Legality of audit measure ordering recovery of payments under unlawfully amended mandate contract; sufficiency of judicial motivation requirements

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională Loteria Română a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 42 bis/29.06.2020, prin care s-a dispus "respingerea în totalitate a contestaţiei formulată de către Compania Naţionala "Loteria Romana" S.A. împotriva măsurii dispuse la pct. II.1 prin Decizia nr. 23 din 27.10.2016 emisa de către Departamentul II din cadrul Curţii de Conturi"; anularea în tot a măsurii cuprinse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016 emisă de către pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 164 din 16 februarie 2021, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Compania Naţionala "Loteria Romana" S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a formulat următoarele critici:

1. Prima instanţă nu a analizat unul dintre motivele invocate în acţiune (al doilea motiv indicat la fila x din acţiune), respectiv motivul potrivit căruia nu a fost motivată în drept soluţia pârâtei de respingere a contestaţiei prealabile, aşa cum prevede pct. 223 lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi (RODAS).

Aşa fiind, a apreciat că, întrucât nu a fost cercetat al doilea motiv din contestaţie, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nemotivată şi deci nelegală, încălcând atât dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., cât şi cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Prima instanţă nu a analizat în integralitate argumentele invocate de Companie în cadrul celui de-al treilea motiv al acţiunii şi astfel hotărârea este viciată.

În acest sens, a învederat că în ceea ce priveşte netemeinicia măsurii cuprinse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016, emisă de intimată, prin acţiune a invocat douăsprezece argumente, însă următoarele argumente, dintre cele prezentate, nu au fost analizate de prima instanţă:

- Este nelegală şi netemeinică argumentarea în sensul încălcării prevederilor din ROF referitoare la activitatea Serviciului Resurse Umane, întrucât, asa cum a arătat, exista documente elaborate de către acest serviciu în punerea în aplicare a Actului adiţional nr. x la contractul de mandat al dlui A., cu atât mai mult cu cât acestea se raportează la prevederi care nu constituie temeiul juridic al contractului de mandat, şi anume prevederi din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate.

- Contractul Colectiv de Muncă reprezintă convenţia încheiată între angajator, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. Contractul de mandat este reglementat de dispoziţiile C. civ. şi de cele ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, neavând legătură cu Codul muncii.

- Auditorii Curţii de Conturi aveau îndatorirea să analizeze dacă au fost aplicate corect prevederile art. 38 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 109/2011 cu respectarea limitelor impuse de art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011, adică aveau îndatorirea să analizeze doar dacă indemnizaţia fixă a dlui A. depăşeşte de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar din ramura în care îşii desfăşoară activitatea societatea, comunicat de Institutul National de Statistică anterior numirii şi să constate legalitatea actelor adiţionale încheiate la contractul de mandat.

- Aspectul referitor la verificarea şi aprobarea situaţiilor financiare pe anul 2015, finalizate cu descărcarea de gestiune a consiliului de administraţie, este de natură să infirme orice constatare a Curţii de Conturi cu privire la un eventual prejudiciu produs companiei.

În opinia recurentei, contrar art. 6 din Convenţie, motivarea primei instanţe nu a existat în privinţa acestor argumente invocate.

3. Argumentele examinate de către prima instanţă au fost analizate în mod lapidar.

Recurenta-reclamantă a susţinut că în ceea ce priveşte netemeinicia măsurii cuprinse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016 motivarea primei instanţe nu a existat în ceea ce priveşte majoritatea argumentelor invocate, cele reţinute de judecătorul fondului la filele x paragraful 10 din sentinţă nu corespund exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Potrivit recurentei, hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu este motivată potrivit legii, oferind doar o motivare formală, bazată pe o analiză parţială şi lapidară a motivelor şi argumentelor invocate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea încheierii atacate şi a punctului II.1 din decizia atacată.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea încheierii nr. 42 bis/29.06.2020 prin care s-a dispus respingerea în totalitate a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva măsurii dispuse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016, emise de intimata-pârâtă, şi anularea în tot a acestei măsuri, care prevede:

- pct. II.1 "Dispunerea de către conducerea CNLR-SA a măsurilor legale care se impun în vederea recuperării sumelor acordate nejustificat urmare încheierii nelegale a actului adiţional nr. x la contractul de mandat a dlui A. (pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 1 din Decizie) ".

