State-guaranteed housing loan: validity of guarantee enforcement decision lacking 60-day default and proper notification.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Iniţial, prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. x/17.02.2015 pe rolul Judecătoriei Galaţi, contestatorii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, să pronunţe o hotărâre prin care să se dispună anularea titlului executoriu nr. x/27.01.2015 şi a somaţiei nr. x din data de 27.01.2015 emise de intimată în dosarul de executare nr. x/2010, fiind invocate în drept dispoziţiile art. 711, art. 712 şi art. 719 din C. proc. civ., Legea nr. 193/2000, H.G. nr. 717/2009.

La termenul de judecată din data de 07.05.2015, contestatorii au modificat acţiunea, solicitând introducerea în cauză a C. S.A. Bucureşti, în calitate de intimată, iar la data de 18.05.2015, contestatorii au modificat din nou acţiunea, înţelegând să se judece în contradictoriu şi cu Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. IFN Bucureşti, în calitate de intimat.

Totodată, la termenul de judecată din 18.06.2015, contestatorii au modificat acţiunea, în sensul că au solicitat şi anularea deciziei Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. IFN Bucureşti nr. 56674/21.11.2014, de aprobare a plăţii garanţiei de către stat în cadrul desfăşurării contractului privind cumpărarea unei locuinţe prin Programul Prima Casă.

Prin sentinţa nr. 64/2017 pronunţată la data de 23 martie 2017, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei nr. 56674/21.11.2014 a Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN.

În considerentele sentinţei recurate se menţionează că este nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, întrucât prin acţiune se solicită anularea unui act administrativ emis de această instituţie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi C., iar prin decizia nr. 5770 pronunţată la data de 04 noiembrie 2020, Înalta Curte a admis recursurile formulate de C. şi Fondul Naţionale de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 27/2021 pronunţată la data de 17 februarie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a dispus anularea deciziei nr. 56674/21.11.2014 emisă de pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. – IFN.

3. Cererea de recurs

3.1. Recursul formulat de recurentul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, se susţine raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 17 Anexa 1 din H.G. 717/17.06.2009, normă juridică în temeiul căreia recurentul avea obligaţia de a întocmi un înscris în care se individualizează creanţa bugetară rezultată prin plată şi care se comunică organelor competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală împreună cu dovcada efectuării procedurii de transmitere către debitorul beneficiar al finanţării garantate, contractul de garantare, precum şi documentele care au stat la baza acordării garanţie.

Susţine recurentul că a întocmit înscrisul nr. 38127/03.12.2014, ce a fost comunicat, pe de o parte, Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Galaţi, în vederea demarării procedurii de executare silită în temeiul contractului de garantare nr. x/19.01.2012, care constituie titlu executoriu, iar pe de altă parte, spre ştiinţa beneficiarior A. şi B., înscris în raport de care se susţine că în mod greşit judecătorul fondului a reţinut că trebuia trimisă Decizia de plată nr. x/21.11.2014.

Afirmă recurentul că în cadrul primei case acesta acţionează în calitate de mandatar al Statului Român, pe baza unui mandat clar circumscris de prevederile O.U.G. nr. 60/2009, H.G. nr. 717/2009 şi Ordinelor ministrului finanţelor publice emise în aplicarea acestor acte normative.

Se mai arată de către recurent împrejurarea că dispoziţiile art. 17 din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 717/2009 nu instituie o obligaţie în sarcina recurentului de a înştiinţa beneficiarul Programului "Prima Casă" cu privire la declanşarea şi desfăşurarea procedurii de plată a garanţiei de către stat.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susţine recurentul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Sub acest aspect se susţine faptul că deşi instanţa de judecată a reţinut că decizia nr. 56674/21.11.2014 nu cuprinde cu precizie debitul înregistrat de către reclamanţi, astfel că aceasta nu răspunde exigenţelor actului administrativ, fiind anulabilă sub acest aspect, nu arată care sunt normele legale avute în vedere când a concluzionat în acest sens.

3.2. Recursul formulat de pârâtul C.

Împotriva sentinţei civile nr. 27/17.02.2021 a formulat recurs şi pârâtul C. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare solicită respingerea contestaţiei formulate.

