Suspension of tax-dispute upheld as dependent on separate pending case; tax authority's appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal brought by the tax authority against the Court of Appeal’s interim order suspending the administrative-tax dispute until the final resolution of another pending case, thereby upholding the suspension. The underlying action sought annulment of several administrative tax acts (a decision, a mandatory disposition based on an economic-financial inspection report, and a related minutes). The Court held that the suspension was properly ordered under Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code, which permits discretionary suspension when the outcome of the case depends, wholly or partly, on the existence or non-existence of a right litigated in another proceeding; the interdependence existed because the challenged acts relied on facts and legal findings verified in the separate case concerning a tax assessment decision issued on the basis of an earlier fiscal inspection report. The Court rejected the appellant’s claim of insufficient reasoning, finding the interim order adequately explained the link between the two cases, and noted that the procedural ground invoked was analyzed under the appropriate cassation head (Article 488(1)(5) instead of (8), since the rule at issue is procedural, not substantive).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 413 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ; Suspension of tax-dispute upheld as dependent on separate pending case; tax authority's appeal dismissed: The underlying action sought annulment of several administrative tax acts (a decision, a mandatory disposition based on an economic-financial inspection report, and a related minutes). The Court held that the suspension was properly ordered under Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code, which permits discretionary suspension when the outcome of the case depends, wholly or partly, on the existence or non-existence of a right litigated in another proceeding; the interdependence existed because the challenged acts relied on facts and legal findings verified in the separate case concerning a tax assessment decision issued on the basis of an earlier fiscal inspection report. The Court rejected the appellant’s claim of insufficient reasoning, finding the interim order adequately explained the link between the two cases, and noted that the procedural ground invoked was analyzed under the appropriate cassation head (Article 488(1)(5) instead of (8), since the rule at issue is procedural, not substantive).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal in administrative litigation proceedings.
Procedural rule applied to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, anularea deciziei nr. 90/P/03.12.2018, a dispoziţiei obligatorii nr. 56/31.07.2018 emisă în baza raportului de inspecţie economico financiară nr. 153/31.07.2018 şi a procesului-verbal nr. x/2067/31.07.2018.
2. Încheierea de şedinţă din data de 19 aprilie 2022
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii cererii formulate de reclamanta Regiotrans S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
3. Cererea de recurs
Împotriva încheierii de şedinţă anterior menţionată a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru cont0inuarea judecăţii.
Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se susţine că încheierea recurată este nemotivată, instanţa de fond nu a făcut o analiză prin care să se arate legătura pe care ar putea să o aibă "existenţa sau inexistenţa" vreunui drept pe care Regiotrans S.R.L. ar putea să îl obţină sau nu în dosarul nr. x/2020 asupra prezentei cauze.
Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Faptul că anumite împrejurări de fapt ce au stat la baza emiterii dispoziţiei obligatorii şi a raportului de inspecţie economico-financiară a căror legalitate se analizează în prezenta cauză, se bazează pe aspectele – împrejurările de fapt – reţinute şi prin Decizia de impunere nr. x/2016 emisă în baza RIF nr. x6.09.2016 a căror analiză de legalitate se realizează în cadrul dosarului nr. x/2020 nu este de natură să dovedească existenţa vreunui drept de care să depindă dezlegarea prezentei pricini.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă Regiotrans S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă că încheierea atacată este motivată, are la bază un real fundament şi prezintă o legătură explicitată cât se poate de concis.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea definitivă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dosarului nr. x/2020
Temeiul de drept al suspendării l-a reprezentat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a formulat recurs, susţinând că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale.
Cum însă dispoziţiile art. 413 C. proc. civ. sunt norme de procedură, criticile formulate şi circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vor fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. având în vedere că această situaţie de casare are in vedere împrejurarea în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar jurisprudenţa şi doctrina sunt constante în a aprecia că această neregularitate se referă inclusiv la încălcarea principiilor fundamentale care guvernează procesul civil şi afectează îndreptăţirea părţii la un proces echitabil.
Criticile de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs converg, în esenţă, spre ideea, conform căreia, prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nefiind îndeplinite cerinţele textului procedural necesare suspendării judecăţii cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;".
Art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează o măsură de suspendare facultativă a judecăţii, din economia dispoziţiilor precitate rezultând că între două procese trebuie să existe o anumită legătură, esenţial fiind ca soluţia în procesul al cărui judecată se doreşte a fi suspendată, să fie influenţată, să depindă, în tot sau în parte de soluţia pronunţată în cauza până la a cărei soluţionare se solicită suspendarea.
În acest context, critica recurentei, în sensul că soluţionarea prezentei cauze nu este influenţată de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2020, respectiv de stabilirea caracterului deductibil sau nu al cheltuielilor ce fac obiectul Deciziei de impunere nr. x/2016 şi RIF nr. 113/20016, nu are nicio relevanţă din perspectiva ipotezei suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. condiţia impusă de norma procedurală fiind aceea a existenţei unei alte judecăţi în cadrul căreia trebuie să se stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept de care depinde şi soluţionarea celei de a doua cauze.
