Recovery of military training costs: material liability barred for hypothetical damages and non-cadred student's weekend meals

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Primul ciclu procesual. Obiectul acţiunii şi hotărârile pronunţate

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 07.12.2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Academia Tehnică Militară (UM 0251 Bucureşti), Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne-Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Ministerul Afacerilor Interne-Jandarmeria Română-Inspectoratul General al Jandarmeriei,

- constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 164 din 22.10.2015, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

- constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 37530 din 11.08.2015 emise de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române/Ministerul Afacerilor Interne;

- constatarea nulităţii absolute a Deciziei de imputare nr. 37084 din 21.07.2015 emise de Ministerul Afacerilor Interne, precum şi a tuturor actelor subsecvente;

- diminuarea debitului în cuantum de 24.575,46 RON cu valoarea costurilor anilor I, II şi III de studiu în cadrul Academiei Tehnice Militare, reprezentând cazarmarea, hrănirea, echipamentul şi soldele, sumă care se va stabili în urma expertizei contabile ce se va efectua în cauză;

- suspendarea executării actelor administrative contestate, până la soluţionarea prezentei acţiuni în anulare, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3081 din 12 mai 2016, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 09.07.2016.

Prin încheierea din 19 septembrie 2016, precum şi prin încheierea din 31 octombrie 2016, Curtea a stabilit cadrul procesual pasiv al cauzei, calitatea de pârâţi revenind Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (UM 0251 Bucureşti), Academiei Tehnice Militare, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne-Direcţia Generală Juridică şi Unităţii Militare 0465 Bucureşti-Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române.

Prin încheierea din 31 octombrie 2016, instanţa de fond a luat act de precizarea reclamantului, în sensul că solicită anularea parţială a Deciziei de imputare nr. 37084 din 21.07.2015 emise de Ministerul Afacerilor Interne.

Prin sentinţa civilă nr. 1162 din 3 aprilie 2017, Curtea a admis, în parte, acţiunea, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 164/22.10.2015, Hotărârea nr. 37530/11.08.2015 şi Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2016, în ceea ce priveşte valoarea aferentă costurilor anilor de studiu I, II şi III, reprezentând cheltuielile de întreţinere privind cazarmarea şi hrănirea, a acestora din urmă doar cu privire la masa de seară şi zilele de repaus săptămânal.

A menţinut, în rest, actele administrative contestate şi a respins cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 420 din 29 ianuarie 2020, Înalta Curte a admis recursurile formulate de pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (UM 0251 Bucureşti), Academia Tehnică Militară, Ministerul Apărării Naţionale-prin Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică şi Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Generală Juridică, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În esenţă, instanţa de control judiciar a reţinut, pe de o parte, că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor şi a lăsat nesoluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, fiind întemeiate criticile formulate de acest pârât. Pe de altă parte, deşi excepţiile invocate de pârâta Academia Tehnică Militară au fost puse în discuţie părţilor şi au fost respinse prin încheierea din 31 octombrie 2016, în cuprinsul încheierii nu sunt prezentate motivele care au determinat instanţa să adopte această soluţie.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că aceste nereguli de ordin procedural nu pot fi înlăturate decât prin casarea hotărârii şi reluarea judecăţii în faţa primei instanţe.

2. Al doilea ciclu procesual. Sentinţa pronunţată în rejudecare după casare

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.06.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1032 din 27 octombrie 2020, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor UM 0465 Bucureşti-Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române, Academia Tehnică Militară şi Ministerul Apărării Naţionale.

A admis în parte acţiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Generală Juridică şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

A anulat în parte actele atacate, respectiv Hotărârea nr. 164/22.10.2015, Hotărârea nr. 37530/11.08.2015 şi Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2015, în ceea ce priveşte valoarea costurilor aferente cheltuielilor privind hrănirea în zilele de repaus săptămânal şi masa de seară aferente anilor de studiu I, II şi III, precum şi în ceea ce priveşte cazarmarea pe anii de studiu I, II şi III.

A respins în rest cererea şi obligat pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei (UM 0251) şi Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Generală Juridică la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 675 RON fiecare.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române-UM 0251 şi Ministerul Afacerilor Interne-prin Direcţia Generală Juridică.

