Tax assessment upheld for social contributions and salary taxes; expert appeal inadmissible and company appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ("Dgamc") şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor ("DGSC") a solicitat:

1. Anularea în parte a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 175/25.07.2016 ("Decizia de soluţionare"), emisă de DGSC la data de 25.07.2016 şi comunicată Societăţii la data de 02.08.2016 şi prin care a fost soluţionată contestaţia fiscală formulată de A. şi înregistrată la DGSC sub nr. x/18.03.2016 ("Contestaţia fiscală"), în ceea ce priveşte soluţia cu privire la: (i) ajustările de preţuri de transfer efectuate de DGAMC şi (ii) stabilirea de obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina Societăţii, după cum urmează:

a) Ajustări ale preţurilor de transfer practicate de Societate în cadrul vânzărilor de produse fabricate local către societăţi afiliate în urma cărora DGAMC a stabilit venituri impozabile suplimentare pentru Societate în suma de 214.543.030 RON (i.e. care au condus fie la diminuarea pierderii fiscale, fie la un impozit pe profit suplimentar, în funcţie de poziţia Societăţii din anul vizat);

b) Impozit pe profit stabilit suplimentar de plată în sumă de 91.919 RON, rezultând din considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 574.496 RON aferente serviciilor facturate de Universitatea Transilvania;

c) Considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 1.633.121 RON aferente serviciilor prestate de B. (i.e. împrejurare ce a condus, după caz, fie la diminuarea pierderii fiscale, fie la un impozit pe profit suplimentar, în funcţie de poziţia Societăţii în anul vizat);

d) TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 617.723 RON, aferentă livrărilor intracomunitare de bunuri către A.;

e) TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 107.906 RON, aferentă achiziţiilor de la Universitatea Transilvania;

f) TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 31.890 RON, aferentă achiziţiilor de la B.;

g) TVA deductibilă ajustată pentru bunuri de capital neutilizate în sumă de 4.083.778 RON;

h) Contribuţie de asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 5.349.057 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.651.660 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 717.621 RON;

i) Contribuţie de asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 2.571.293 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 788.029 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 341.541 RON;

j) Contribuţie de asigurări sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 83.649 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 24.766 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 11.104 RON;

k) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 17.599 RON;

l) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 17.599 RON;

m) Contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 60.546 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 16.070 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 7.861 RON;

n) Contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.368.797 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 416.400 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 181.767 RON;

o) Contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.446.977 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 440.221 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 192.151 RON;

p) Contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 219.001 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 65.842 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 29.033 RON; şi

q) Impozit pe veniturile din salarii aferente perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014, în sumă de 4.433.966 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.588.803 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 604.522 RON.

2. Anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/23.12.2015 ("Decizia de impunere") şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.12.2015 ("RIF"), acte emise de către DGAMC la data de 23.12.2015 şi comunicate Societăţii la data de 14.01.2016, în ceea ce priveşte: (i) ajustările de preţuri de transfer efectuate de DGAMC şi (ii) stabilirea de obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina Societăţii, astfel cum acestea sunt indicate la punctele 1.a. - 1.q. de mai sus;

3. Anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 103.380/16.03.2016 emisă de DGAMC şi anularea în parte a Dispoziţiei de măsuri nr. 46/23.12.2015 emisă de DGAMC ("Dispoziţia de măsuri"), cu privire la următoarele măsuri stabilite în sarcina Societăţii, după cum urmează:

a) Depunerea de declaraţii rectificative privind impozitul pe profit (cod 101) pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2014;

b) Verificarea şi corectarea declaraţiilor recapitulative cod 390 depuse pentru perioada 01.12.2012 – 31.12.2014, precum şi întreprinderea demersurilor în vederea realizării punctajelor cu furnizorii intracomunitari pentru care apar neconcordanţe şi clarificarea acestora;

c) Întocmirea şi prezentarea registrului bunurilor de capital, pentru toate bunurile de capital;

d) Pregătirea şi prezentarea în format electronic a registrului jurnal şi Cartea Mare pentru perioada 2009 – 2014;

4. Obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în temeiul Deciziei de impunere, în sumă totală de 34.596.874 RON; şi

5. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5054 din 4 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au dispus următoarele:

În baza art. 406 din C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 175/25.072016 emisă de DGASC, prin care a fost soluţionată contestaţia fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.12.2015, emise de pârâta Direcţia Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce priveşte soluţia cu privire la: (i) ajustările de preţuri de transfer efectuate de DGAMC şi (ii) stabilirea de obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina reclamantei, respectiv ajustări ale preţurilor de transfer practicate de reclamantă în cadrul vânzărilor de produse fabricate local către societăţi afiliate în urma cărora DGAMC a stabilit venituri impozabile suplimentare pentru reclamantă în suma de 214.543.030 RON.

S-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGSC.

S-a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii.

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de consultantul fiscal C., cu sediul profesional situat în Bucureşti, de majorare a onorariului pentru efectuarea raportului de expertiză în specialitatea fiscalitate.

S-a admis în parte cererea.

S-a dispus anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 175/25.07.2016 emisă de DGASC şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 emisă de pârâta Direcţia Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, cu privire la următoarele dispoziţii:

- Considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 1.633.121 RON aferente serviciilor prestate de B.

- TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 617.723 RON, aferentă livrărilor intracomunitare de bunuri către A.;

- TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 31.890 RON, aferentă achiziţiilor de la B.;

- TVA deductibilă ajustată pentru bunuri de capital neutilizate în sumă de 4.083.778 RON;

a) Contribuţie de asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 5.349.057 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.651.660 RON ţi penalităţi de întârziere în sumă de 717.621 RON;

b) Contribuţie de asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 2.571.293 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 788.029 RON ţi penalităţi de întârziere în sumă de 341.541 RON;

c) Contribuţie de asigurări sociale pentru accidente de muncă ţi boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 83.649 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 24.766 RON ţi penalităţi de întârziere în sumă de 11.104 RON;

d) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON ţi penalităţi de întârziere în sumă de 17.599 RON;

e) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON ţi penalităţi de întârziere în cuantum de 17.599 RON;

f) Contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 60.546 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 16.070 RON ţi penalităţi de întârziere în sumă de 7.861 RON;

g) Contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.368.797 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 416.400 RON ţi penalităţi de întârziere în sumă de 181.767 RON;

h) Contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.446.977 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 440.221 RON ţi penalităţi de întârziere în sumă de 192.151 RON;

i) Contribuţie pentru concedii ţi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 219.001 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 65.842 RON ţi penalităţi de întârziere în sumă de 29.033 RON;

j) Impozit pe veniturile din salarii aferente perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014, în sumă de 4.433.966 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.588.803 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 604.522 RON.

S-a dispus obligarea pârâtei DGAMC să restituie reclamantei sumele de bani care au fost achitate cu titlu de obligaţii fiscale, principale şi accesorii, cu privire la care instanţa de judecată a dispus anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 emisă de pârâta Direcţia Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 175/25.07.2016 emisă de DGASC.

S-a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată şi pârâtele au fost obligate să achite reclamantei suma de 7530 RON cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu pentru efectuarea raportului de expertiză fiscală.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5054 din 4 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat cereri de recurs expertul C., reclamanta A. S.R.L. şi pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1. Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, şi, în rejudecare, admiterea excepţiilor invocate, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată cu privire la capetele de cerere recurate.

În susţinerea cererii, cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, coroborat cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ. consideră ca fiind nelegală în ceea ce priveşte:

1. omiterea pronunţării instanţei de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGAMC privind anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 175/25.07.2016 emisa de ANAF- DGSC, excepţie invocată prin întâmpinarea depusa la fond.

Analizând sentinţa de fond - filele nr. x ş.a., se poate reţine că instanţa de fond a analizat şi respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF-DGSC, faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către DGAMC în temeiul dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ. nemotivând hotărârea şi nepronunţându-se cu privire la aceasta excepţie invocată.

