Application of statutory interest and contractual "project in use" definition in EU-funded infrastructure disputes

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea depusă s-a solicitat anularea deciziilor, anularea titlurilor de creanţă intitulate procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.268.384,03 RON corecţii financiare şi dobânzi legale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1256 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ prin Consiliul Judeţean Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare şi chemata în garanţie A., a anulat actele atacate şi a dispus restituirea corecţiilor financiare aplicate, cu dobânzile legale aferente.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1256 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reţinând că recurentul a apreciat criticile ca încadrându-se şi în cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu doar în cele vizând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel cum era menţionat în cererea de recurs, arată acesta că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la capătul de cerere vizând obligarea instituţiei la plata dobânzii legale.

Astfel, intimatul-reclamant a înţeles să solicite prin cererea de chemare în judecată şi dobânzile legale aferente sumei de 5.268.384,03 RON a cărei restituire a solicitat-o, fără să motiveze în niciun fel solicitarea de acordare a dobânzii legale, pretenţia cu acest titlu fiind solicitată în mod arbitrar, fără a se demonstra legalitatea şi temeinicia acestei cereri, motiv pentru care prin apărările formulate s-a solicitat respingerea acestui petit ca nelegal, arată recurentul.

Cu toate acestea, prima instanţă, apreciind neaplicabile în cauză dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit că temeiul acestui drept ar fi art. 1535 din C. civ. pentru acordarea de daune moratorii.

În prezenta cauză intimatul-reclamant nu a înţeles să îşi întemeieze solicitarea de acordare a dobânzii legale pe dispoziţiile art. 1535 din C. civ.. Nici ulterior sesizării instanţei, intimatul-reclamant nu a formulat şi depus în termen legal o cerere modificatoare în sensul obligării instituţiei pârâte la plata de sume cu titlul de daune moratorii, întemeiată pe dispoziţiile art. 1535 din C. civ., sens în care, admiterea cererii de acordare a dobânzii legale prin reţinerea unui temei de drept neinvocat de partea reclamantă conduce la încălcarea de către instanţa de fond a principiului disponibilităţii, acesta neputând fi interpretat în sensul impunerii de obligaţii în sarcina pârâtului pe un temei de drept, în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru, mai arată recurentul.

Adaugă recurentul că, în prezenta cauză, deşi intimatul-reclamant nu a înţeles să formuleze o cerere de acordare despăgubiri pentru daunele materiale cauzate, motivată conform dispoziţiilor legale şi întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, totuşi instanţa de fond a reţinut, din nou cu încălcarea principiului disponibilităţii, aplicabilitatea în cauză a acestor prevederi legale.

Concluzionând, apreciază recurentul că soluţia cu privire la capătul de cerere vizând obligarea instituţiei la plata dobânzii legale a fost pronunţată de instanţa de fond cu depăşirea limitelor învestirii, din perspectiva reţinerii unor temeiuri de drept neinvocate de partea care a înţeles să formuleze cererea de chemare în judecată şi care avea obligaţia întemeierii în drept a acesteia, nerespectându-se astfel principiul disponibilităţii, precum şi fără punerea în discuţia părţilor a respectivelor temeiuri de drept, încălcându-se pe cale de consecinţă şi principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare al instituţiei recurente.

Mai arată recurentul că prevederile legale antemenţionate nu sunt aplicabile în speţa de faţă, întrucât nu se află în materia răspunderii civile contractuale sau a răspunderii civile delictuale, intimatul-reclamant având calitatea de Beneficiar în cadrul unui contract de finanţare.

Astfel, drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de finanţare sunt guvernate de legislaţia specifică aplicabilă iar sub aspectul despăgubirilor acordate pentru întârzierea la achitarea sumelor stabilite prin titlurile de creanţă se dispune prin prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aceasta reprezentând temeiul de drept în baza căruia au fost emise actele administrative atacate.

Or, dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 nu prevăd şi în sarcina finanţatorului obligaţia de plată a unor sume cu titlu de dobânzi, astfel după cum în mod judicios s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin decizia civilă nr. 3647/2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014:

"(...) prima instanţă, admiţând acţiunea, a obligat în mod greşit pârâtul la plata dobânzii legale de la data reţinerii şi până ta data restituirii efective a sumei de (....).

în speţă creanţa bugetară nu este purtătoare de dobânzi, suma reţinută provine din bugetul Uniunii Europene $i bugetul naţional, astfel încât beneficiarul contractului de finanţare nu poate pretinde plata dobânzii la o sumă stabilită ca finanţare nerambursabilă, considerată neeliqibită".

De altfel, şi faţă de o interpretare gramaticală şi logică a dispoziţiilor alin. (1) al art. 1535 din C. civ., potrivit cărora "în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadentă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii", textul de lege nu este aplicabil, în speţă sumele prevăzute prin contractul de finanţare fiind plătite beneficiarului în mod legal în termenele prevăzute în acesta, neputându-se determina o dată scadentă prin depăşirea căreia să se nască dreptul la acordarea de daune. În acest sens, recurentul arată că instanţa nu a indicat prin hotărârea judecătorească o dată certă începând cu care să aprecieze faptul că s-ar datora dobânzi legale, conform dispoziţiilor legale reţinute.

