Admissibility of revision under Law No. 554/2004 limited to violations of EU law primacy requiring a CJEU decision

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia supusă revizuirii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 596 din 2 februarie 2022, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Decizia nr. 2867 din 13 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie– secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în cauză, nu se invocă de către contestator o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale cauzei, ci o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea normelor legale care reglementează calificarea căii de atac şi eventual competenţa materială a Înaltei Curţi, susţineri în raport cu care instanţa a constatat că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004

În motivarea cererii revizuientul a arătat că, în cauză, creanţa solicitată la restituire în sumă de 5000 RON, prin acţiune, a făcut obiectul creditării contului – venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate de către alte instituţii de specialitate – administrat de către pârâtă, iar sub acest aspect a apelat la calea prevăzută de dispoziţiile art. 168 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care se regăsesc în Titlul VII, Cap. II din Legea nr. 207/2015 din Cod, privind "Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire", cererea de restituire formând obiectul Dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bistriţa Năsăud.

Revizuientul a precizat că motivarea acţiunii a fost limitată la obiectul pricinii şi a vizat declararea nulităţii cu efect retroactiv a obligaţiei fiscale principale şi repunerea părţii în situaţia anterioară prin promovarea cererii de restituire prevăzută de textul de lege sus-menţionat, prin care a arătat că sumele de recuperat reprezintă creanţe fiscale principale rezultate din nereguli procedurale, şi a invocat lipsa/nulitatea titlului corespunzător, precizând că susţine în continuare lipsa titlului de creanţă fiscală principală, întrucât colectarea creanţei s-a făcut fără a exista un titlu valabil, conform legii.

În continuare, revizuentul a făcut trimitere la procedura urmată de instituţiile publice în astfel de situaţii, susţinând că în cauză au fost nesocotite prevederile art. 168 din Legea nr. 207/2015, iar apărarea pârâtei constă în aceea că respectiva creanţă a intrat în circuitul juridic prin încheierea civilă nr. 6224/2015 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. x/2015, având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/02.04.2014, sens în care a făcut trimitere şi la art. 34 alin. (1) teza I din O.G. nr. 2/2001.

În concluzie, revizuientul a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborat cu art. 14 din Convenţie, susţinând că Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins cererea sa sub aspectul caracterului datorat al sumei de 5000 RON, având în vedere că titlul executoriu reprezentând procesul-verbal de contravenţie nu a fost anulat. A solicitat interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele inferioare, urmând să se dispună asupra cererii sale.

3. Prin întâmpinare, intimata Primăria Oraşului Năsăud a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susţinând, în esenţă, că revizuientul nu indicat motivele de fapt şi de drept pentru care consideră că decizia atacată este nelegală, motivele precizate de parte nu privesc decizia a cărei revizuire se solicită.

4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2022, revizuientul a invocat excepţia de nelegalitate a Procesului-verbal de contravenţie nr. x din data de 02.04.2014, act administrativ ce reprezintă "creanţa în cauză.", învederând că de actul administrativ a cărui nelegalitate/nulitate se invocă depinde soluţionarea litigiului pendinte.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din

C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

"(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), şi hotărârile definitive care nu evocă fondul.

(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive şi se soluţionează de urgenţă şi cu precădere".

Anterior modificării art. 21 din Legea nr. 554/2004, prin Legea 212/2018, alin. (2) din Legea nr. 554/2004 avea următorul conţinut:

"(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare".

Prin Decizia nr. 45/2016 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Se reţine că cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, revizuentul invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborat cu art. 14 din Convenţie, în raport cu soluţia de respingere a cererii sale dată de către Tribunalul Bistriţa Năsăud, sens în care a solicitat să se dispună asupra demersului său judiciar, cerând interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele inferioare.

Se constată astfel că revizuientul nu critică decizia care formează obiectul cererii de revizuire, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ în Dosarul nr. x/2021, ci soluţia pronunţată de Tribunalul Bistriţa în Dosarul nr. x/2019, având ca obiect restituirea sumei de 5.000 RON, solicitată de reclamant în temeiul prevederilor art. 168 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În aceste condiţii, Înalta Curte remarcă împrejurarea că motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate specifice.

Astfel, se constată că în cauză nu s-a făcut trimitere la vreo hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi nici nu este incident un alt text din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Or, motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi nicidecum aspectele invocate de revizuent.

Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare şi aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

Totodată, instanţei de judecată îi revine obligaţia să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecăţii.

Prin urmare, nemulţumirea revizuentului de modul cum a fost soluţionată cauza de către Tribunalul Bistriţa Năsăud nu poate constitui motiv de revizuire concretizat în încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, care presupune că cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Totodată, dând prioritate analizării admisibilităţii cererii de revizuire, în raport cu soluţia preconizată asupra acesteia, Înalta Curte nu va mai proceda la examinarea celorlalte apărări formulate de revizuient, respectiv excepţia de nelegalitate invocată, o astfel de analiză ar rămâne fără eficacitate juridică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 596 din 2 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.