Incompatibility between local mayoralty and sole proprietorship status under Law No. 161/2003.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.12.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/12.11.2020, ca neîntemeiat şi nelegal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 33/2021 pronunţată la data de 09 aprilie 2021, Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamant.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, anularea Raportului de evaluare nr. x întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea recursului, în esenţă, se susţine, referitor la Declaraţia de suprafaţă înregistrată la data de 09.05.2016 prin care a solicitat sprijin financiar de la APIA, că a dobândit calitatea de primar ulterior acestei date, fiind validat în calitate de primar prin setinţa civilă nr. 502/23.06.2016.

Afirmă că după luna iunie 2016 nu a mai desfăşurat nicio activitate comercială în cadrul Întreprinderii Individuale A., şi nu a mai efectuat niciun act juridic specific comercianţilor, însă nu a procedat imediat la desfiinţarea acestei entităţi şi la închiderea contului bancar întrucât ar fi pierdut în întregime sprijinul financiar acordat de APIA.

Totodată, afirmă că ulterior dobândirii calităţii de primar nu a mai încheiat niciun act juridic în cadrul Întreprinderii Individuale, şi nici nu a formulat cereri noi care să dea naştere la noi drepturi şi obligaţii, iar iniţierea închiderii Întreprinderii Individuale s-a realizat după ce a încetat raportul juridic cu APIA.

În ce priveşte cea de-a doua cerere de sprijin financiar arată că aceasta a fost formulată de persoana fizică A. şi nu de Întreprinderea Individuală, aceasta fiind radiată la data de 23.06.2017.

În ce priveşte contractul încheiat cu B. S.A. susţine că acesta a fost încheiat cu 4 luni anterior dobândirii calităţii de primar.

Redând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 susţine că pentru survenirea stării de incompatibilitate nu este suficientă simpla deţinere a calităţii de comerciant, ci este indispensabilă exercitarea efectivă a acesteia, ceea ce interesează sub aspectul stabilirii existenţei sau inexistenţei stării de incompatibilitate este noţiunea de "exercitare" care trebuie analizată prin prisma scopului prevederilor legale în materie.

Afirmă, totodată, că instanţa de fond nu a ţinut cont de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Decizia nr. 2327/2019, Decizia nr. 1208/2018, Decizia nr. 3000/2019, Decizia nr. 625/2020, şi susţine că ÎCCJ a statuat că finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice precum şi în prevenirea corupţiei.

Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrităţii persoanei ce ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi private conexe.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, se susţine că reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcţii, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislaţia internă a principiului transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, respectiv transparenţă în modul de administrare şi utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, fără a se putea pune în discuţie restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.

Incompatibilităţile au menirea de a asigura transparenţa funcţiei publice şi constituie un important instrument de prevenire a corupţiei şi o garanţie a exercitării cu imparţialitate a funcţiei publice, iar activitatea de comerciant persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate fi susceptibilă de premisele încălcării principiilor urmărite de legiuitor prin instituirea incompatibilităţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/12.11.2020 emis de intimata pârâtă.

Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând că raportul de evaluare atacat este legal.

Soluţia Curţii de Apel Braşov este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 pentru că reclamatul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor întrucât a deţinut simultan cu funcţia de primar în mandatul 2012-2016 al comunei Moacşa judeţul Covasna, şi calitatea de comerciant persoană fizică la A. Întreprindere Individuală.

Se invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 vizând în principal calitatea de comerciant atribuită recurentului în calitatea sa de comerciant persoană fizică la A. Întreprindere Individuală

În esenţă, recurentul-reclamant susţine că a dobândit calitatea de primar ulterior primirii de către Întreprinderea Individuală A. a sprijinului financiar acordat de APIA, că după dobândirea calităţii de primar nu a mai efectuat niciun act juridic specific comercianţilor însă nu a procedat imediat la desfiinţarea Întreprinderii Individuale şi la închiderea contului bancar întrucât ar fi pierdut în întregime sprijinul financiar acordat de APIA, iar în ce priveşte contractul încheiat cu B. S.A. susţine că a fost încheiat cu 4 luni anterior dobândirii calităţii de primar.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază, pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Prima instanţă a verificat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (...) calitatea de comerciant persoană fizică".