Susţine recurentul că au fost interpretate şi aplicate în mod eronat dispoziţiile art. 6.2 alin. (4) din Contractul de garantare pentru achiziţia de locuinţe PC2_24716 din data de 19.01.2012 unde se menţionează în mod expres că decizia referitoare la cererea de plată se comunică Finanţatorului şi Ministerului Finanţelor Publice în ziua imediat următoare adoptării.

Totodată, au fost aplicate în mod eronat şi dispoziţiile art. 16 din Anexa 1 la H.G. nr. 717/2009, ale căror dispoziţii sunt redate în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, susţine că instanţa de judecată în mod greşit a apreciat că nu au fost respectate prevederile contractuale în ceea ce priveşte notificarea debitorilor, la dosar fiind comunicate pentru termenul din 27.01.2017 precizări împreună cu dovezile privind notificarea.

Instanţa de judecată deşi a pronunţat hotărârea recurată făcând referire la prevederile din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 717/2009 modificată, în fapt ignoră dispoziţiile acesteia, respectiv ignoră art. 16 potrivit cărora plata garanţiei se face potrivit celor prevăzute în protocol, convenţia de garantare şi contractul de garantare. Plăţile garanţiei au fost făcute de către Ministerul Finanţelor Publice din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice – Acţiuni Generale urmând a fi recuperate prin ANAF de la beneficiarii finanţării garantate, conform reglementărilor legale în materia colectării creanţelor fiscale.

Susţine recurentul că instanţa de fond nu a reţinut că împrumutatul a solicitat o reactivare a creditului Prima Casa, însă nu a prezentat documente justificative pentru a susţine situaţia invocată în solicitarea de reactivare a creditului, sens în care nu a fost posibilă analiza dosarului în vederea luării unei decizii privind reactivarea creditului. Această atitudine a clientului echivalează cu o recunoaştere a restanţelor acumulate la plata creditului, ceea ce ar trebui să conducă la admiterea recursului şi schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acţiunii reclamantilor si al menţinerii ca legală a deciziei nr. 56674/21.11.2014 emisa de către FNGCIMM SA-IFN.

Afirmă recurentul că au fost emise mai multe notificări însă debitorul nu a înţeles să-şi achite ratele de credit restante, astfel că banca, în temeiul art. VII "Cazuri de neindeplinire’’pct. 14 din Anexa 1 de adaptare a contractului de credit la prevederile C. civ., a declarat scadent anticipat întregul credit la data de 06.11.2014.

Contestatorii au fost notificaţi începând cu data de 14.01.2014 prin poştă, cu privire la faptul că la acea dată înregistrau în evidenţa băncii o întârziere de 45 zile la plata creditului şi o datorie totală de 351.91 euro reprezentând sold restant, dobânzi, creanţe ataşate şi comisioane.

Situaţia s-a perpetuat şi banca la data de 13.02.2014 a emis o altă notificare către debitori, transmisă şi aceasta cu confirmare de primire.

La data de 15.04.2014 s-a emis o nouă notificare şi apoi la 15.10.2014 debitorii au fost notificaţi că înregistrează întârzieri de 44 zile la plata creditului.

Creanţa urmărită este certă, lichidă şi exigibilă îndeplinind condiţiile impuse de prevederile art. 662 C. proc. civ., iar după data de 06.11.2014 faţă de pasivitatea debitorului banca a declarat anticipat întregul credit pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate, iar la data de 11.11.2014 a fost transmis dosarul de daună la FNGCIMM. Cererea de plată înaintată în baza contrastului de garantare a fost aprobată conform Deciziei nr. 56674/21.11.2014 fiind încasată de bancă suma virată de la Fond.