Pentru a avea calitate procesuală în cauză, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ar fi trebuit să emită Decizia nr. 175/25.07.2016, act administrativ pretins vătămător pentru reclamantă.

Or, în cauza de faţă, nefiind emitentul actului administrativ pretins vătămător, solicită admiterea excepţiei şi respingerea acestui capăt de cerere în contradictoriu cu Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2. omiterea pronunţării instanţei de fond cu privire la excepţia tardivităţii privind al 3-lea capăt de cerere "Anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 103.380/16.03.2016 emisă de DGAMC şi anularea în parte a Dispoziţiei de măsuri nr. 46/23.12.2015 emisă de DGAMC" excepţie invocată în temeiul dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din O.G. nr 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ.

Având în vedere că decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 103.380/16.03.2016 emisă de DGAMC a cărei anulare se solicită a fost comunicată reclamantei la data de 06.04.2016, aşa cum rezultă din dovada de comunicare a deciziei, decizie ce a fost înregistrată la sediul S.C. A. S.R.L. sub nr. x/06.04.2016, iar reclamanta a înregistrat acţiunea direct la registratura instanţei la data de 02.02.2017, deci cu depăşirea termenului de 6 luni.

În continuare, recurenta-pârâtă invocă excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul nr. 4 din cererea de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 18 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1899/22 decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, solicitând admiterea acesteia.

Faţă de solicitarea reclamantei, o eventuală admitere a capetelor nr. 1 şi 2 de cerere pentru aspectele invocate de reclamantă conduc implicit la recunoaşterea dreptului S.C. A. S.R.L. de a solicita restituirea sumelor plătite în baza Deciziei de impunere nr. x/23.12.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.12.2015 emise de ANAF- DGAMC.

Având în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut anumite proceduri atât pentru restituirea sumelor, cât şi pentru plata dobânzilor aferente prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1899 din 22 decembrie 2004, apreciază că eventuala admitere a acţiunii în sensul obligării autorităţii publice la soluţionarea favorabilă a cererii de restituire constituie o imixtiune a instanţei de contencios în atribuţiile autorităţii administrative.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 art. 22 alin. (6), art. 425 din C. proc. civ., coroborat cu art. 6 CEDO recurenta-pârâtă arată că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocate de DGAMC- în cuprinsul întâmpinării depuse în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1899/22 decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 privind "considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 1.633.121 RON aferente serviciilor prestate de B." şi a "TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 31.890 RON, aferentă achiziţiilor de la B.", având în vedere că, instanţa de fond nu a prezentat propriile motive de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia privind considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în suma de 1.633.121 RON aferente serviciilor prestate de B." şi a "TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 31.890 RON, aferenta achiziţiilor de la B..

În perioada 2010 - 2013, A. S.R.L. a înregistrat în evidenţele contabile facturi emise de B. în sumă de 1.633.121 RON (anexa 7 la RIF).

Prestările de servicii facturate de către societatea B. din Germania sunt conform explicaţilor reprezentanţilor A. S.R.L., aferente realizării obiectivului "Mărirea capacităţii de distribuţie la tensiunea de 110 KV în zona DN73 Braşov-Cristian: racorduri electrice şi staţie conexiuni şi transformare 110 KV Cristian".

Pentru analiza situaţiei fiscale privind serviciile facturate de B., echipa de inspecţie fiscală a solicitat contribuabilului, în baza art. 49, alin. (1), lit. a) şi c) şi a) art. 52, alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată cu completările şi modificările ulterioare, prin notificarea înregistrată la S.C. A. S.R.L. sub nr. x/02.07.2015: contractul comercial care a stat la baza realizării prestărilor de servicii din partea partenerului german (în original şi în copie tradusă în limba română); facturile emise de către societatea B. din Germania pentru prestările de servicii efectuate, modul de înregistrare în contabilitate, precum şi modalitatea de decontare a acestora, prezentate în fişa de cont; situaţiile de lucrări sau rapoartele de activitate detaliate a prestărilor de servicii efectuate în perioada mai sus-menţionată, care au stat la baza emiterii facturilor.