Şi în ipoteza în care s-ar fi pus problema acordării de sume cu titlu de daune moratorii, în temeiul dispoziţiilor art. 1535 din C. civ., întemeiat pe o răspundere contractuală, arată recurentul că în Contractul de finanţare încheiat între părţi nu sunt prevăzute clauze care să impună în sarcina finanţatorului acordarea de sume cu titlul de dobânzi în situaţia reţinerii sau restituirii de sume acordate cu titlul de finanţare nerambursabilă, considerate neeligibile.

Aşadar, în speţă nu este îndeplinită ipoteza textului de lege, respectiv a dispoziţiilor alin. (1) al art. 1535, potrivit cărora creditorul ar avea dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi, prin Contractul de finanţare nefiind stabilite nici acordarea unor sume cu un astfel de titlu şi nici cuantumul unor astfel de sume, concluzionează recurentul.

Arată recurentul, totodată, că nelegalitatea soluţiei de obligare a instituţiei pârâte la plata de sume cu titlul de dobânzi legale, în temeiul dispoziţiilor art. 1535 din C. civ. reiese şi din faptul că în speţă nu se prevede în mod expres o dată de la care să se plătească sumele acordate cu titlul de dobânzi legale.

Mai arată recurentul că prin sentinţa atacată nu se face nici un fel de analiză a apărărilor instituţiei pârâte cu privire la capetele de cerere vizând anularea actelor administrative atacate şi obligarea instituţiei la restituirea sumei de 5.268.384,03 RON, acestea nefiind practic respinse cu o motivare neechivocă şi exactă, susţinută de aprecierea de către instanţă a aplicării în cauză a vreunui text de lege, ci doar indirect, pe baza îmbrăţişării de către aceasta a majorităţii criticilor intimatului-reclamant şi interpretării nelegale, nesusţinută de vreun text de lege, a noţiunii de "proiect în uz".

Din considerentele sentinţei atacate nu rezultă faptul că instanţa ar fi analizat înscrisurile depuse în probaţiune de instituţia pârâtă deşi acestea au stat la baza emiterii actelor administrative atacate impunându-se, dincolo de orice analiză a criticilor şi apărărilor părţilor, analizarea materialului probator pe baza căruia să se formeze convigerea instanţei, susţine recurentul.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor legale direct aplicabile, respectiv ale Anexei la Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 de modificare a Deciziei C(2013)1573 privind aprobarea ghidului de închidere a programelor operaţionale cărora ti s-a acordat asistenţă financiară prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Social şi Fondul de Coeziune (2007-2013), subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9, art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E., Metodologiei pentru aplicarea prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 66/2011, modificată prin Nota nr. x/18.03.2019, art. 1 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaţionale finanţate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune şi Fondul European pentru Pescuit, cu modificările şi completările ulterioare.art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, respectiv nu a urmărit respectarea de către intimatul-reclamant în principal a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1)şi (6) din Contractul de finanţare nr. x/24.02.2011, art. 1 alin. (1) din Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare nr. x/24.02.2011, precum şi ale celorlalte clauze ale Contractului de finanţare şi ale actelor adiţionale la acesta.

Analizarea dispoziţiilor legale invocate, arată recurentul, se impunea cu atât mai mult cu cât, pentru termenul de judecată din data de 16.10.2020 instituţia pârâtă a fost citată cu menţiunea de a preciza noţiunea contractuală de "uz" a proiectului conform dispoziţiilor contractului de finanţare şi normelor europene, sens în care pentru acest termen de judecată au fost comunicate la dosarul cauzei precizări, în care au fost invocate din nou dispoziţiile Anexei la Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 de modificare a Deciziei C(2013)1573 privind aprobarea ghidului de închidere a programelor operaţionale cărora li s-a acordat asistenţă financiară prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Social şi Fondul de Coeziune (2007-2013), subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9, neluate în considerare după cum rezultă din analiza considerentelor sentinţei atacate.

Sentinţa de fond nu este motivată în ceea ce apărările şi susţinerile instituţiei pârâte vizând obligarea acesteia la plata dobânzii legale şi cuprinde motive contradictorii.

Mai arată recurentul că motivele pentru care apărările vizând obligarea instituţiei pârâte la plata dobânzii legale nu au fost luate în considerare (prin sentinţa atacată reţinându-se în acest sens doar faptul că "Apărarea pârâtei privind imposibilitatea de a ptâti dobânzi legale, raportat la O.G. nr. 13/2011 şi decizia ICCJ nr. 3647/2016 este nefondată") sunt atât de succinte, încât echivalează în mod evident cu o nemotivare a hotărârii judecătoreşti, cu încălcarea din nou a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. care statuează principiul motivării temeinice a hotărârilor judecătoreşti.

