Nullity of competition sanction due to unconstitutional extension of council mandate beyond statutory term

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.05.2018 sub nr. x/2018, reclamantele A., Societatea Profesională Notarială B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenţei, solicitând anularea Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017 emisă de pârât.

În cursul judecăţii, reclamantele au invocat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1237 dn 11.12.2017 emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, a Decretului nr. 703 din 27.04.2009 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284/30.04.2009, privind numirea domnului E. în funcţia de demnitate publică, consilier de concurenţa - membru al Plenului Consiliului Concurenţei şi a Decretului nr. 301 din 5.03. 2015, emis de Preşedintele României, pentru numirea preşedintelui Consiliului Concurenţei.

În temeiul art. 78 din C. proc. civ., a fost introdus în cauză în calitate de terţ intervenient forţat Preşedintele României, reprezentat de Administraţia Prezidenţială, emitentul decretelor atacate cu excepţia de nelegalitate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2553 din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal:

(i) a respins excepţiile de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de Consiliul Concurenţei şi a Decretului emis de Preşedintele României nr. 301/05.03.2015 şi Decretului emis de Preşedintele României nr. 703/27.04.2009, invocate de către reclamante în contradictoriu cu terţul intervenient forţat introdus în proces Preşedintele României;

(ii) a respins acţiunea formulată de reclamantele A., Societatea Profesională Notarială B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele A., Societatea Profesională Notarială B., C. şi D., în temeiul art. 20 alin. (3) din legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, faţă de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei, recurenţii reclamanţi au fost sancţionaţi cu amendă contravenţională pentru săvârşirea faptei anticoncurenţiale constând în încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Recurenţii au solicitat aplicarea deciziei CCR nr. 58/2021 privind neconstituţionalitatea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996.

Astfel, domnul E. nu a avut mandat pentru exercitarea calităţii de membru al plenului în funcţia de consilier de concurenţă pentru perioada 01.05.2014-18.06.2018.

Consiliul de Concurenţă s-a prevalat de dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, în vigoare la acea dată, care prevedea că, "În situaţia în care până la expirarea duratei mandatului unui membru al Plenului Consiliului Concurenţei, în condiţiile art. 15 alin. (9) lit. a), nu este numit un succesor, membrul Plenului al cărui mandat expiră îşi va continua activitatea până la depunerea jurământului de către cel desemnat pentru mandatul următor".

Prin Decizia nr. 58/26.01.2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 465/04.05.2021, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 sunt neconstituţionale.

Astfel, s-a statuat că, prevederile art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu se rezumă la reglementarea unei situaţii tranzitorii legate de succesiunea de mandate, respectiv o perioadă scurtă de la numire şi până la depunerea jurământului, dată de la care începe exercitarea mandatului, ci creează premisele exercitării atribuţiilor şi ale continuării mandatului de membru al Plenului Consiliului Concurenţei fără limită/termen. Se lasă practic posibilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice implicate în procedura de numire a membrilor Plenului Consiliului Concurenţei să rămână în pasivitate şi să nu procedeze la numirea unui succesor, întrucât legea nu prevede proceduri sau un termen-limită anterior expirării mandatului până la care poate fi numit noul membru, respectiv chestiuni legate de date şi termene concrete în care trebuie să se încadreze autorităţile implicate în procedura succesiunii de mandate, şi nici eventuale sancţiuni sau efectele ce ar decurge din faptul că nu sunt puse în aplicare dispoziţiile Legii nr. 21/1996 cu privire la încetarea calităţii de membru al Plenului Consiliului Concurenţei ca urmare a expirării duratei mandatului [a se vedea, cu titlu de reper, art. 68 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care stabileşte o procedură de urmat pentru reînnoirea compunerii instanţei de contencios constituţional până la expirarea duratei mandatelor în curs]. Practic, modul de reglementare a normelor contestate converteşte o chestiune ce ţine de exercitarea cu titlu temporar a atribuţiilor aferente mandatelor într-o veritabilă prelungire şi continuare a acestora. În realitate, prin jocul normelor juridice coroborat cu acţiunile autorităţilor publice cu competenţă în domeniu, are loc o redimensionare a mandatelor membrilor Plenului Consiliului Concurenţei.