3.1. Recurentul-pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare şi menţinerea actelor atacate în ceea ce priveşte cheltuielile cu cazarmarea în perioada anilor I şi III de studii şi cheltuielile cu hrănirea în toată perioada anilor de studii, cu exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat recurentul că Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2015, menţinută prin Hotărârea nr. 37530/11.08.2015 a Comisiei de Soluţionarea a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, cât şi prin Hotărârea nr. 164/22.10.2015 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din Ministerul Afacerilor Interne, a fost emisă exclusiv în baza înscrisurilor şi informaţiilor transmise de Academia Tehnică Militară, aceasta fiind singura instituţie în măsură să stabilească cuantumul cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, respectiv modalitatea de calcul a acestora în raport de situaţia efectivă a intimatului-reclamant din anii de studiu.

Astfel, este greşită soluţia instanţei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare, fiind necesar ca această instituţie să rămână în cauză având în vedere că este singura abilitată să refacă modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.

În situaţiile în care este necesară recuperarea cheltuielilor privind întreţinerea pe timpul şcolarizării de la un cadru militar care demisionează înainte de termenul stabilit prin angajament, IGJR nu poate imputa decât acele sume calculate de către instituţia de învăţământ, în speţă Academia Tehnică Militară, prezumându-se că acestea sunt stabilite în mod corect, IGJR neavând datele necesare şi nici competenţa pentru efectuarea acestor calcule.

Pe fondul cauzei, referitor la cheltuielile cu cazarmarea, a precizat recurentul-pârât că, din cuprinsul Adresei nr. x/09.12.2016 emise de Academia Tehnică Militară, reiese faptul că intimatul-reclamant a fost descazarmat doar în anul II şi IV de studiu.

Adeverinţa nr. x/03.03.2015 emisă de Asociaţia de proprietari bl. R1, str. x, avută în vedere de prima instanţă, nu conduce la stabilirea situaţiei locative a intimatului-reclamant, făcând referire doar la achitarea cotelor de întreţinere, fără a atesta că intimatul-reclamant a locuit efectiv în imobilul respectiv.

De asemenea, declaraţia martorului B. nu este de natură a infirma aspectele mai sus învederate, oferind informaţii cu caracter general şi profund subiective.

Astfel, nu pot fi identificate argumente concrete ale instanţei de fond care să justifice concluzia acesteia privind descazarmarea intimatului-reclamant pe toată perioada studiilor, respectiv anii I şi III. roman

Referitor la cheltuielile cu hrănirea, potrivit dispoziţiilor OMApN nr. MS 96/2008 pentru aprobarea L4/1 Instrucţiuni privind hrănirea în Ministerul Apărării, dreptul la hrană nu este condiţionat de situaţia de încazarmat sau descazarmat, intimatul-reclamant fiind alocat la hrană pe toată durata studiilor, neimpunându-se diminuarea cheltuielilor privind hrănirea.

A mai susţinut recurentul că instanţa nu a reţinut în sarcina sa vreo vină, comisia de cercetare din cadrul IGJR stabilind cuantumul prejudiciului exclusiv în baza înscrisurilor emise de către Academia Tehnică Militară, prin care au fost precizate în concret cheltuielile pe care le-a efectuat cu ocazia şcolarizării intimatului.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat motivul de casare prevăzut de pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, reţinând cauza spre rejudecare, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, cu consecinţa înlăturării obligaţiei IGJR şi MAI de la plata cheltuielilor de judecată.

A susţinut recurentul că instanţa a interpretat greşit probele administrate şi a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente cauzei, fiind eronat rezultatul analizei acesteia prin raportare la situaţia de fapt relevată în cauză.

Actele administrativ-jurisdicţionale atacate au fost emise exclusiv în considerarea înscrisurilor şi informaţiilor transmise de către Academia Tehnică Militară, aceasta fiind singura instituţie în măsură să stabilească cuantumul cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, respectiv modalitatea de calcul a acestora.

Este greşită soluţia instanţei de fond privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare, fiind necesară menţinerea acestei instuţii în cauză având în vedere că este singura abilitată să refacă modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.

La stabilirea cadrului procesual, prin scoaterea din cauză a Academiei Tehnice Militare, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate generează o anumită situaţie de fapt, iar cele care au fost depuse ulterior la dosarul cauzei conduc la o situaţie de fapt diferită, care schimbă în totalitate cuantumul sumelor reţinute în Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2015, cuantum care nu poate fi stabilit de MAI.