Dobânda legală este acordată în legislaţie potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscate în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege cu privire la care prin hotărârea judecătorească s-a stabilit însă că nu este aplicabil, ceea ce face ca nici cea de a doua teză a art. 1535 alin. (1) din C. civ. să nu fie aplicabilă în cauză, arată recurentul.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la capetele de cerere vizând anularea actelor administrative atacate şi obligarea instituţiei pârâte la restituirea sumei de 5.268.384,03 RON.

Astfel, arată recurentul că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile Anexei la Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 de modificare a Deciziei C(2013)1573 privind aprobarea ghidului de închidere a programelor operaţionale cărora li s-a acordat asistenţă financiară prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Social şi Fondul de Coeziune (2007-2013), subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9, art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E., art. 2 alin. (1) lit. a), art. 2 lin. n), art. 6 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, Metodologiei pentru aplicarea prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 66/2011, modificată prin Notanr. x/18.03.2019, art. 1 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaţionale finanţate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune şi Fondul European pentru Pescuit, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, art. 2 alin. (12) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, art. 1 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (6) din Contractul definantare nr. x/24.02.2011, art. 1 alin. (1) din Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare nr. x/24.02.2011.

Aşadar, contrar suţinerilor nelegale din sentinţa atacată potrivit cărora "SMID a fost realizat, este în uz si are utilitate pentru toate cete 84 de comunităţi ale A.", recurentul arată că recunoaşterea de către însuşi intimatul-reclamant a faptului că, inclusiv pe parcursul derulării procesului exista o lipsă de utilizare a bunurilor care trebuia să deservească Zona 1, duce la concluzia logică în sensul că nu putea fi decât aceea potrivit căreia proiectul nu este în uz şi nu are utilitate pentru toate cele 84 de comunităţi ale A., utilitatea neputând de altfel fi apreciată decât în urma utilizării efective a infrastructurii, fapt care în Zona 1 nu s-a realizat până la termenul maxim de 31.03.2019 şi nici pe parcursul derulării procesului, după cum s-a arătat.

Din această perspectivă, cele reţinute prin sentinţa atacată, potrivit cărora "din răspunsul celor 84 de asociaţi ai A. a rezultat că în toate aceste sate, comune şi oraşe, proiectul "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Neamţ"(SMID) a fost realizat cu succes, are impact, investiţiile sunt oportune şi aduc plus valoare comunităţilor" (pagina 3 paragraful 2), "Răspunsurile celor 84 de sate şi comune atestă utilitatea şi uzul efectiv în prezent" (pagina 4 paragraful 5, ultimul alineat) contrazic cele recunoscute de intimatul-reclamant, potrivit cărora proiectul nu este în uz în ceea ce priveşte infrastructura aferentă Zonei 1, astfel încât constituie susţineri nelegale, motiv pentru care se impune a fi cenzurate de instanţa de recurs.

Totodată, arată recurentul, se observă reţinerea eronată a situaţiei de fapt, prin preluarea întocmai a susţinerilor contrare realităţii din adresele membrilor A., în ceea ce priveşte infrastructura aferentă Zonei 1.

Instanţa de fond încalcă prevederile legate aplicabile în speţă, reţinând faptul că, argumentele referitoare la interpretarea eronată a noţiunii de proiect în uz şi la lipsa de utilizare temporară a platformelor de colectare şi a containerelor aferente Zonei 1, ar fi fondate.

Pentru a trage o astfel de concluzie, instanţa de fond reţine în mod nelegal faptul că "termenii contractuali au fost respectaţi, proiectul fiind finalizat şi în uz, adică are funcţionalitatea ce a fost stabilită de părţi. Uz nu înseamnă o utilizare imediată, ci faptul că proiectul este funcţional, că poate fi dat în uz" (pagina 4 paragraful 5 din sentinţă), apreciază recurentul.

Or, printr-o astfel de interpretare nelegală, instanţa de fond încalcă interpretarea legală dată noţiunii de "proiect în uz" din Anexa Deciziei Comisiei Europene C(2015)2771 de modificare a Deciziei C(2013)1573 privind aprobarea ghidului de închidere a programelor operaţionale cărora li s-a acordat asistenţă financiară prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Social şi Fondul de Coeziune (2007-2013), subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore, coroborat cu precizarea Notei de subsol 9.

În conformitate cu prevederile art. 3.2 - Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol x din Decizia Comisiei Europene C(2015)2771, proiectul este considerat eligibil şi funcţional dacă proiectul este în uz, iar noţiunea de "a fi în uz" nu se referă la atingerea performanţelor asumate ale proiectului, susţine recurentul.

"Proiect în uz" este proiectul ale cărui rezultate sunt folosite efectiv pentru îndeplinirea scopului pentru care au fost finanţate.