Sumele garantate de FNGCIMM au fost achitate către C. S.A., proporţional cu procentul de garantare, de către Ministerul Finanţelor Publice, din bugetul de stat, prin bugetul MFP -Acţiuni generale, şi se recuperează prin executare silită, atât pentru Stat cât şi pentru Finanţatorul C., de către organele competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala de la beneficiarii finanţării garantate, conform reglementărilor legale privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima Casa", cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările intimatei

Intimaţii-reclamanti A. şi B. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, susţinând în esenţă că nu a fost emisă o notificare de declarare a scadenţei antivipate şi nu a fost respectată condiţia celor 60 de zile restante, prevăzută de contractul încheiat între părţi. În realitate creditul a fost declarat scadent în baza somaţiilor de plată ceea ce nu îndeplineşte condiţia din contract referitoare la obligativitatea emiteri notificării obligatorii de declarare scadentă anticipată a creditului ce trebuie comunicată debitorilor cu maxim 15 zile înainte de declararea scadenţei anticipate.

Recurentul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii a formulat întâmpinare la recursul declarat de C. solicitând admiterea recursului declarat de acest pârât.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nefondate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6. C. proc. civ. invocat doar de recurentul pârât Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. – IFN, Înalta Curte constată că este nefondat.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevede că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Aceste dispoziţii legale trebuie analizate prin raportare şi la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit căruia, hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În acelaşi timp, este binecunoscut faptul că instanţa nu trebuie să răspundă punctual fiecăruia dintre argumentele invocate de parte în dezvoltarea uneia ori alteia dintre susţinerile făcute, ori dintre criticile din apel sau recurs, esenţial fiind ca instanţa să se pronunţe global cu referire la fiecare susţinere sau la fiecare critică.

În speţă, se constată că instanţa de fond a motivat pertinent hotărârea recurată, răspunzând criticilor şi apărărilor formulate de părţi, arătând în cuprinsul sentinţei recurate care sunt dispoziţiile legale ce trebuiau avute în vedere la emiterea deciziei atacate, respectiv art. 14 - 17 din H.G. nr. 717/2009, art. 8 din Anexa 6 Protocolul cadru din Ordinul nr. 2225/2009, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost motivată în acord cu cerinţele impuse de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa C.E.D.O. în materie, şi făcând o aplicare corectă a normelor legale incidente cauzei.

Aşadar, instanţa de fond a redat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, aşa încât ansamblul considerentelor hotărârii nu sunt contradictorii, ci dimpotrivă converg spre aceeaşi soluţie, putând fi astfel realizat controlul judiciar, fapt pentru care motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte arată că, dată fiind similitudinea criticilor formulate prin cele două cereri de recurs, le va examina grupat, urmând a le răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În motivare, se susţine de către recurenţi împrejurarea că instanţa de judecată a făcut o aplicare eronată a dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din H.G. nr. 717/2009, critici ce nu pot fi primite având în vedere următoarele considerente.

Constată Înalta Curte că în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2009 a fost aprobat programul "Noua Casă" ca program guvernamental care are ca obiect facilitatea accesului persoanelor fizice la achiziţia unei locuinţe prin contractarea de credite garantate de stat.

Prin intermediul acestui program, contestatorii A. şi B. au achiziţionat, în cursul anului 2012, bunul imobil apartament cu nr. x, situat în mun. Galaţi, cartier Micro 39C, strada nre. 23, judeţul Galaţi compus din două camere şi dependinţe.

Pentru achiziţionarea acestui bun imobil, între C., în calitate de finanţator, şi contestatorii A. şi B. a fost încheiat contractul de credit nr. x din 30.01.2012 reprezentând credit programul "Prima Casă" în sumă de 28.530 euro pe o perioadă de 360 luni.

Pentru acest credit a fost constituită ca şi garanţie ipoteca de rang I în favoarea statului român asupra imobilului – apartament achiziţionat prin acest program.

De asemenea, s-a procedat la încheierea unei Convenţii de Depozit Colateral pentru "Prima Casă" constituit în scopul garantării şi/sau rambursării creditului pentru persoane fizice nr. x/30.01.2012 prin care de comun acord s-a stabilit ca banca să administreze suma echivalentă a 3 rate ale creditului reprezentând contravaloarea acestui depozit coletaral valabil indisponibilizat pe întreaga durată a finanţării pentru acoperirea riscurilor de neplată a 3 rate ale creditului; în cazul în care depozitul se diminuează, beneficiarul are obligaţia să refacă integral suma conform prevederilor art. 4.1 lit. b) din Contractul de Garantare pentru achiziţia de locuinţe nr. x/19.01.2012.