La data controlului, pentru măsura de la pct. II. 1 din Decizia nr. 23/27.10.2016 a Curţii de Conturi - Departamentul II, valoarea abaterilor contestate, producătoare de prejudicii, a fost estimată la suma de 31.758 RON.

Se reţine că încheierea contestată a fost emisă în executarea Deciziei nr. 2210/02.06.2020, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de apel a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că actele atacate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că hotărârea primei instanţe este nemotivată corespunzător, conţinând o motivare formală, bazată pe o analiză parţială şi lapidară a motivelor şi argumentelor invocate de către reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu respectă cerinţele art. 425 din C. proc. civ., întrucât nu au fost analizate sau au fost analizate superficial criticile sale legate de nemotivarea în drept a soluţiei de respingere a contestaţiei prealabile şi de netemeinicia măsurii cuprinse la punctul II.1 din decizia atacată, emisă de pârâtă, cu trimitere la argumentarea în sensul încălcării prevederilor din ROF referitoare la activitatea Serviciului Resurse Umane, Contractul colectiv de muncă, aplicarea corectă a prevederile art. 38 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 109/2011 cu respectarea limitelor impuse de art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011 şi aspectul referitor la verificarea şi aprobarea situaţiilor financiare pe anul 2015.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva răspunsului autorităţii în încheierea atacată, cu privire la care a apreciat că este implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă, aşa încât criticile părţii nu pot conduce la anularea actului atacat pentru nemotivare în fapt sau în drept.

În acest sens, s-a reţinut că fapta constatată a privit eliminarea unui criteriu de performanţă din contractul de mandat al directorului general, în lipsa aprobării consiliului de administraţie şi cu încălcarea Statutului CNLR S.A., context în care trimiterile contestatoarei la conţinutul diverselor acte normative au fost apreciate ca irelevante, nefiind în măsură a modifica conţinutul deciziei contestate.

De asemenea, prima instanţă a explicitat aspectele analizate şi în raport cu dispoziţiile legale invocate de reclamantă, subliniind că trimiterea la anumite dispoziţii nu justifică concluzia inexistenţei fapte reţinute în sarcina părţii, şi anume eliminarea unui criteriu de performanţă din contractul de mandat, fără aprobarea consiliului de administraţie.

Totodată, a reţinut, în legătură cu critica privind descărcarea de gestiune odată cu aprobarea situaţiilor financiare pe anul 2015, că reclamanta nu a prezentat în cuprinsul contestaţiei formulate un raţionament logico-juridic în susţinerea caracterului nelegal, prin raportare la situaţia de fapt şi de drept reţinută ca temei al măsurii adoptate de pârâtă şi care să poată forma obiectul vreunei analize punctuale a organului de soluţionare a contestaţiei.

Se constată astfel că judecătorul fondului a examinat toate argumentele reclamantei, constatând, în mod corect, că acestea au format obiectul analizei organului de soluţionare a contestaţiei, câtă vreme din conţinutul încheierii atacate reiese că din descrierea abaterii rezultă în mod clar deficientele constatate, consemnate pe baza informaţiilor, documentelor şi situaţiilor prezentate, îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor şi apărărilor invocate, procedând atât la verificarea legalităţii încheierii atacate, cât şi a legalităţii măsurii dispuse de autoritate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Totodată, se reţine că motivarea hotărârii răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei şi Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Se observă astfel că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, hotărârea primei instanţe respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Naţională Loteria Română împotriva sentinţei nr. 164 din 16 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.