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Civilă "A." a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să răspundă petiţiei nr. 166/04.10.2020, transmisă prin intermediul poştei electronice, şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1037 din 28 iunie 2021, Curtea de apel a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să răspundă petiţiei înregistrate în evidenţele reclamantei sub nr. x/04.10.2020, transmisă de aceasta prin e-mail la adresa x@x.ro.

A respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanţei de fond şi respingerea cererii reclamantei privind obligarea MAI de a răspunde la o petiţie nerecepţionată.

În susţinerea recursului, a arătat că, începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu a mai fost funcţională iar, în momentul în care un cetăţean expedia un mesaj la această adresă, primea automat un mesaj de atenţionare "User not found/Începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu mai este funcţională. Pentru transmiterea, on-line, a unei petiţii sau a unei solicitări de înscriere în audienţă la conducerea Ministerului Afacerilor Interne, vă rugăm să utilizaţi formularele on-line postate pe pagina de internet a Ministerului Afacerilor Interne, la secţiunea Contact, secţiunea Relaţii cu Publicul/Petiţii! (http:/www.x.ro/contact/relaţii-cu-publicul-petitii/). De asemenea, puteţi adresa petiţii conducerii Ministerului Afacerilor Interne, prin trimiteri poştale, la adresa de corespondenţă Ministerul Afacerilor Interne, Piaţa Revoluţiei nr. 1A, Bucureşti, sector 1".

Mesajul se transmitea o singură dată pe zi, chiar dacă expeditorul transmitea mai multe e-mail-uri.

În prezent, mesajul privind încetarea funcţionării adresei de e-mail nu mai este afişat pe site-ul instituţiei, însă existenţa anunţului poate fi dovedită prin consultarea site-ului archive.org, ce stochează copii ale site-urilor la diverse momente de timp.

Faţă de cele reţinute de prima instanţă, adresa de e-mail anterioară era x@x.ro, şi nu x@x.ro, aşa cum incorect s-a consemnat în cuprinsul şi dispozitivul hotărârii.

În opinia recurentului, instanţa a concluzionat în mod greşit că, dacă prin adresa nr. x/22.04.2021 a Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din cadrul MAI nu s-a contestat recepţionarea petiţiei, înseamnă că aceasta a fost recepţionată la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, însă la o altă structură din cadrul acestuia.

Atât înscrisul antemenţionat, cât şi adresa nr. x/15.04.2021 a Direcţiei Secretariat General reprezintă răspunsul la solicitările Direcţiei Generale Juridice de a comunica dacă petiţia nr. 166/04.10.2020 a reclamantului a fost înregistrată în cadrul vreunei structuri a MAI, cele două direcţii fiind structurile prin care se derulează activitatea de comunicare referitoare la petiţii/solicitări de informaţii de interes public (răspuns, redirecţionre, informare etc.) a ministerului.

Or, din conţinutul adreselor respective rezultă că petiţia în discuţie nu a fost nici gestionată şi nici recepţionată la nivelul structurilor de comunicare ale MAI.

Pentru a se constata existenţa, în cauză, a unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, era necesară dovedirea faptului că MAI a primit o petiţie căreia a refuzat să răspundă.

În lipsa unor asemenea dovezi care să probeze o atitudine culpabilă a Ministerului Afacerilor Interne, simplele afirmaţii ale reclamantului, însuşite de instanţa de fond, nu pot constitui fundamentul admiterii acţiunii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile recurentului-pârât, pe care acesta le-a subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Susţinerile recurentului-pârât urmăresc să combată situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de fond şi probele administrate, apreciind, în esenţă, că nu s-ar fi dovedit că petiţia intimatei-reclamante ar fi fost recepţionată la nivelul ministerului.

Înalta Curte, reţinând că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară, de reformare, ce nu are efect devolutiv, apreciază că argumentele recurentului privind interpretarea şi aprecierea probelor, în scopul stabilirii situaţiei de fapt, nu pot forma obiect al recursului.

O eventuală interpretare eronată a probatoriului administrat nu poate fi invocată pe calea recursului, nefiind motiv de casare în actuala reglementare a C. proc. civ.

De altfel, sub acest aspect, recurentul nu a adus niciun element în plus faţă de cele arătate la judecata pe fond a cererii de chemare în judecată, instanţa de fond expunând, din coroborarea înscrisurilor de la dosar, raţionamentul pentru care a constatat că petiţia reclamantei a fost recepţionată la nivelul ministerului.

În ceea ce priveşte opinia recurentului, că prin hotărârea recurată s-ar fi încălcat dispoziţiile legale privind procedura de formulare a petiţiilor, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod întemeiat incidenţa O.U.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, respectiv a art. 61 din ordonanţă, conform căruia petiţiile greşit îndreptate se vor trimite la compartimentul cu atribuţii în rezolvarea problemelor sesizate.

Recurentul-pârât avea obligaţia de a răspunde la cerere în termenul de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, iar a nu răspunde la cerere în termenul legal constituie o atitudine culpabilă şi se asimilează cu un act administrativ unilateral, conferind dreptul reclamantei de a se adresa cu acţiune în contencios administrativ potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.

Referitor la consemnarea eronată, în hotărârea de fond, a adresei de e-mail anterioare, ca fiind x@x.ro şi nu x@x.ro, instanţa de control judiciară constată că acest aspect nu constituie altceva decât o eroare materială, care poate fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ.

Prin urmare, alegaţiile recurentului nu sunt apte să demonstreze nelegalitatea hotărârii primei instanţe, care este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 1037 din 28 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.