S-a susţinut de către recurenţi faptul că datorită nerespectării de către reclamanţi a obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare, creditul a fost declarat scadent anticipat, recurentul C. în calitate de finanţator recuperându-şi creditul de la Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN.

În raport de întregul material probator aflat la dosarul cauzei Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului "Noua Casă" pentru achiziţia de locuinţe, Capitolul V "Plata garanţiei":

"Art. 14

(1)Finanţatorul este îndreptăţit la executarea garanţiei numai dacă a transmis la FNGCIMM cererea de plată în cadrul perioadei de valabilitate a garanţiei, ulterior trecerii la restanţă a întregii finanţări garantate, după înregistrarea de către beneficiar a cel puţin 60 de zile calendaristice de restanţă la plata principalului.

(2)Cererea de plată va fi însoţită de documentele justificative prevăzute în protocolul-cadru şi în contractul de garantare.

(3)În termen de cel mult 85 de zile calendaristice de la primirea cererii de plată, FNGCIMM aprobă sau respinge cererea de plată.

Art. 15

FNGCIMM verifică încadrarea cererii de plată în termenii şi condiţiile convenţiei de garantare şi ale contractului de garantare.

Art. 16

Plata garanţiei se face în condiţiile şi termenii prevăzuţi în protocol, convenţia de implementare, convenţia de garantare şi contractul de garantare, în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data primirii de către FNGCIMM a cererii de plată, transmisă de finanţator.

Art. 17

(1)Sumele garantate de FNGCIMM se plătesc finanţatorului de către Ministerul Finanţelor Publice din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice - Acţiuni generale, şi se recuperează, prin executare silită, de către organele competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de la beneficiarii finanţării garantate, persoane fizice, conform reglementărilor legale în materie de colectare a creanţelor fiscale.

(2)După efectuarea plăţii prevăzute la alin. (1), Ministerul Finanţelor Publice informează FNGCIMM, care întocmeşte un înscris prin care se individualizează creanţa bugetară rezultată prin plată, exprimată în moneda naţională, şi data scadenţei acesteia, respectiv a 31-a zi de la data efectuării plăţii valorii de executare a garanţiei. Înscrisul, împreună cu dovada efectuării procedurii de transmitere către debitorul beneficiar al finanţării garantate, contractul de garantare, precum şi documentele care au stat la baza acordării garanţiei se înaintează organelor competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul persoană fizică, în vederea efectuării procedurii de executare silită.

(3)În termen de 15 zile calendaristice de la data plăţii garanţiei către finanţator, FNGCIMM transmite înscrisul prevăzut la alin. (2) şi debitorului beneficiar al finanţării garantate.

(4)Procedura de transmitere prevăzută la alin. (2) şi (3) se face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actelor şi confirmarea primirii acestora. (5)Procedurile privind transmiterea documentaţiei şi formularistica utilizată se stabilesc prin convenţia privind implementarea programului".

Conform art. 8 din Anexa 6 Protocolul cadru din Ordinul nr. 2225/2009 pentru aprobarea Convenţiei privind implementarea programului "Noua casă" şi a Convenţiei de garantare şi pentru reglementarea unor măsuri necesare pentru aplicarea prevederilor art. 10 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului "Noua casă":

"(1)Finanţatorul este îndreptăţit la executarea garanţiei numai dacă a transmis la FNGCIMM cererea de plată în cadrul perioadei de valabilitate a garanţiei, ulterior trecerii la restanţă a întregii finanţări garantate, după înregistrarea de către beneficiar a cel puţin 60 de zile calendaristice de restanţă la plata principalului. Cererea de plată va fi însoţită de următoarele documente justificative:

(...)

f) notificarea Finanţatorului către beneficiar/beneficiari garant/garanţi semnatar/semnatari al/ai contractului de garantare cu privire la declararea exigibilităţii anticipate a finanţării garantate şi la data acesteia, însoţită de dovada transmiterii, în copii certificate; din documentele anexate trebuie să rezulte faptul că notificarea a fost transmisă beneficiarului, la adresa de domiciliu şi la adresa locuinţei achiziţionate/construite prin Program, cu cel puţin 15 zile înainte de data declarării exigibilităţii anticipate"

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că anterior emiterii cererii de plată de către finanţator, acesta are obligaţia de a comunica debitorului beneficiar o notificare prin care i se comunică declararea exigibilităţii anticipate a finanţării garantate. Această notificare se emite doar după trecerea unui termen de 60 de zile calendaristice de restanţă la plata debitului de către beneficiar şi trebuie anexată cererii de plată formulată de către finanţator.

