Judicial transfer refusal: balancing individual mobility against institutional staffing shortages and adverse court opinions under Article 612 of Law 303/2004

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârile contestate

Prin Hotărârea nr. 889/03.03.2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Brad la Judecătoria Oradea.

În esenţă, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, apreciind că vacantarea la acel moment a unui post de judecător la Judecătoria Brad este de natură a periclita menţinerea desfăşurării în bune condiţii a activităţii instanţei.

Prin Hotărârea nr. 1498/26.05.2022, emisă de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea reclamantei de transfer de la Judecătoria Brad la Judecătoria Oradea sau la Judecătoria Aleşd.

Secţia pentru judecători a apreciat că nu este oportun în prezent transferul doamnei judecător A., având în vedere că, în contextul schemei reduse, vacantarea unui post ca urmare a transferului ar avea ca rezultat funcţionarea efectivă a doar 2 judecători la instanţa de la care s-a solicitat transferul (1 judecător fiind detaşat la o altă instanţă), reprezentând 50% din schemă, astfel că activitatea instanţei ar fi perturbată prin redistribuirea dosarelor şi suprasolicitarea celorlalţi judecători, dar şi prin acordarea unor termene mai lungi, afectându-se celeritatea soluţionării cauzelor şi, în mod indirect, justiţiabilii.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri, contestatoarea A. a formulat contestaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 314/2004.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători anularea parţială a Hotărârii nr. 889/03.03.2022 şi a Hotărârii nr. 1498/26.05.2022, emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul acesteia de la Judecătoria Brad la Judecătoria Oradea începând cu data pe care instanţa o va considera oportună.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat, în esenţă, că solicitarea de anulare a hotărârilor secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii anterior menţionate este justificată dată fiind motivarea deficitară şi neconvingătoare a acestor hotărâri.

Contestatoarea consideră că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu a realizat o verificare efectivă şi obiectivă a tuturor motivelor invocate în cererea de transfer, fiind analizate selectiv şi discriminatoriu criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, astfel că hotărârile au fost emise cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, deci nelegal.

În ceea ce priveşte Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 889 din 03 martie 2022, contestatoare susţine că argumentul reţinut de către secţia pentru judecători în cuprinsul acestei hotărâri, respectiv faptul că cererea sa de transfer ar fi fost avizată negativ de către Judecătoria Oradea, nu corespunde adevărului, Judecătoria Oradea avizând favorabil solicitarea sa de transfer, la fel ca toate celelalte instanţe implicate în procedura de transfer.

Şi în ceea ce priveşte Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1498 din 26 mai 2022, contestatoare susţine nelegalitatea acesteia din perspectiva neanalizării tuturor criteriilor legale de transfer.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotărârile atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată "(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Conform art. 611 din aceeaşi lege "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, potrivit art. 612 din acelaşi act normativ, "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1); volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi ia care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării; vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror; vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant; domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului; distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială."

Dispoziţiile legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, respectiv cele prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

În acest context, trebuie subliniat că în considerentele actelor atacate au fost expuse informaţii privind traseul profesional, vechimea în funcţia de judecător şi cea de la Judecătoria Brad a contestatoarei, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Astfel, contrar susţinerilor contestatoarei, instanţa de recurs constată că la soluţionarea cererilor de transfer formulate, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal şi profesional invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinante aspectele privind volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi a celor temporar vacante, dificultăţile de ocupare a acestora, precum şi motivele cuprinse în avizele emise de instanţele implicate în procedura de transfer, criteriu prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, sunt neîntemeiate susţinerile contestatoarei referitoare la faptul că secţia pentru judecători nu a realizat o verificare efectivă şi obiectivă a motivelor invocate de aceasta în cererile de transfer, analizând selectiv şi discriminatoriu criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulteriore, emiţând aceste hotărâri cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere în condiţiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situaţia personală a contestatoarei nu reprezenta o situaţie excepţională care să duca la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private.

În ceea ce priveşte criticile contestatoarei privind omisiunea secţiei pentru judecători de a lua în considerare la analiza cererilor de transfer motivele personale şi profesionale invocate în susţinerea cererilor de transfer, Înalta Curte apreciază că acest argument nu poate fi reţinut de vreme ce chiar din considerentele hotărârilor rezultă că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale şi profesionale.

În acest context, trebuie amintit că soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, după cum rezultă inclusiv din practica instanţei supreme.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat în prezenta cauză că motivele personale şi profesionale invocate de contestatoare în susţinerea cererilor de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei de la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatoarei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea pronunţată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 314/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., împotriva Hotărârii nr. 889 din 03 martie 2022 şi a Hotărârii nr. 1498 din 26 mai 2022 pronunţate de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2022.