Prin răspunsul transmis de societate în data de 24.07.2015, reprezentanţii S.C. A. S.R.L., au precizat că: "Referitor la documentele solicitate cu privire la relaţia comercială cu furnizorul B., vă vom putea pune la dispoziţie documentele solicitate până la data de 31.08.2015, în condiţiile în care majoritatea documentelor sunt arhivate."

Prin adresa de răspuns din 03.12.2015, la Cererea de informaţii a echipei de inspecţie fiscală, înregistrată la agentul economic sub numărul x/02.07.2015 au fost prezentate: un contract comercial din luna noiembrie 2008, încheiat între prestatorul B. din Stuttgart, Germania şi beneficiarul A. S.R.L. Cristian, jud. Braşov, fără a se indica cine sunt persoanele care au reprezentat părţile. Acest contract are ca şi anexe protocoale ale discuţiilor între părţi, oferte, studii şi informaţii privind alocarea comenzii, datate anterior semnării contractului; o parte din facturile emise de către B. pentru prestările de servicii pe care le-ar fi prestat.

Facturile prezentate nu au fost traduse în limba română, aşa cum a solicitat echipa de inspecţie fiscală prin cererea de informaţii din 02.07.2015. Aceste facturi nu au prezentate, ca şi anexe, justificările prestării efective a serviciilor, aferente fiecărei perioade facturate, neputând fi identificate activităţile derulate de către furnizorul german B. în favoarea beneficiarului A. S.R.L..

Aşa după cum s-a precizat şi în Raportul de inspecţie fiscală, referitor la sumele stabilite suplimentar aferente considerării ca şi nedeductibile a cheltuielilor înregistrate pe seama facturilor emise de B., atât timp cât nu pot fi prezentate documente justificative, însăşi efectuarea acestor cheltuieli ca fiind în folosul derulării activităţii este cât se poate de incertă. Promisiunea că documente justificative suplimentare vor putea fi prezentate doar după 07.01.2016, nu poate decât să confirme faptul că la momentul încheierii actelor contestate, soluţia fiscală adecvată este cea aplicată de echipa de inspecţie fiscală deoarece A. S.R.L. nu poate demonstra că prestările de servicii înscrise în facturi, gen: "Instalment; Incidental cost 19%, "Instalment; Incidental cost 16%", "Additional instalment" sau "Final invoice" i-au fost efectiv prestate şi în ce au constat în mod efectiv, iar pentru acordarea dreptului de deducere a cheltuielilor cu acestea, serviciile respective trebuiau să existe în mod cert şi să fie efectuate în beneficiul său.

Instanţa de fond nu a analizat natura juridică a contractelor de lucrări care au stat la baza investiţiei, întrucât în realitate investiţia respectivă a avut la bază două contracte de lucrări:

- contract nr. x/11.03.2009, încheiat între FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud (autoritate contractantă), A. S.R.L. (Utilizator) şi D. S.A. Bucureşti (Executant), cu termen de finalizare în 4 luni, conform Graficului fizic de executare a lucrării, iar conform Contractului de racordare nr. x/08.04.2009, ce cuprinde ca anexă Avizul CTE nr. 434/2008 emis de FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud, în cuprinsul căruia se arăta că proiectul nr. 19/2008 prezentat şi avizat, a fost elaborat de către ing. E. din cadrul SDEE Braşov şi nu de către B. aşa cum susţine agentul economic.

- contract cu nr. x/08.12.2010 încheiat între FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud (autoritate contractantă), A. S.R.L. (Utilizator) şi F. S.R.L. Braşov (Executant), arăta în Anexa 2 încredinţarea încheiată între A. S.R.L. şi F. S.R.L. că "Lucrările contractate sunt lucrările prevăzute în proiectul nr. 489/2010, elaborat de proiectantul autorizat G., conform avizului CTE nr. 172/2010 al FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud, conform listelor de lucrări anexate la aceasta încredinţare".