Totodată, după efectuarea plăţii, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii are obligaţia de a emite un înscris prin care este individualizată creanţa bugetară rezultată prin plată, exprimată în moneda naţională, şi data scadenţei acesteia, respectiv a 31-a zi de la data efectuării plăţii valorii de executare a garanţiei.

Acest înscris trebuie comunicat debitorului beneficiar, iar împreună cu dovada efectuării procedurii de transmitere către debitorul beneficiar al finanţării garantate, contractul de garantare, precum şi documentele care au stat la baza acordării garanţiei se înaintează organelor competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul persoană fizică, în vederea efectuării procedurii de executare silită.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că acest înscris, respectiv decizia nr. 56674/21.11.2014, trebuia comunicat debitorului, acesta fiind actul administrativ împotriva căruia debitorul poate formula contestaţie, şi împotriva căruia îşi poate exercita drepturile.

Verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei se constată că acest act administrativ nu a fost comunicat intimaţilor reclamanţi.

Împrejurarea că recurentul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii a comunicat debitorului înscrisul nr. 38127 din 03.12.2014 (aflată la dosar judecătorie) nu înlătură obligaţia acestuia de a comunica decizia de plată atâta vreme cât doar acest din urmă act poate fi contestat.

Pe de altă parte, observând conţinutul acestui înscris rezultă că acesta nici nu respectă cerinţele legale. Este adevărat că la rubrica "scadenţa obligaţiei bugetare" este menţionată data de 26.11.2014, însă această dată nu poate reprezenta data scadenţei obligaţiei de plată, câtă vreme data scadenţei cerută de dispoziţiile art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 717/2009 trebuie să fie a 31-a zi de la data efectuării plăţii valorii de executare a garanţiei.

Din cuprinsul Deciziei nr. 56674/21.11.2014 rezultă că cererea de plată formulată de finanţatorul C. a fost aprobată la data de 21.11.2014, situaţie faţă de care scadenţa obligaţiei de plată nu putea fi data de 26.11.2014.

În raport de normele precitate, Înalta Curte constată că şi alegaţiile din cererea de recurs formulate de recurenta C. potrivit cărora a notificat beneficiarii "începând cu data de 14.01.2014 prin poştă cu privire la faptul că la acea dată înregistrau în evidenţa băncii o întârziere de 45 de zile la plata creditului şi o datorie totală de 351,95 euro reprezentând sold restant, dobânzi, creanţe ataşate şi comisioane. Situaţia s-a perpetuat şi banca la data de 13.02.2014 a emis o altă notificare către debitori, transmisă şi aceasta cu confirmare de primire. La data de 15.04.2014 s-a emis o nouă notificare şi apoi la 15.10.2014 debitorii au fost notificaţi că înregistrează întârzieri de 44 de zile la plata creditului" sunt nefondate.

Cerinţa impusă de art. art. 14 din H.G. nr. 717/2009 era ca cererea de plată formulată de către finanţatorul C. să fie emisă după înregistrarea de către beneficiar a cel puţin 60 de zile calendaristice de restanţă la plata principalului, şi nu o întârziere de 44 sau 45 de zile aşa cum susţine recurenta C..

În această situaţie nici susţinerile acestui recurent, respectiv că a notificat debitorii privind întârzierea cu 44 sau 45 de zile de la plata creditului nu pot fi primite.