Prin urmare, legiuitorul nu a făcut distincţie cu privire la obiectul celeilalte judecăţi, sau cu privire la temeiul juridic al acesteia, singurul element comun constând în invocarea aceluiaşi drept în considerarea căruia trebuie dezlegat raportul juridic litigios dedus judecăţii în ambele cauze.
Pornind de la aceste consideraţii de ordin teoretic, în cazul concret al speţei de faţă, Înalta Curte constată că acţiunea judecătorească, ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 vizează verificarea legalităţii deciziei nr. 170/29.07.2020 comunicată la data de 04.08.2020 prin care s-a constatat ca rămasă fără obiect contestaţia formulată de Regiotrans S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. x6.09.2015 comunicată societăţii în data de 30.09.2016 şi s-a respins ca neîntemeiată şi nemotivată contestaţia formulată de Regiotrans S.R.L. împotriva Deciziei de Impunere nr. x/22.12.2016 emisă de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Covasna pentru suma de 72.075.889 RON.
Se reţine că decizia de impunere nr. x6.09.2015 a fost emisă în baza RIF x/2016.
În prezentul litigiu, prin capetele de cerere formulate, s-a solicitat anularea deciziei nr. 90/P/03.12.2018, a dispoziţiei obligatorii nr. 56/31.07.2018 emisă în baza raportului de inspecţie economico-financiară nr. 153/31.07.2018 şi a procesului-verbal nr. x/2067/31.07.2018.
În raportul de inspecţie economico financiară nr. 153/31.07.2018 s-a reţinut expres, că starea de fapt reţinută de inspectorii care au derulat acţiunea de inspecţie economico-financiară "a fost constatată şi de către inspectorii antifraudă din cadrul DRAF Bucureşti (procesul-verbal nr. x/10.12.2015) şi de către organele fiscale din cadrul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna - RIF x/2016 – raport de inspecţie fiscală ce a fost invocat ca "act de control încheiat de organele fiscale din care au rezultat date ce constituie elemente suplimentare aferente acţiunii de reverificare". Se reţine astfel că legalitatea actelor administrative anterior arătate se bazează pe aspecte reţinute în actele administrative ce fac obiectul dosarului nr. x/2020
Legalitatea deciziei de impunere nr. x6.09.2015, emisă în baza RIF x/2016, face obiectul dosarului nr. x/2020, astfel că există o legătură între cele două cauze.
În condiţiile în care Decizia nr. 90/P/03.12.2018, Dispoziţia obligatorie nr. 56/31.07.2018 emisă în baza raportului de inspecţie economico-financiară nr. 153/31.07.2018 ce fac obiectul litigiului de faţă s-au întemeiat pe RIF nr. x/2016 şi pe decizia de impunere nr. x6.09.2015, a căror legalitate este verificată în cadrul dosarului nr. x/2020 instanţa de control judiciar, în acord cu instanţa de fond, constată că între cele două dosare există un raport de interdependenţă şi o legătură de cauzalitate ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. interpretate şi aplicate corect de judecătorul fondului.
Prin urmare, dreptul pretins de societatea reclamantă Regiotrans S.R.L. în prezenta cauză, nu poate fi dezlegat mai înainte de a se constata definitiv, pe cale judecătorească, validitatea actului administrativ-fiscal decizia de impunere nr. x6.09.2015, emisă în baza RIF x/2016.
În ce priveşte criticile formulate şi circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu are incidenţă în cauză, judecătorul fondului motivând soluţia de suspendare a judecării cauzei în raport de condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. arătând care este legătura dintre cele două dosare, fiind evident că acestea nu pot avea amploarea celor prin care s-ar soluţiona fondul litigiului.
Faptul că motivarea este succintă nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, mai ales că în cauză este vorba despre o încheiere, în care instanţa de judecată trebuie să arate doar motivul pentru care a apreciat că "dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi", ceea ce a şi făcut.
Analizând astfel considerentele încheierii recurate, se observă fără putinţă de tăgadă că judecătorul de primă jurisdicţie a expus în mod clar motivele pentru care a ajuns la soluţia de suspendare, respectiv legătura dintre cele două dosare, reţinând în sensul că actele administrativ fiscale ce fac obiectul prezentei judecăţi sunt fundamentate pe aspecte reţinute în actele administrativ fiscale ce fac obiectul " unei alte judecăţi", respectiv al dosarului nr. x/2020, astfel că Înalta Curte apreciază că încheierea de suspendare recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 din C. proc. civ.
Se constată, aşadar, că prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă, neputându-se reţine lipsa de motivare ori nemotivarea insuficientă, raportat la hotărârea atacată şi la limitele cu care a fost învestită instanţa prin cererea de suspendare.
Pentru considerentele expuse, instanţa de control judiciar constată că încheierea de suspendare a judecăţii cauzei, pronunţată de Curtea de Apel Braşov este apărată de orice critică de nelegalitate circumscrisă ipotezei încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor împotriva încheierii din data de 19 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.