Şi în primul şi al doilea contract nu apare sub nici o formă participarea şi contribuţia B. la realizarea proiectării sau managerii contractelor, deoarece apar ca şi proiectanţi societăţile SDEE Electrica Braşov, respectiv F. S.R.L. Braşov, iar managerierea activităţii a fost realizată de către realizatorii efectivi ai lucrărilor, respectiv firmele D. S.A. Bucureşti şi F. S.R.L. Braşov (contractul de lucrări nr. x/11.03.2009, împreună cu contractul de racordare nr. x/08.04.2009 pentru partea de racorduri electrice şi contractul de lucrări nr. x/08.12.2010, împreună cu contractul de racordare x/08.12.2010 pentru partea de realizare a Staţiei de conexiuni şi transformare 110 kv Cristian, se regăsesc anexate la prezentul referat).

Aşa cum s-a arătat şi anterior, lucrările de proiectare pentru realizarea obiectivului "Mărirea capacităţii de distribuţie la tensiunea de 110 KV în zona DN73 Braşov-Cristian: racorduri electrice şi staţie conexiuni şi transformare 110 KV Cristian" au fost efectuate de către două firme: pentru partea de aducţiune racorduri electrice societatea SDEE Electrica Braşov, iar pentru Staţia de conexiuni şi transformare 110 KV Cristian, de către societatea G. S.R.L. Oradea, aspect care rezultă însăşi din adresa nr. x/13.01.2011 transmisa FDEE Electrica Transilvania Sud de către administratorul A. S.R.L. H. şi prezentată în anexa 18 la Contestaţie. Persoana invocată că ar fi reprezentantul B. ing. I., apare ca şi angajatul A. S.R.L. la momentul semnării şi stampilării Situaţiei de lucrări "Racorduri electrice", prezentate de către executantul lucrării şi anume D. S.A., (situaţie prezentată în anexa 18 la Contestaţie) şi nu reprezentantul B. aşa cum susţine petenta în cuprinsul contestaţiei.

În consecinţă, având în vedere că societatea nu a prezentat nici anexat contestaţiei administrative cât şi cererii de chemare în judecată documentele solicitate în timpul controlului, care să justifice cheltuielile înregistrate, respectiv facturi, contracte şi situaţii de lucrări, avându-se în vedere prevederile art. 21, alin. (4) lit. f) si m) din Legea nr. 571/2003, organul fiscal în mod corect şi legal au stabilit pentru anii 2010 - 2013, ca nedeductibile cheltuielile în sumă de 1.633.121 RON.

În continuare, recurenta-pârâtă arată că, referitor la nelegalitatea anularii Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 şi pe cale de consecinţă anularea sumei de 31.890 RON, reprezentând TVA constând în prestări de servicii efectuate de către firma B. (x) şi proiectare - dirigenţie de şantier, pentru investiţia realizată sub denumirea de "Mărirea capacităţii de distribuţie la tensiunea de 110 KV in zona DN73 Braşov-Cristian: racorduri electrice şi staţie conexiuni şi transformare 110 KV Cristian", instanţa de fond nu a motivat sub nici un aspect de fapt sau de drept care sunt temeiurile în baza cărora a admis acest capăt de cerere considerând ca nelegală constatarea organelor de inspecţie fiscală, ci a redat în considerente, exact şi întru totul, argumentele intimatei, fără a analiza în nici un fel motivele invocate de subscrisa parate asupra aceloraşi aspecte. Procedând astfel, instanţa a încălcat nu numai dispoziţiile C. proc. civ., ci şi dreptul DGAMC la un proces echitabil, precum şi principiile dreptului procesual civil, iar organul fiscal, în calitatea sa de pârât, nu are nici o garanţie că argumentele prezentate prin întâmpinare au fost examinate de către instanţa de fond.

Cu privire la nelegalitatea sentinţei în ceea ce priveşte anularea (...) Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 privind "TVA stabilită suplimentar de plată în suma de 617.723 RON, aferentă livrărilor intracomunitare de bunuri către A.", arată că din constatările echipei de inspecţie fiscală expuse în raportul de inspecţie fiscală, rezultă faptul că partenerul A., x nu a deţinut în perioada ianuarie - martie 2014 cod valid de TVA emis de către autorităţile fiscale ale statului membru.