Sub acest aspect constată Înalta Curte că în mod corect judecătorul fondului a reţinut că "potrivit modului de achitare a contractului de împrumut, respectiv plăţi efectuate cu frecvenţă lunară şi uneori cu sume mai mari decât rata stabilită prin graficul de rambursare se constată că reclamanţii nu au fost niciodată în situaţia de a fi în întârziere la plată cu 60 zile. Cu atât mai puţin este justificată emiterea deciziei nr. 56674/21.11.2014 dacă se are în vedere faptul că la data de 10.11.2014, data ultimei plăţi făcută de reclamanţi, aceştia au dorit să plătească întreaga restanţă, dar pârâta - Banca, nu a dorit să încaseze întreaga restanţă, deşi în data de 10.11.2014, creditul nu fusese declarat scadent anticipat. Astfel, deşi s-a înregistrat o plată în data de 10.11.2014, banca pârâtă declară scadent anticipat creditul în data de 11.11.2014, dată la care nu se mai putea face acest lucru conform contractului".

Nu în ultimul rând, observă Înalta Curte şi faptul că în cuprinsul Deciziei nr. 56674/21.11.2014 emisă de către pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. – I.F.N. nu este indicat cu precizie debitul înregistrat de către reclamanţi care a fost avut în vedere la luarea acestei decizii, din ce este compus şi mai ales perioada în care reclamanţii ar fi înregistrat întârzieri la plată, prin urmare această Decizie nu răspunde exigenţelor motivării actului administrativ şi, în consecinţă este anulabilă şi din acest motiv, aşa cum în mod corect a statuat şi judecătorul fondului.

Cu referire la criticile aduse hotărârii atacate şi subsumate de recurentă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, si le va respinge pentru considerentele următoare.

Astfel, recurentul pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. susţine că, în ceea ce priveşte conţinutul deciziei nr. 56674/21.11.2014, instanţa de fond ajunge la concluzia că această decizie trebuia să cuprinsă anumite elemente dar nu a arătat care au fost dispoziţiile legale pe care le-a avut în vedere când a concluzionat în acest mod.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 C. proc. civ., respectând garanţiile instituite prin art. 6 din CEDO, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Astfel, conform prevederile art. 8 din Ordinul nr. 2225/2009 Anexa 6,

"(1) Finanţatorul este îndreptăţit la executarea garanţiei numai dacă a transmis la FNGCIMM cererea de plată în cadrul perioadei de valabilitate a garanţiei, ulterior trecerii la restanţă a întregii finanţări garantate, după înregistrarea de către beneficiar a cel puţin 60 de zile calendaristice de restanţă la plata principalului. Cererea de plată va fi însoţită de următoarele documente justificative:

a) documentul/documentele de identitate al/ale beneficiarului/beneficiarilor şi cel al soţului/soţiei, dacă este cazul, în copie certificată pentru conformitate cu originalul. Se vor transmite cele mai recente documente aflate în posesia Finanţatorului;

b) contractul de credit, însoţit de toate actele adiţionale încheiate la acesta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;

c) încheierea de intabulare a ipotecii legale de rangul I în favoarea statului român, prin MFP, şi a Finanţatorului, pentru garanţiile acordate în limita plafonului alocat, în copie certificată pe suport letric sau în format electronic şi extras de carte funciară actualizat, emis cu cel mult 30 de zile înainte de data transmiterii cererii de plată, pe suport letric sau în format electronic, din care să rezulte că ipoteca legală în favoarea statului român, prin MFP, şi a Finanţatorului are rangul I şi că au fost notate interdicţiile de înstrăinare şi grevare prevăzute de lege (exemplar original);

d) declaraţia pe propria răspundere a beneficiarului, prevăzută la art. 1 alin. (5) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Noua casă», aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în original/duplicat, după caz; originalul declaraţiei prevăzute la art. 1 alin. (5) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Noua casă», aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare, nu va fi prezentat în cazul garanţiilor acordate din plafonul aferent anului 2009.

e) extrasul contului curent şi extrasul contului de credit ale beneficiarului sau un document echivalent, aferente cel puţin ultimelor 6 luni de derulare a finanţării garantate, din care să reiasă fără echivoc serviciul datoriei înregistrat la plata principalului şi trecerea la restanţă a soldului finanţării garantate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;

e1) extrasul contului de credit al beneficiarului sau un document echivalent, de la data repunerii beneficiarului în drepturile şi obligaţiile contractului de credit, din care să reiasă soldul finanţării repus în vigoare, dacă este cazul.

