CNSAS status determination: collaboration established by single information report despite underage recruitment defense and unconstitutionality claims

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.04.2020, reclamantul, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1091 din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, pe pârâtul A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea hotărârii nr. 1091/2020, respingerea sesizării şi constatarea nulităţii dosarului de recrutare.

Din actul de sesizare cât si documentaţia aferentă în care Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa nu se face dovada certă a datei recrutării sale ca informator având în vedere că la împlinirea vârstei de 14 ani în perioada 1976- 1977 sigur nu avea capacitate de exerciţiu, fiind cercetat penal la acea vreme fiind adus de multe ori cu părinţii la Miliţia de la acea vreme în Dudestii Vechi.

Cu privire la aceste aspecte CNSAS trebuia să pună la dispoziţia instanţei toate verificările, astfel sunt încălcate dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la faptul potrivit căruia:

- colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, precum note şi rapoarte scrise, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 559 din 8 august 2012, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.

Conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă; în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. în concluzie, în intervalul 8 august 2012 - 23 septembrie 2012, dispoziţiile invocate mai sus au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 24 septembrie 2012, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

Având în vedere decizia Curţii constituţionale de mai sus, hotărârea 1091/2020 se bazează exact pe considerentele neconstituţionale, fără a stabili o dată certă şi esenţială a luării unui consimţământ şi data deschiderii unui dosar de către regimul comunist prin slugile potrivnice când exact art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 face referire că vârsta de 16 ani este esenţială a recrutării informatorilor.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în mod corect instanţa de fond a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile impuse de prevederile dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare;

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificat "colaborator al securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…)".

Astfel, din actele dosarului respectiv din - Raportul cu propunerea de recrutare în calitate de informator a numitului A. din comuna Dudeştii Vechi din 13.12.1983, Raportul privind modul în care a decurs recrutarea în calitate de informator a numitului A. din 15.12.1983 şi Angajamentul olograf al lui A. prin care acesta se angaja să sprijine organele de securitate "în mod sincer şi organizat în rezolvarea unor probleme care vor apărea", materialele furnizate urmând să fie semnate cu numele de "B.", în locul numelui adevărat– rezultă că recrutarea pârâtului a avut loc în cursul lunii decembrie a anului 1983, primind nume de cod "B.".

Recurentul-pârât nu contestă faptul că scrisul de pe documentul intitulat "Angajament" este al său, însă susţine că acel angajament ar fi fost scris de el la vârsta de 14-15 ani (nefiind datat) când a avut loc un incident minor cu organele de miliţie de la acea vreme.

Cu privire la argumentele invocate de recurent, Înalta Curte constată contrar alegaţiilor recurentului că la data colaborării cu Securitatea prin furnizarea notei informative olografe din 13.12.1986, recurentul depăşise cu mult vârsta de 16 ani, acesta fiind născut în 1961. Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 referitoare la vârsta necesară pentru a fi considerat colaborator nu sunt aplicabile recurentului.

Pe parcursul colaborării cu Securitatea, acesta a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, precum trecerea frontierei sau intenţii de evaziune - notă informativă din 13.12.1986 {dosar nr. x/1042, titular Ş.A.P., f. x).

Informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi a dreptului la liberă circulaţie art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond.

Recurentul-pârât, prin redactarea notei informative, şi nesocotind interesele celui denunţat, a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată în privinţa acestuia, acceptând faptul că persoana denunţată putea să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al acestor denunţuri, instanţa de fond în mod corect a constatat că pârâtul nu a furnizat informaţii doar în legătură cu intenţiile unor persoane de doreau să părăsească definitiv ţara ci şi în legătură cu cetăţeni străini veniţi în vizită pe raza comunei şi persoanele care interacţionau cu acestea, dar si cu privire la starea de spirit din rândul populaţiei în privinţa aprovizionării şi a retribuţiei de la CAP.

Totodată, intenţia unei persoane de a părăsi ţara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei ce luau o astfel de hotărâre erau priviţi ca nişte trădători de patrie. Persoanele care, prin diferite metode, reuşeau să-şi îndeplinească visul de a rămâne în străinătate erau denumiţi batjocoritor "fugiţi', iar bunurile rămase în ţară le erau confiscate.

Cei ale căror intenţii de plecare definitivă din ţară erau descoperite şi zădărnicite sau prin alte mijloace - erau denumiţi "suspecţi de evaziune" şi persecutaţi de organele represive ale regimului.

Prin urmare, informaţiile furnizate de recurentul-pârât se circumscriu dispoziţiilor legale impuse de art. 2 lit. b) din ordonanţă mai sus citată, întrucât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, şi a dreptului la liberă circulaţie (art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice)."

În acest context, Înalta Curte constată că legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităţi de informări adresate Securităţii, care să îndeplinească standardele definiţiei legale, fiind suficient si un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Prin urmare, se reţine că informaţiile furnizate de recurentul-pârât se circumscriu dispoziţiilor legale impuse de art. 2 lit. b) din ordonanţa mai sus citată, întrucât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, şi a dreptului la liberă circulaţie (art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice).

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 1091 din 04 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2022.