Cu privire la nelegalitatea sentinţei în ceea ce priveşte anularea (...) Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 privind "TVA deductibilă ajustată pentru bunurile de capital neutilizate în sumă de 4.083.778 RON ", învederează faptul că toată argumentaţia instanţei expusă în considerentele sentinţei este eronată, deoarece ea priveşte o operaţiune de livrare şi nu una de achiziţie.

Astfel, legat de achiziţia utilajului "J."şi ajustarea taxei cu suma de 713.624 RON, se poate observa că în cuprinsul Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.12.2015 echipa de inspecţie nu face niciun fel de referire la livrarea intracomunitară a acestui utilaj, ci dimpotrivă problematica speţei avea în vedere faptul că Societatea a achiziţionat un utilaj "J." de la firma germană.

Analizând RIF-ul se poate observa că echipa de inspecţie fiscală a procedat la ajustarea TVA-ului aferent achiziţiei intracomunitare, deoarece, în actele de control precum şi în Raportul expertului se menţionează că "facturile de achiziţie ale utilajului în sumă de 6.259.286 RON au fost declarate de către acesta pentru perioada februarie 2009 şi mai 2010", deci utilajul a fost achiziţionat de către A. S.R.L..

Acceptarea de către instanţă în motivarea sentinţei numai a concluziei expertului conform căreia: "Jurnalele de achiziţie ale societăţii A. S.R.L. pentru aceeaşi perioada demonstrează faptul că Societatea nu şi-a exercitat dreptul de deducere evidenţiat în legătură cu acest echipament" nu este corectă, deoarece expertul a apreciat în mod eronat faptul că un contribuabil poate să-şi exercite dreptul de deducere a taxei prin Jurnalele de cumpărări (nu de achiziţii), deoarece acest document este unul tehnico-operativ şi nu unul financiar-fiscal.

Aspectul neanalizat de instanţa de fond constă în faptul că documentul legal prin care un contribuabil îşi exercită dreptul de deducere sau de colectare a taxei, opozabil în raport cu organele fiscale ale statului român este formularul Declaraţia 300 "Decont de taxă pentru valoarea adăugată" şi nu Jurnalele de vânzări sau cumpărări.

În continuare se menţionează că, A. S.R.L. în cuprinsul contestaţiei administrative a arătat că: "a realizat o investiţie în acest echipament în perioada 2007 - 2010, perioadă în care Societatea ar fi dedus TVA romanesc de 19%", însă echipa de inspecţie fiscală a avut ca obiectiv verificarea TVA doar pentru perioada decembrie 2012 - decembrie 2014, neputând să reverifice TVA aferentă unor perioade anterioare, respectiv 2007-2010.

De asemenea, A. S.R.L. a arătat că "este vorba despre o achiziţie care nu are loc în România".

A. S.R.L. nu a pus la dispoziţia echipei de inspecţie fiscala niciun document din care să rezulte modalitatea în care s-a realizat această achiziţie de imobilizări corporale, iar despre documentul anexat punctului de vedere acest document nu are putere probatoare, el nefiind tradus în mod oficial şi prezintă în mod ambiguu o serie întreagă de confuzii realizate din punct de vedere comercial între doi parteneri care îşi decontează suma de 1.602.745,10 euro din greşeală, iar partenerul roman îşi înregistrează această "greşeală" în evidenţa contabilă, ca şi imobilizare corporală în curs, pe parcursul perioadei derulării investiţiei, declarând chiar prin reprezentanţii săi legali că: "Pe parcursul lunii decembrie 2012, din informaţiile cunoscute la aceea dată, care confirmau şi pe viitor lipsa încărcării, s-a luat decizia deprecierii totale a utilajului, cu scopul de a prezenta valoarea activului la valoarea neta de 0 RON, acesta neaducând niciun venit operaţional societăţi."