Scopul legii speciale este acela de a sancţiona acele persoane care, prin activitatea desfăşurată, au avut activităţi incompatibile cu funcţia de demnitate publică deţinută, întrucât legiuitorul a urmărit transpunerea în legislaţia internă a principiului transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, respectiv transparenţă în modul de administrare şi utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, fără a se aduce atingere vreunui drept sau libertăţi fundamentale.

Contrar celor susţinute de către recurent, starea de incompatibilitate rezultă din deţinerea simultană a celor două funcţii/calităţi, dar mai ales din desfăşurarea unei activităţi comerciale în cadrul Întreprinderii Individuale A., pentru stabilirea stării de incompatibilitate fiind suficient să fie deţinute simultan două sau mai multe funcţii/calităţi.

Această cerinţă a legii a fost îndeplinită în cauză de faţă, recurentul deţinând atât calitatea de comerciant persoană fizică A. Întreprindere Individuală cât şi calitatea de primar.

Cu referire la criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit Cererii unice de plată 2016 – IPA online, capitolul V.1 "Angajamente şi declaraţii", Întreprinderea Individual A. şi-a asumat obligaţia de a "exploata un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha ...", astfel că susţinerile recurentului că după luna iunie 2016 nu a desfăşurat activitate comercială în cadrul Întreprinderii Individuale este contrazisă de actele aflate la dosarul cauzei. De altfel, sub acest aspect este relevantă adresa x/27.07.2020 a Serviciului Fiscal Orăşenesc Târgu Secuiesc din care rezultă veniturile realizate de Întreprinderea Individuală A. din activităţi agricole, respectiv suma de 11.648 RON în anul 2016, suma de 20.928 RON în anul 2017, suma de 11.858 RON în anul 2018.

Alegaţia recurentului că cea de-a doua cerere de sprijin financiar nu a mai fost formulată de Întreprinderea Individuală, ci de persoana fizică A. este fără relevanţă câtă vreme condiţia impusă de legiuitor pentru reţinerea stării de incompatibilitate este deţinerea şi desfăşurarea de activităţi comerciale simultan cu deţinerea funcţiilor sau calităţilor declarate de lege ca fiind incompatibile.

S-a mai susţinut de către recurent faptul că a încheiat contractul cu B. S.A. cu 4 luni anterior dobândirii calităţii de primar, susţinere ce nu are relevanţă, câtă vreme au fost exercitate acte de comerţ pe durata exercitării mandatului de ales local, respectiv la data de 27.10.2016 Întreprinderea Individuală A. a emis o factură cumpărătorului B. S.A. pentru vânzarea unei cantităţi de sfeclă de zahăr în baza contractului nr. x/29.02.2016, ceea ce dovedeşte faptul că recurentul a cultivat sfecla de zahăr şi a livrat sfeclă de zahăr din campania anului 2016-2017.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că, pronunţându-se asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, prin Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, paragrafele 18 şi 19, Curtea Constituţionlă a amintit jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia instituirea incompatibilităţilor privind aleşii locali este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. Totodată, Curtea a reţinut că înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, stabilind cu claritate incompatibilităţi specifice aleşilor locali, dau expresie voinţei legiuitorului, care a apreciat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice.

Prin urmare, se constată că instanţa de fond a interpretat corect normele de drept aplicabile, dispoziţiile care reglementează incompatibilitatea pentru funcţia de primar, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant aflându-se în stare de incompatibilitate prin deţinerea celor două funcţii/calităţi, astfel că toate criticile formulate prin cererea de recurs sunt nefondate.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-reclamant A..

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei nr. 33/2021 din 09 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.