In acelaşi sens, prin Metodologia pentru aplicarea prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 66/2011, modificată prin Nota nr. x/18.03.2019 se arată faptul că:"Proiectele eligibile şi funcţionale - conform Deciziei Comisiei Europene C(2015)2771 (...) sunt proiectele pentru care următoarele două condiţii sunt întrunite:

- proiectul este finalizat: activităţile prevăzute au fost desfăşurate efectiv, astfel cum este prevăzut în decizia Comisiei sau Ordinul/Nota de aprobare a finanţării nerambursabile, proiecte pentru care nicio altă activitate nu este necesară pentru finalizarea operaţiunii, iar lucrările sunt realizate şi recepţionate în conformitate cu cerinţele prevăzute de legislaţia naţională,

- proiectul este în uz: proiectele ale căror rezultate sunt folosite efectiv pentru îndeplinirea scopului pentru cae au fost finanţate. Noţiunea de a fi în uz nu se referă la performanţă, în sensul în care nu este condiţionată de capacitatea maximă sau de intensitatea folosirii".

Utilizarea infrastructurii este o cerinţă legală prevăzută de H.G. nr. 678/2015 si de Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, coroborat cu Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 privind modificarea Deciziei C(2013)1573 antemeţionată.

Or, în perioada anilor 2016-2017 proiectul a fost analizat şi încadrat ca proiect nefuncţional, conform cap. 3.5 din decizie deoarece infrastructura finanţată prin proiect nu era utilizată, fapt ce a determinat neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de art. 3.2 din decizia menţionată, concluzionează recurentul.

Acest aspect s-a reflectat în încheierea Actului adiţional nr. x prin care proiectul a fost propus pe lista proiectelor nefuncţionale în conformitate cu prevederile H.G. nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaţionale finanţate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune şi Fondul European pentru Pescuit, cu modificările şi completările ulterioare în care, la art. 1 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 678/2015, proiecte nefuncţionale sunt definite ca fiind - "proiecte care până la data de 1 noiembrie 2016 nu sunt finalizate şi în uz".

Prin semnarea Actului adiţional nr. x la Contractului de finanţare, la art. 1 alin. (1), beneficiarul şi-a asumat faptul că "în cazul în care proiectul nu este finalizat şi în uz pana la data de 31.12.2018, conform cu prevederile contractului de finanţare, proiectul devine neelisibit, beneficiarul având obligaţia returnării tuturor fondurilor acordate la notificarea Autorităţii de Management, fără intervenţia instanţei de judecată şi fără orice altă formalitate". Beneficiarul Consiliul Judeţean Neamţ şi-a asumat aceste aspecte prin semnarea acestuia.

În acest sens a fost semnată Declaraţia de angajament asumată de către reprezentantul legal al beneficiarului, aşadar declaraţii prin care beneficiarul si-a asumat aspectele legate de funcţionalitatea si intrarea în uz a proiectului până la data de 31 decembrie 2018, mai arată recurentul.

In conformitate cu prevederile art. 8 alin. (6) din Contractul de finanţare, pentru proiectele de tip SMID se consideră că aceste proiecte sunt eligibile si funcţionale după finalizarea construcţiei infrastructurii şi semnarea contractelor de delegare pentru operarea infrastructurii construite cu toţi operatorii aferenţi activităţilor din cadrul serviciului de salubritate, respectiv activitatea de colectare şi transport al deşeurilor, operarea staţiilor de transfer, staţiilor de sortare şi tratare mecano-biologică şi depozitarea.

In cadrul proiectului A. s-a semnat un contract de colectare şi transport aferent Zonei 1, care ulterior a fost reziliat, neatingându-şi, aşadar, finalitatea, arată recurentul.

Or, nici la momentul prezentei în SICAP nu este publicat un anunţ de participare pentru delegarea serviciilor de colectare aferente Zonei 1.

De asemenea, recurentul susţine că la data întocmirii Raportului de verificare la faţa locului nr. x/26.03.2019 (dată ulterioară datei de finalizare a duratei de implementare, respectiv 31.12.2018), s-a constatat că infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Neamţ"- respectiv platformele de colectare a deşeurilor si containerele achiziţionate aferente Zonei 1, sunt finalizate, dar nu sunt utilizate.

Mai mult decât atât, conform Raportului de verificare la faţa locului efectuat pentru Zona 1 "La vizita la faţa locului au fost vizualizate prin sondaj platforme de colectare din localităţile Girov şi Dochia, constantându-se cu această ocazie că nu sunt amplasate pe platforme echipamentele achiziţionate prin proiect, acestea fiind depozitate în incinta depozitului ecologic de la Girov."

La capitolul Concluzii s-a consemnat faptul că "operatorul desemnat nu a înregistrat progres în ceea ce priveşte derularea activităţilor prevăzute ta ort. 3 - Perioada de mobilizare din contractul de delegare (...) Investiţiile realizate prin proiect sunt finalizate, dar nu erau în uz la data vizitei în teren".

Beneficiarul, în speţă intimatul-reclamant, nu a avut obiecţii asupra conţinutului acestui Raport de verificare la faţa locului, în acest sens transmiţând adresa nr. x/09.04.2019 semnată de către reprezentantul său legal.

