Peremption of appeal following de jure suspension for death of a party

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2016 sub nr. x/2016 reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentat prin Procurorul General şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei să dispună suspendarea Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie până la soluţionarea acţiunii în anulare; anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească indemnizaţiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească dobânda legală şi actualizarea sumelor cu indicele de inflaţiei la data efectivă a plăţii; obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate prin aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 din data de 12 august 2016; obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 558 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.

A admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice.

A anulat Ordinul nr. 171/02.09.2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A obligat pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească indemnizaţiile de încadrare brută lunară cuvenite reclamanţilor începând cu data de 01.08.2016 astfel cum au fost stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii.

A obligat pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă sumelor anterior acordate, pentru perioada cuprinsă între data scadenţei fiecărei sume şi data efectivă a plăţii.

A respins cererea formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A obligat pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească reclamantului A. cheltuieli de judecată în cuantum de 50 RON (taxa de timbru).".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii.

4. Încheierea de suspendare a judecării cauzei

Prin încheierea din 14 iulie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că intimatul reclamant A. a decedat la data de 14.10.2019 şi nu s-a formulat cerere de introducere în cauză a moştenitorilor recurentului.

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de numita F. şi pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a menţinut măsura suspendarea judecării recursului declarat de declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus respingerea cererii pe rol a cauzei formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a menţinut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din data de 14 iulie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:,,(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept:

1.) prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora; …".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 iulie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului constatând că intimatul reclamant A. a decedat la data de 14.10.2019 şi nu s-a formulat cerere de introducere în cauză a moştenitorilor recurentului, potrivit dispoziţiilor anterior citate.

Totodată, la datele de 13 aprilie 2021 şi de 23 noiembrie 2021, Înalta Curte a menţinut măsura suspendării faţă de aceleaşi dispoziţii legale.

La data de 20 octombrie 2022, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepţiei perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Pe cale de consecinţă, încheierea de şedinţă din data de 23 noiembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22 mai 2022.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 558 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.