Curtea a reţinut că, astfel cum s-a arătat şi în precedent, statul de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, presupune şi capacitatea statului de a asigura cetăţenilor servicii publice continue şi de calitate, statul fiind dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea funcţiilor sale în conformitate cu Constituţia şi cu spiritul ei. Or, soluţia legislativă prin care se creează premisele exercitării unor competenţe prin continuarea exercitării atribuţiilor aferente unui mandat de membru al Plenului Consiliului Concurenţei, dincolo de durata noţiunii de mandat, respectiv în urma expirării mandatului fiecărui membru al Plenului Consiliului Concurenţei, astfel cum acesta este circumscris potrivit calculului termenelor în dreptul public, şi de situaţiile inerente aferente succesiunii de mandate ca urmare a unor chestiuni tehnice, legate, spre exemplu, de data depunerii jurământului, care trebuie realizată cu celeritate prin diligenţa autorităţilor implicate în procedura de numire, astfel încât la data fixă stabilită prin actul de învestire să fie efectuată numirea pentru noile mandate, nu corespunde cerinţelor respectării statului de drept. Prin urmare, norma legală criticată nu se încadrează în garanţiile aferente statului de drept în ceea ce priveşte organizarea îndeplinirii atribuţiilor, competenţelor şi obligaţiilor autorităţilor publice în coordonatele dreptului, fiind contrară art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, ceea ce are drept consecinţă şi încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5), potrivit căruia, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

Faţă de această împrejurare, având în vedere normele imperative cuprinse în art. 15 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 cu privire la durata mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenţei, mandat ce este de 5 ani şi care poate fi reînnoit o singură dată, indiferent de durata mandatului exercitat anterior, Curtea a constatat că viciul de neconstituţionalitate stabilit prin prezenta decizie vizează orice soluţie legislativă contrară normelor constituţionale de referinţă, legiuitorul ordinar sau delegat neputând adopta norme legale care să vină în coliziune cu exigenţele statului de drept. Prin urmare, exercitarea atribuţiilor aferente calităţii de membru al Plenului Consiliului Concurenţei (preşedinte, vicepreşedinte, consilier de concurenţă) în afara cadrului stabilit prin actele de numire şi vizate de prezenta decizie (mandat de 5 ani, calculat potrivit regulilor de drept public) nu are suport constituţional şi legal.

Această decizie are aplicabilitate în prezenta speţă întrucât este o cauză aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia.

Astfel, prin decizia nr. 404/15.06.2016, Curtea Constituţională a arătat că excepţia de neconstituţionalitate nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează a se naşte, deci unor situaţii viitoare ipotetice, întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret.

Aşadar, Curtea a reţinut că aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situaţiile juridice ce urmează a naşte- facta futura, cât şi situaţiile juridice pendinte. În aceste condiţii, s-a statuat că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia – cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile – indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării deciziei Curţii este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional se produc erga omnes.

În acest context, nu se vor reţine ca întemeiate susţinerile intimatului, chiar dacă, la data deliberărilor, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 era în vigoare.

În consecinţă, exercitarea funcţiilor în temeiul prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 care au fost declarate neconstituţionale este nelegală, atrăgând nulitatea deciziei contestate.

Faţă de acest motiv de nulitate a deciziei contestate apreciat ca fiind întemeiat, care conduce la soluţia de admitere a prezentului recurs, devine inutilă analizarea celorlalte motive de nulitate a deciziei contestate.

În ceea ce priveşte excepţiile de nelegalitate invocate de recurenţii reclamanţi, soluţia primei instanţe, de respingere a acestora, este legală.

Astfel, de legalitatea Ordinului nr. 1237/11.12.2017, a Decretului Preşedintelui României nr. 703/27.04.2009 şi a Decretului Preşedintelui României nr. 301/2015 nu depindea soluţionarea prezentei cauze care are ca obiect anularea parţială de deciziei nr. 76/2017, în condiţiile în care, prin prezenta decizie, s-a reţinut ca întemeiat un motiv de nulitate a actului contestat, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa în parte sentinţa recurată.

Pe cale de consecinţă, se va admite în parte acţiunea formulată de reclamante şi se va anula Decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei în ceea ce le priveşte pe recurentele-reclamante.

Se va menţine soluţia dată excepţiilor de nelegalitate şi se va respinge în rest acţiunea modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantele A., C., D. şi Societatea profesională notarială "B.", împotriva sentinţei nr. 2553 din 25 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Admite în parte acţiunea modificată formulată de reclamantele A., C., D. şi Societatea Profesională Notarială "B.", în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.

Anulează Decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei în ceea ce le priveşte pe recurentele-reclamante.

Respinge în rest acţiunea modificată.

Menţine soluţia dată excepţiilor de nelegalitate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2022.