În acest sens, arătă autoritatea pârâtă şi faptul că, prin adresa Beneficiarului (Consiliul Judeţean Neamţ) nr. 10114/06.06.2019 (data ulterioară datei de finalizare a proiectului conform Contractului de finanţare), vizând măsurile urmând a fi întreprinse în vederea finalizării proiectului, acesta recunoaşte fără echivoc faptul că la data de 06.06.2019 proiectul nu este în uz în ceea ce priveşte Zona 1. întrucât prin Hotărârea Adunării Generale A.D.I. A. nr. 4/31.05.2019 s-a decis încetarea de drept a contractului de delegare prin concesiune a gestiunii unor activităţi component ale serviciului de salubrizare a unităţilor administrativ-teritoriale membre ale A., din Zona 1, încheiat cu operatorul S.C. B. S.A..

În conformitate cu Raportul de audit, transmis prin adresa nr. x/06.06.2019, din informaţiile cuprinse la pagina 7, rezultă faptul că inventarul bunurilor mobile şi imobile proprii DelegataruLui, în speţă intimatului-reclamant, concesionate Delegatului (bunuri de retur), nu a fost predat, astfel se poate concluziona fără echivoc asupra împrejurării că aceste bunuri nu au fost utilizate (puse în uz), aşadar infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Neamţ"- respectiv platformele de colectare a deşeurilor şi containerele achiziţionate aferente Zonei 1 nu sunt utilizate.

În conformitate cu cerinţele din Raportul final - cap. 8.4 Documente care dovedesc operarea, pentru demonstrarea faptului că proiectul este în uz, beneficiarului i s-a solicitat să prezinte autorizaţiile de funcţionare, acestea nefiind prezentate pentru activităţile de colectare şi transport - Zona de operare 1 - Piatra Neamţ.

În acest sens, neutilizarea infrastructurii create prin proiect în conformitate cu Aplicaţia de finanţare, contravine prevederilor Deciziei Comisiei Europene C(2015)2771 -subcapitolul 3.2-Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9, prin care un proiect major aprobat ar trebui sa fie considerat eligibili şi funcţional daca sunt îndepiinte cumulativ două condiţii, respectiv:

- proiectul să fie finalizat,

- proiectul să fie în uz, or, prin neutilizarea platformelor şi a containerelor din Zona 1, s-a dovedit faptul că proiectul nu este în uz conform aplicaţiei de finanţare.

Aşadar, interpretarea făcută de instanţa de fond noţiunii de "uz", prin reţinerea în mod nelegal a potenţialităţii de a fi "dat în uz" - "Uz nu înseamnă o utilizare imediată, ci faptul că proiectul este funcţional, că poate fi dat în uz" (pagina 4 paragraful 5 teza a doua din sentinţă) şi nu a necesităţii utilizării efective la data maximă până la care proiectul trebuia să fie finalizat şi să intre în uz (31.12.2018), reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale ale Anexei la Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 - subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9 reluate prin Metodologia pentru aplicarea prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 66/2011, modificată prin Nota nr. x/18.03.2019, de asemenea încălcată, şi ale art. 1 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 678/2015, precum şi a prevederilor art. 1 alin. (1) din Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare nr. x/24.02.2011, invocate prin apărările formulate de instituţia pârâtă, dar pe care instanţa de fond nu le-a analizat.

A susţine o astfel de interpretare, arată recurentul, ar însemna acceptarea ideii potrivit căreia ar fi permisă o amânare sine die a utilizării efective a infrastructurii aferente Zonei 1 din cadrul proiectului, lucru care în mod evident nu poate fi primit întrucât ar contraveni scopului pentru care respectivul proiect a fost finanţat.

Totodată, interpretarea potrivit căreia proiectul ar fi "finalizat şi în uz, adică are funcţionalitatea ce a fost stabilită de părţi" (pagina 4 paragraful 5 teza întâi din sentinţă) contravine aceloraşi prevederi antemenţionate întrucât neregula constatată nu are legătură cu funcţionalitatea potenţială a proiectului, ci cu îndeplinirea efectivă a obiectivelor proiectului aşa cum sunt menţionate în Aplicaţia de finanţare parte a Contractului de finanţare asumat de către Beneficiar .

Din această perspectivă, este nelegal a se aprecia faptul că proiectul este efectiv în uz, raportarea neputându-se face la funcţionalitatea potenţială a proiectului ci la folosirea efectivă a rezultatelor proiectului pentru îndeplinirea scopului pentru care a fost finanţat, fapt care în speţa de faţă nu s-a realizat în integralitate.

Mai mult decât atât, problema uzului efectiv nu trebuie raportată la prezent, după cum în mod nelegal se reţine prin sentinţa atacată, deşi nici în prezent pentru Zona 1 infrastructura aferentă nu este în uz.

Or, noţiunea de "proiect în uz" este prevăzută în legislaţie iar potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Contractul de finanţare "beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabila în termenii şi condiţiile stabilite în prezentul contract, conform legislaţiei în vigoare, pe care beneficiarul declară că te cunoaşte şi te acceptă", alin. (4) al aceluiaşi articol prevăzând faptul că beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi îşi asumă obligaţia de a implementa Proiectul, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară".