În acelaşi context, în situaţiile în care este necesară recuperarea cheltuielilor privind întreţinerea pe timpul şcolarizării de la un cadru militar care demisionează înainte de termenul stabilit prin angajament, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române nu poate imputa decât acele sume calculate de către instituţia de învăţământ, în speţă Academia Tehnică Militară.

Aşadar, IGJR şi, cu atât mai puţin, MAI nu sunt în măsură a determina cu exactitate cuantumul cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării intimatului-reclamant, IGJR fiind ţinut de înscrisurile primite în acest sens de la instituţia de învăţământ urmată, fără a putea putea interveni în niciun fel asupra acestora.

Referitor la fondul cauzei, recurentul-pârât MAI a susţinut că instanţa de fond a acordat valoare probantă unor înscrisuri care nu făceau dovada celor susţinute de intimatul-reclamant. Pârâta Academia Tehnică Militară a depus Adresa nr. x/09.12.2016 privind tabelul nominal cu studenţii decazarmaţi, înscris care dovedeşte faptul că intimatul-reclamant a fost descazarmat exclusiv în anii II şi IV de studiu. Faptul că la nivelul Academiei Tehnice Militare nu au fost identificate documente cu privire la situaţia cazarmării/descazarmării intimatului pentru anii I şi III nu poate conduce la concluzia că ar fi fost descazarmat pe toată perioada studiilor, cu atât mai mult cu cât intimatul nu a produs probe care să dovedească această susţinere.

Adeverinţa nr. x/03.03.2015 emisă de Asociaţia de proprietari bl. R1, str. x nu poate valora probă în stabilirea situaţiei locative a acestuia, din cuprinsul acesteia rezultând situaţia plăţilor cheltuielilor de întreţinere.

În ceea ce priveşte cheltuielile cu hrănirea, conform OMApN nr. MS 96/2008 pentru aprobarea L 4/1 Instrucţiuni privind hrănirea în Ministerul Apărării dreptul la hrană nu este condiţionat de situaţia de cazarmat/descazarmat, intimatul-reclamant fiind alocat la hrană pe toată perioada studiilor.

Mai mult, adresa Academiei Tehnice Militare în conţinutul căreia a fost comunicat cuantumul cheltuielilor de şcolarizare a stat la baza stabilirii în sarcina intimatului-reclamant a sumelor din decizia de imputare.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată se subordonează existenţei unei culpe, or, cuantumul imputat intimatului-reclamant a fost stabilit exclusiv în baza înscrisurilor emise de Academia Tehnică Militară, motiv pentru care MAI nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă Academia Tehnică Militară "Ferdinand I" a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a recursurilor, cu privire la motivele invocate faţă de fondul cauzei, şi menţinerea hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte soluţia dată asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

4.2. Recurentul-pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a formulat întâmpinare faţă de recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

4.3. Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare faţă de ambele recursuri, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile recurenţilor-pârâţi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., cu argumentele invocate în apărare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Referitor la recursul pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei, cât priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii legale, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumente pertinente pe care se întemeiază soluţia, chiar dacă acestea îl nemulţumesc pe recurentul-pârât. De altfel, recurentul nu a adus nicio critică în ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii, limitându-se la a invoca formal acest motiv de casare.

1.2. Analizând sentinţa de fond şi din perspectiva argumentelor ambilor recurenţi, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumente care sunt, în esenţă, aceleaşi, Înalta Curte apreciază că nici acest motiv de casare nu este incident în cauză.

1.2.1. Referitor la criticile recurenţilor vizând greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Academia Tehnică Militară, Înalta Curte constată că actele administrative atacate, Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2015, Hotărârea nr. 37530/11.08.2015 şi Hotărârea nr. 164/22.10.2015, au fost emise de Ministerul Afacerilor Interne, de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi, respectiv, de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Calitatea procesuală pasivă, condiţie de exercitare a acţiunii civile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 32 din C. proc. civ., rezultă, potrivit art. 36 din acelaşi act normativ, din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii şi presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Autoritatea publică emitentă a actului administrativ, astfel cum aceasta e definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din lege, are calitate procesuală pasivă în acţiunile prin care se solicită aplicarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Argumentele invocate de recurenţi, în sensul că singura abilitată să refacă modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării este Academia Tehnică Militară, nu prezintă nicio relevanţă sub acest aspect, calculul respectiv fiind doar o operaţiune tehnico- materială prealabilă actelor administrative deduse judecăţii.