f) notificarea Finanţatorului către beneficiar/beneficiari garant/garanţi semnatar/semnatari al/ai contractului de garantare cu privire la declararea exigibilităţii anticipate a finanţării garantate şi la data acesteia, însoţită de dovada transmiterii, în copii certificate; din documentele anexate trebuie să rezulte faptul că notificarea a fost transmisă beneficiarului, la adresa de domiciliu şi la adresa locuinţei achiziţionate/construite prin Program, cu cel puţin 15 zile înainte de data declarării exigibilităţii anticipate;

g) raportul de evaluare a locuinţei, întocmit conform legii de un evaluator autorizat, agreat de Finanţator, semnat şi parafat, în copie certificată din care să rezulte că valoarea evaluată a imobilului este mai mare sau egală cu valoarea finanţării garantate;

h) prima poliţă de asigurare, precum şi cea mai recentă poliţă de asigurare (inclusiv poliţa PAD pentru asigurările încheiate începând cu data de 9.07.2015 sau după prima aniversare anuală în cazul asigurărilor facultative multianuale existente la data de 9.07.2015, după caz) a locuinţei sau a lucrărilor de construcţii-montaj pentru imobilul cu destinaţia de locuinţă aflat în construcţie, după caz, prezentate de beneficiar, chiar dacă valabilitatea celei mai recente poliţe a expirat, în copie certificată;

h1) în cazul cererilor de plată a garanţiilor acordate pentru achiziţionarea/construirea unei noi locuinţe în cadrul Programului, se va prezenta contractul de vânzare-cumpărare sau extrasul de carte funciară din care să rezulte faptul că locuinţa achiziţionată ori construită iniţial în cadrul Programului a fost înstrăinată prin vânzare-cumpărare cel târziu până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau a contractului de construire a noii locuinţe

h2) în cazul cererilor de plată a garanţiilor acordate pentru achiziţionarea/construirea unei noi locuinţe în cadrul Programului, se va prezenta extrasul de cont sau un document echivalent emis de Finanţatorul care a acordat creditul iniţial, din care să rezulte faptul că respectivul credit acordat iniţial în cadrul Programului a fost lichidat până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau a contractului de construire a noii locuinţe în cadrul Programului;

i) dovada înscrierii avizului de garanţie reală mobiliară în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare privind constituirea în mod proporţional cu procentul de garantare a ipotecii mobiliare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente deschise la Finanţator, valabil până la stingerea tuturor creanţelor datorate de beneficiar în baza contractelor de credit şi de garantare.

(2) Documentaţia care trebuie să însoţească cererea de plată se depune la sediul social al FNGCIMM într-un singur exemplar, îndosariat, paginat şi opisat.

(3) De la data înregistrării cererii de plată a garanţiei, FNGCIMM poate solicita Finanţatorului, letric, o singură dată, furnizarea de informaţii şi documente necesare pentru completarea/clarificarea documentaţiei transmise odată cu cererea de plată a garanţiei, în vederea soluţionării acesteia.

(4) Informaţiile şi documentele prevăzute la alin. (3) se transmit de către Finanţator cu cel puţin 15 zile înainte de împlinirea termenului prevăzut la art. 8.2 alin. (1), se vor ataşa de FNGCIMM la documentaţia depusă odată cu cererea de plată şi vor fi luate în considerare la soluţionarea acesteia".

Prin urmare, se constată că decizia de plată trebuie să conţină toate elementele prevăzute de norma juridică precitată, elemente ce rezultă din actele anexate cererii de către finanţator, astfel că şi această critică este nefondată, şi nu poate fi primită.

Faţă de aceste considerente, nu se poate reţine o interpretare şi aplicare eronată a dispoziţiilor H.G. nr. 717/2009, sau a dispoziţiilor Ordinului nr. 2225/2009 şi nici a clauzelor contractului de creditare de către judecătorul fondului, dimpotrivă acesta a apreciat în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A.-I.F.N.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurenţii-pârâţi C. S.A. şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A.-I.F.N. împotriva sentinţei civile nr. 27/2021 din 17 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea recurentului pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A.-I.F.N. de acordare a cheltuielilor de judecată

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.