Prin neîndeplinirea tuturor indicatorilor asumaţi prin Contractul de finanţare, şi implicit, a obiectivului proiectului, au fost afectate condiţiile de implementare, situaţie în care au devenit aplicabile prevederile art. 1 alin. (4) din Contractul de finanţare, reţinute de altfel, printre altele, de echipa de control, ca temei de drept pentru emiterea titlurilor de creanţă, arată recurentul.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Contractul de finanţare, beneficiarul se obligă să asigure implementarea proiectului, cu maximul de profesionalism şi eficienţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat, cu prevederile cererii de finanţare, cu prevederile prezentului contract şi cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile şi este singurul răspunzător în faţa AM şi Ol pentru implementarea proiectului şi pentru realizarea obiectivelor prevăzute în cererea de finanţare, iar potrivit prevederilor art. 8 alin. (6) din Contractul de finanţare, pentru proiectele de tip SMID se consideră că aceste proiecte sunt eligibile şi funcţionale după finalizarea construcţiei infrastructurii şi semnarea contractelor de delegare pentru operarea infrastructurii construite cu toţi operatorii aferenţi activităţilor din cadrul serviciului de salubritate, respectiv activitatea de colectare şi transport al deşeurilor, operarea staţiilor de transfer, staţiilor de sortare şi tratare mecano-biologică şi depozitarea, susuţine recurentul.

Neanalizând şi nereţinând dispoziţiile legale referitoare la noţiunea de "proiect în uz", indicate inclusiv prin precizările depuse pentru termenul din data de 16.10.2020, la solicitarea instanţei, cu privire la această noţiune, apreciază recurentul că instanţa de fond nu a urmărit respectarea de către intimatul-reclamant a clauzelor contractuale prevăzute de art. 1 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (6) din Contractul de finanţare, acest fapt presupunând şi analizarea respectării de către acesta a noţiunii de "proiect în uz" din perspectiva legislaţiei incidente.

Pentru acest motiv arată că au fost încălcate prin sentinţa de fond şi prevederile art. 1 alin. (2) şi (4) şi cele ale art. 8 alin. (1) şi (6) din Contractul de finanţare nr. x/24.02.2011.

Totodată, prin aprecierea de către instanţa de fond a faptului că proiectul ar fi fost finalizat şi în uz în integralitate sunt încălcate şi prevederile art. 2 alin. (1) Lit. c) şi d) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, având în vedere faptul că la data de 31.12.2018, la care proiectul trebuia să fie finalizat şi în uz, s-a constatat că nu toată infrastructura creată prin proiect este utilizată, valoarea respectivă devenind neeligibilă.

Astfel, prin art. 2 alin. (1) lit. d) din actul normativ mai sus enunţat, se stipulează faptul că: "pentru a fi eligibila, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 si art. 5 alin. (2): sâ fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare".

Or, încălcarea de către intimatul-reclamant a obligaţiilor contractuale şi legale referitoare la implementarea proiectului atrage caracterul neeligibil al sumelor acordate ca finanţare nerambursabilă, pentru zona vizată, aspect pe care instanţa de fond nu l-a reţinut, arată recurentul.

De asemenea, prin aprecierea de către instanţa de fond a faptului că proiectul ar fi fost finalizat şi în uz în integralitate sunt încălcate şi dispoziţiile art. 2 alin. (12) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, conform cărora proiectele finanţate din fonduri europene se implementează în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, nereţinându-se aşadar faptul că, prin neutilizarea platformelor şi a containerelor finanţate în cadrul proiectului aferente Zonei 1 se dovedeşte că infrastructura realizată în cadrul proiectul nu este utilizată conform aplicaţiei de finanţare, adaugă recurentul.

Concluzionând, recurentul arată că în ceea ce priveşte critica vizând "interpretarea eronată a noţiuni de neregulă" instanţa de fond a aplicat greşit în speţă dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care definesc neregula, respectiv a încălcat dispoziţiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E referitoare la noţiunea de "neregularitate", reţinând, contrar susţinerilor instituţiei pârâte, faptul că în cauză nu s-ar fi dovedit o abatere de la condiţiile contractuale sau de la textele legale, precum şi împrejurarea potrivit căreia în cauză nu ar exista prejudiciu.

