RCA insurance guarantee fund appeal: lower judgment quashed, claim rejected for lack of enforceable title against insolvent insurer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) allowed the insurer guarantee fund’s appeal, quashed the Court of Appeal’s judgment, and rejected the plaintiffs’ action as unfounded, ordering the plaintiffs to pay 200 RON in court costs. The dispute involved four relatives who challenged the Fund of Protection of Insured Persons’ partial refusal to pay full moral damages following the death of their family member in a 2014 road accident, arguing that a prior final judgment against a different insurer established concurrent fault and higher compensation. The ICCJ held that the Fund was not bound by the prior judgment rendered against a different, non-insolvent insurer, nor was it legally required to recognize a liability split that had not been established against the insolvent insurer for which it provided the guarantee. Relying on Articles 2(1) and (3) of Law No. 213/2015 as the special legal basis for the Fund’s mandate to verify claims and respect contractual conditions of the insolvent entity, the Court determined that the Fund correctly applied its internal evaluation procedure for moral damages in the absence of an enforceable title against the insolvent insurer.
Legislator headnote
AI generatedart. 430 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ; RCA insurance guarantee fund appeal: lower judgment quashed, claim rejected for lack of enforceable title against insolvent insurer: The dispute involved four relatives who challenged the Fund of Protection of Insured Persons’ partial refusal to pay full moral damages following the death of their family member in a 2014 road accident, arguing that a prior final judgment against a different insurer established concurrent fault and higher compensation. The ICCJ held that the Fund was not bound by the prior judgment rendered against a different, non-insolvent insurer, nor was it legally required to recognize a liability split that had not been established against the insolvent insurer for which it provided the guarantee. Relying on Articles 2(1) and (3) of Law No. 213/2015 as the special legal basis for the Fund’s mandate to verify claims and respect contractual conditions of the insolvent entity, the Court determined that the Fund correctly applied its internal evaluation procedure for moral damages in the absence of an enforceable title against the insolvent insurer.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural ground cited for allowing the appeal, quashing the lower court's decision, and rejecting the claim in the new review.
Procedural basis for the scope and consequences of the cassation appeal, specifically relating to the grounds for appeal and the court's power to re-judge.
Legal basis cited for imposing court costs on the losing parties.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.03.2020, sub numărul x/2020, reclamanţii A., B., C. şi D. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţie împotriva deciziei de respingere parţială a cererii de plată a despăgubirilor nr. 22891/28.02.2020, solicitând admiterea cererii de despăgubire din data de 19.11.2019 şi obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre sumele solicitate şi cele acordate, astfel:
- către A., soţul defunctei E., suma de 240.000 RON, cu titlu de daune morale;
- către B., fiica defunctei, suma de 240.000 RON, cu titlu de daune morale;
- către C., mama defunctei, suma de 240.000 RON, cu titlu de daune morale;
- către D., sora defunctei, suma de 60.000 RON, cu titlu de daune morale.
2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1020 din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
A anulat parţial Decizia FGA nr. 22891/28.02.2020, în ceea ce priveşte pct. 2 din decizie, de respingere parţială a cererii de plată.
A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a diferenţei dintre sumele cuvenite cu titlu de daune morale (240.000 RON – suma cuvenită reclamantului A., 240.000 – suma cuvenită reclamantei B., suma de 240.000 - cuvenita reclamantei C., 60.000 RON - suma cuvenită reclamantei D.) şi sumele acordate conform art. 1 din decizia contestată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, faţă de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.
5. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/13.04.2017, intimaţii reclamanţi au solicitat să fie despăgubiţi cu suma reprezentând prejudiciul material şi moral suferit pentru decesul numitei E., ca urmare a producerii unui accident rutier în data de 29.04.2014, astfel: intimatul A. (soţ) – 240.000 RON daune morale, B. (fiică) – 240.000 RON daune morale, F. (mama) – 240.000 RON daune morale, D. (soră) – 60.000 RON daune morale.
La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x era asigurat RCA la S.C. G. S.A. – în faliment, conform poliţei de asigurare nr. x.
Recurentul a admis în parte cererea de plată, acordând daune morale, avându-se în vedere faptul că nu există titlu executoriu împotriva asiguratorului G. faţă de accidentul petrecut la data de 29.04.2014 şi s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă existenţa culpei concurente între cei doi autori ai accidentului, respectiv prin sentinţa civilă nr. 635/07.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, atât a asiguratului RCA la asiguratorul în faliment – G. (60%), cât şi a celuilalt conducător autor – H. (40%).
Restul pretenţiilor a fost respins prin decizia FGA nr. 22891/28.02.2020, contestată în cauză.
Contrar celor reţinute de către prima instanţă, Înalta Curte apreciază că decizia contestată este legală iar acţiunea trebuia respinsă.
Prima instanţă, în pronunţarea soluţiei, s-a raportat la sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti însă a fost ignorat aspectul potrivit căruia, în cadrul dosarului respectiv, reclamanţii au solicitat reparaţii de la H. S.A., în raport de proporţia de culpă în producerea accidentului a conducătorului auto I..
Or, rercurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/2015, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurator şi garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate, în cazul falimentului unui asigurator, cu respectarea plafonului de garantare.
În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asiguratorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.
Deci, situaţia de fapt trebuia raportată la asiguratorul în faliment, respectiv G. S.A. şi nu la H. S.A..
În cauză, aşa cum corect susţine recurentul, nu există niciun titlu executoriu împotriva asiguratorului G. pe care acesta să nu îl fi respectat şi nu exista nicio obligaţie legală a Fondului de Garantare să ţină seama de hotărârea judecătorească pronunţată împotriva unui alt asigurator, respectiv H..
Prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ., hotărârea judecătorească avută în vedere nefiind opozabilă Fondului de Garantare dar nu pentru faptul că nu a fost parte în cadrul dosarului respectiv, ci din cauza faptului că nu are nicio legătură cu asiguratorul din cauza respectivă şi, astfel, nu îi incumba obligaţia de a o respecta, faţă de prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/2015, care au caracter special faţă de alte norme cu caracter general.
În lipsa unui titlu pronunţat în contradictoriu cu asiguratorul în faliment, G. S.A., în mod corect recurentul, în stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, s-a raportat la Procedura internă de evaluare a despăgubirilor morale, ca şi criteriu obiectiv de evaluare a prejudiciului, nefiind identificat un exces de putere.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Potrivit art. 453 C. proc. civ., fiind părţi care au pierdut procesul, se vor obliga intimaţii reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON constând în taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1020 din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., ca neîntemeiată.
Obligă intimaţii reclamanţi la plata către recurentul pârât a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2022.