Prin urmare, în mod întemeiat a apreciat instanţa de fond că, în cauză, Academia Tehnică Militară "Ferdinand I" nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentului niciunuia dintre actele contestate.

1.2.2. Nici argumentele recurenţilor-pârâţi vizând fondul litigiului nu sunt fondate.

Ambii recurenţi susţin că instanţa de fond ar fi apreciat eronat situaţia de fapt, în sensul că a reţinut în mod greşit că intimatul-reclamant ar fi fost descazarmat şi pentru anii I şi III de studiu, din Adresa nr. x/09.12.2016 emisă de Academia Tehnică Militară reieşind că acesta a fost descazarmat doar pentru anii II şi IV de studiu. De asemenea, Adeverinţa nr. x/03.03.2015 emisă de Asociaţia de proprietari bl. R1, str. x nu poate valora probă în stabilirea situaţiei locative a acestuia.

Or, recursul reprezintă o cale de atac extraordinară, de reformare, ce nu are un caracter devolutiv. Aşa cum se precizează explicit la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Susţinerile recurenţilor, privind probele administrate în faţa instanţei de fond şi concludenţa sau pertinenţa acestora, pun în discuţie interpretarea şi aprecierea probelor, aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate ce nu pot forma obiect al recursului, care poate viza numai motive de nelegalitate a hotărârii.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor legale privind valoarea costurilor aferente cheltuielilor pentru hrănirea în zilele de repaus săptămânal şi masa de seară, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a interpretat corect normele legale, reţinând în mod justificat că, potrivit art. 2 din Instrucţiunile 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne adoptate în vederea aplicării prevederilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, răspunderea materială nu poate fi stabilită pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale.

Astfel, intimatul-reclamant este ţinut să răspundă pentru prejudiciul efectiv produs din culpa sa, neputându-i-se imputa contravaloarea meselor de seară şi a celor din zilele de repaus săptămânal, de care nu ar fi putut beneficia.

Recurenţii-pârâţi nu au contestat aceste considerente ale primei instanţe, ci au făcut trimitere la dispoziţiile OMApN nr. MS 96/2008 conform cărora dreptul la hrană nu este condiţionat de situaţia de cazarmat/descazarmat, intimatul-reclamant fiind alocat la hrană pe toată perioada studiilor.

Însă, având în vedere regimul de student descazarmat, de care a beneficiat intimatul-reclamant pe timpul studiilior, prejudiciul constând în cheltuielile cu masa de seara şi cu mesele din zilele de weekend nu este unul efectiv, direct, real, cert şi actual, după cum dispune art. 8 din Instrucţiunile nr. 114/2013.

De altfel, art. 9 alin. (1) din Ordinul MApN nr. MS 96/2008, invocat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, dispune că "Personalul MApN nu primeşte norma de hrană în următoarele situaţii: (...) b) studenţii şi elevii instituţiilor militare de învăţământ pe timpul permisiilor, vacanţelor şi învoirilor peste 12 ore (...)", ceea ce conduce la concluzia că norma de hrană era legată de prezenţa efectivă în unitatea de cazarmare. Or, regimul de descazarmare presupunea absenţa zilnică din unitatea de învăţământ după terminarea orelor de program, până a doua zi, ca şi în cazul învoirilor de peste 12 ore, sau în weekend, ca şi în cazul permisiilor.

Prin urmare, alegaţiile recurenţilor-pârâţi nu sunt apte să demonstreze nelegalitatea sentinţei recurate, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente.

În raport cu cele reţinute mai sus, nu pot fi primite nici criticile recurenţilor vizând obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată prin hotărârea primei instanţe, prevederile art. 451-453 C. proc. civ. fiind corect aplicate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat şi, în temeiul art. 451-453 C. proc. civ., va obliga recurenţii- pârâţi la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimatul-reclamant A. în recurs, în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocaţial, dovedite cu chitanţa şi factura depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (UM 0251 Bucureşti) şi de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 27 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenţii-pârâţi la plata sumei de 3.000 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.