Aşadar, reţinerea de către instanţa de fond a faptului că în cauză nu s-ar fi dovedit o abatere de la condiţiile contractuale sau de la textele legale, în lipsa oricărui proces reflexiv reflectat în considerentele sentinţei atacate, care să denote o minimă analiză a susţinerilor instituţiei pârâte dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi a prevederilor legale şi contractuale invocate, apreciate de către instituţie a fi fost încălcate de către intimatul-reclamant, sunt nelegale şi încalcă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ prin Consiliul Judeţean Neamţ şi intimata chemată în garanţie Asociaţia de Dezvoltare Intracomunitară A. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 1256 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarant de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (Fost Ministerul Fondurilor Europene) este fondat, pentru următoarele considerente:

Analizând, aşadar, sentinţa recurată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte constată că, faţă de motivele invocate de intimata-reclamantă în cadrul acţiunii formulate în faţa instanţei de fond şi, deopotrivă, apărările autorităţii pârâte formulate la fond şi reiterate în cadrul cererii de recurs, şi considerentele reţinute de judecătorul de primă jurisdicţie cu privire la nulitatea deciziilor şi proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 51770/09.07.2019 atacate, soluţia pronunţată nu poate fi menţinută, hotărârea atacată fiind pronunţată cu încălcarea principiului disponibilităţii, contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al părţilor, prevăzute de dispoziţiile art. 22, art. 14 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., "Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare. Alineatul 4 prevede că "Judecătorul dă sau restabileste calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. In acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridicî exactă.", iar alin. (6) prevede că "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Deopotrivă, articolul 14 care reglementează principiul contradictorialităţii, prevede că " 5) Instanţa este obligată în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate", respectiv " 6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloce de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii".

Remarcă, astfel, instanţa de control judiciar că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei, în principal, anularea unei serii de decizii de soluţionare a contestaţiilor împotriva proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 51770/09.07.2019 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.268.384,03 RON corecţii financiare, cu dobânzi legale aferente, fără a motiva şi fără a-şi întemeia în drept solicitarea de acordare a dobânzii legale.

Din analiza înscrisurilor existente ln dosarul cauzei rezultă că autoritatea contractantă a reţinut în cuprinsul actelor contestate faptul că în ceea ce priveşte proiectul "Sistem de management integrat al deşeurilor în Judeţul Neamţ" - Cod SIMS 17382, urmare a verificărilor efectuate în teren, s-a constatat faptul că infrastructura realizată pentru desfăşurarea activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi altor fluxuri de deşeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza Municipiului Neamţ, respectiv platformele de colectarea a deşeurilor şi containerele aferente Zonei I – Piatra Neamţ, nu sunt în uz.

Aşadar, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 52575/07.08.2019 s-a reţinut că "În ceea ce priveşte faptul că lipsa operării în zona 1 se datorează unor împrejurări obiective, Comisia constată că prin semnarea Actului aditional nr. 9 la contractual de finanţare, beneficiarul şi- a asumat faptul că în cazul în care proiectul nu este finalizat şi în uz pârâ la data de 31.12.2018, proiectul devine neeligibil, beneficiarul având obligaţia returnării tuturor fondurilor acordate la notificarea Autorităţii de Management, iar în acest sens reprezentantul legal al beneficiarului şi-a sumat şi a semnat o declaraţie de angajament.

În acelaşi sens, în cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 51770/09.07.2019 s-a reţinut la pct. 8 Concluziile activităţii de verificare -, Pentru faptul că s-a constatat că investiţia privind containerele aferente zonei I a fost finalizată, dar nu este în uz, în conformitate cu Aplicaţia de finanţare, prin urmare în conformitate cu art. 6 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor effectuate în cadruloperaţiunilor finanţate prin programmele operaţionale, suma de 901.431,88 RON fără TVA reprezintă o cheltuială neeligibilă.".

În motivarea cererii sale, reclamanta a adus argumente în sprijinul netemeiniciei acestora, susţinând în esenţă că aplicarea corecţiilor financiare ca măsuri sancţionatorii, a fost instituită de către organul constatator printr-o greşită apreciere a situaţiei de fapt existente, precum şi printr-o interpretare eronată a actelor normative, respectiv a art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. n), art. 6 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 66/2011, a Actului aditional nr. 9 la contractul de finanţare nr. x/24.02.2011.

Mai susţine reclamanta faptul că dacă la data de 31.12.2018 platformele de colectarea a deşeurilor şi containerele achiziţionate aferente investiţiilor respective au fost finalizate, dar nu erau în uz, se datorează unor împrejurări obiective. Astfel, apreciază aceasta că prin lipsa temporară a utilizării platformelor de colectare şi a containerelor aferente Zonei 1, nu există un prejudiciu prezent sau viitor al bugetului UE care să justifice considerarea acestor plăţi ca necuvenite, nefiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prin care este definită noţiunea de neregulă. Mai mult, având în vedere faptul că lipsa de uz a investiţiilor din zona1 se datorează S.C. B. S.A. care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, cât şi faptul că gestionarea serviciului de salubrizare se face de către A., care are personalitate juridică, s-a ajuns în situaţia în care UAT Judeţul Neamţ a fost sancţionată în lipsa oricărei vinovăţii, arată reclmanta.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, a anulat actele atacate şi a dispus restituirea corecţiilor financiare aplicate, cu dobânzile legale aferente.

În pronunţarea acestei soluţii, a reţinut, în esenţă instanţa de fond că:

- Cu privire la critica greşitei aprecieri a situaţiei de fapt, Curtea a conchis că sub aspectul problemei faptice, dacă proiectul SMID este realizat şi dacă este în uz, respectiv util, conform actelor deja menţionate, a rezultat că investiţia de 127.202.373 RON pentru implementarea proiectului intitulat "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Neamţ şi-a atins scopul şi nu există motive pentru aplicarea unor corecţii financiare;

- Referitor la "interpretarea eronată a noţiunii de neregulă", nu sunt întrunite condiţiile ipotezei art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Criticile referitoare la interpretarea eronată a noţiunii de proiect în uz şi la lipsa de utilizare temporară a platformelor de colectare şi a containerelor aferente Zonei 1 a apreciat instanţa fondului că sunt fondate faţă de faptul că apărarea pârâtei nu indică o definiţie contractuală a noţiunii de "uz", iar termenii contractuali au fost respectaţi, proiectul fiind finalizat şi în uz, adică are funcţionalitatea ce a fost stabilită de părţi. A mai stabilit instanţa de fond că, uz nu înseamnă o utilizarea imediată, ci faptul că proiectul este funcţional, că poate fi dat în uz, iar răspunsurile celor 84 de sate şi comune atestă utilitatea şi uzul efectiv în prezent.

Iar, în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobînzii legale aferente sumei de 5.268.384,03 RON corecţii financiare, instanţa de fond a reţinut că daunele moratorii nu sunt menţionate direct de O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar şi a apreciat incident în cauză dispoziţiile art. 1535 C. civ., act cu forţă juridică ierarhic superioară O.G. nr. 13/2011 şi a încuviinţat plata dobânzilor legale, conform art. 1535 C. civ.

Or, raportat la aceste considerente, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea rolului judecătorului în aflarea adevărului, potivit art. 22 C. proc. civ., precum şi a principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C. proc. civ.

Se constată astfel că, în ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobînzii legale aferente sumei de 5.268.384,03 RON reprezentând corecţii financiare, intanţa de fond a reţinut un temei de drept (art. 1535 C. civ., apreciind inaplicabile dispoziţiile a O.G. nr. 13/2011) neinvocat de niciuna dintre părţi, cu încălcarea principiului disponibilităţii şi al contradictorialităţii.

Totodată, se reţine şi aspectul potrivit căruia pentru obligaţia instituţiei pârâte la plata de sume cu titlul de dobânzii legale, în temeiul dispoziţiilor art. 1535 C. civ., nu a fost stabilită în mod expres o dată de la care să se plătească sumele acordate cu titlul de dobânzi legale şi nici nu a fost stabilită/nu au fost solicitate reclamantei clarificări sub aspectul naturii dobânzilor solicitate.

Procedând în această manieră, prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., ce reprezintă normă procedurală cu caracter de ordine publică, încălcând principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil român, dar şi principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor" şi principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., ce impune acestuia obligaţia de a pune în dezbaterea părţilor "orice împrejurări de fapt sau de drept", respectiv, obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii ….".

Ca atare instanţa de judecată este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părţi, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual tranşat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub forma cererilor în justiţie, cât şi a apărărilor.

In cauza de faţă, câtă vreme instanţa de fond a reţinut nulitatea actelor administrative contestate şi a obligat la plata instituţia pârâtă la plata unor sume cu titlul de dobânzi legale, raportat la dispoziţiile art. 1353 C. civ., iar acest temei de drept şi acest motiv nu au fost invocate în cadrul cererii de chemare în judecată, aceasta a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., încălcare care atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.

O instanţă nu poate admite sau respinge o cerere pentru alte motive decât cele invocate de părţi, fără a încălca principiul disponibilităţii.

Totodată au fost încălcate şi dispoziţiile art. 14 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora "instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii".

Astfel, instanţa a stabili o obligaţie în sarcina părţii adverse pe un temei care nu a fost invocat prin cererea de chemare in judecată şi care nu a fost supus dezbaterii contradictorii a părţilor, fiind astfel nesocotite dispoziţiile legale mai sus citate.

În aceste condiţii, s-a cauzat pârâtului o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, prin prisma faptului că argumentele instanţei de fond nu sunt de natură a demonstra o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii.

Astfel, instanţa de fond a avut în vedere doar aspectul potrivit căruia apărarea autorităţii pârâte nu indică o definiţie contractuală a noţiunii de "uz", iar răspunsurile celor 84 de sate şi comune atestă utilitatea şi uzul efectiv în prezent.

Faţă de considerentele anterior enunţate, Înalta Curte apreciază că, în cauza de faţă, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de soluţia pronunţată, instanţa de fond urmează a analiza fondul litigiului având în vedere argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârât şi reiterate în prezentul recurs, la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

Prin urmare, fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte va lăsa neanalizat motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele reliefate de către recurent în cadrul criticilor subsumate acestui temei de drept al căii de atac declarate în cauză urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării acţiunii de către prima instanţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) şi 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (Fost Ministerul Fondurilor Europene) - Direcţia Generală Programe Europene Competivitate (DGPEC) împotriva sentinţei civile nr. 204 din 17 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (Fost Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinţei civile nr. 1256 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2022.