Instanţa de fond nu motivează sub nici o formă care sunt motivele de fapt şi drept în baza căruia a constatat în cuprinsul sentinţei validitatea codului TVA, ci a ignorat faptul că A. S.R.L. a învederat în cuprinsul contestaţiei că bunul ar fi fost ulterior achiziţionat pe codul valid de TVA al societăţii A. S.R.L. din Germania. Acest cod îi poate servi agentului economic pentru efectuarea de operaţiuni de depozitare a bunurilor realizate în România (în calitate de producător pe bază de contract pentru grup şi livrate partenerului german) şi nu are nicio logică achiziţionarea unui utilaj în valoare de 6.259.866 RON, utilaj necesar în procesul tehnologic care se desfăşoară numai în spaţiul din localitatea Cristian, jud. Braşov şi nicidecum în Germania.

Mai mult decât atât, verificând pe site-ul Comisiei Europene dacă acest cod de TVA este valid, răspunsul a fost negativ.

Legat de ajustarea sumei de 3.370.154 RON reprezentând TVA, aferentă bunului imobil "Hala nr. 4 - Segment K/08/2" care a fost utilizat în scopul altor activităţi decât activităţile economice ale Societăţii, recurenta-pârâtă arată că, din documentele puse la dispoziţie de către A. S.R.L., echipa de inspecţie fiscală a concluzionat faptul că pe parcursul anului fiscal 2014, Segmentul K/08/2 - Hala nr. 4, în suprafaţă totală de 12.600 mp, construită cu scopul de a produce rulmenţi de sprijin şi rotire, nu a mai fost destinată sectorului productiv, activitatea din cadrul ei fiind sistată. Doar o mica parte a spaţiului respectiv (1.200 mp) a mai rămas destinatp activităţii de producţie (alte tipuri de componente industriale), iar o altp parte (2.600 mp), fiind folositp la depozitarea bunurilor realizate în această secţie de producţie sau pentru depozitarea produselor realizate în alte secţii productive ale agentului economic, ceea ce reprezintă 30,16% din suprafaţa totală. Datorita faptului ca A. S.R.L. este un operator la comandă al firmei mamă A. şi că producţia de rulmenţi pentru turbinele eoliene era comandată de către aceasta, operatorul economic român a procedat la facturarea de penalităţi contractuale, aferente deprecierii mijloacelor fixe existente în spaţiul de producţie al segmentului K (Hala nr. 4) şi a cheltuielilor legate de aprovizionările cu stocuri de materii prime, material, SDV-uri etc. către A..

Pentru partea din hala de producţie, scoasă din activitate la sfârşitul anului 2014, A. S.R.L. trebuia să procedeze la ajustarea TVA dedusă, în conformitate cu art. 149, alin. (4), lit. a), pct. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările şi modificările următoare, coroborate cu prevederile pct. 54 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare.

Cu privire la nelegalitatea sentinţei în ceea ce priveşte anularea (...) Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 privind:

a) Contribuţie asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în suma de 5.349.057 RON, dobânzi/majorări de întârziere in suma de 1.651.660 RON si penalităţi de întârziere in suma de 717.621 RON;

b) Contribuţie asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în suma de 2.571.293 RON, dobânzi/majorari de întârziere în suma de 788.029 RON şi penalităţi de întârziere în suma de 341.541 RON;

c) Contribuţie asigurări sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în suma de 83.649 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 24.766 RON şi penalităţi de întârziere în suma de 11.104 RON;

d) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobanzi/majorari de întârziere în sumă de 39.104 RON şi penalităţi de întârziere în suma de 17.599 RON;

e) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobanzi/majorari de întârziere în suma de 39.104 RON şi penalităţi de întârziere în suma de 17.599 RON;

f) Contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariate datorata de angajator aferenta perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în suma de 60.546 RON, dobanzi/majorari de întârziere în sumă de 16.070 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 7.861 RON;

g) Contribuţie asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 1.368.797 RON, dobanzi/majorari de întârziere în sumă de 416.400 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 181.767 RON;

h) Contribuţie asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 1.446.977 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 440.221 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 192.151 RON;

i) Contribuţie pe concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 219.001 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 65.842 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 29.033 RON;

j) Impozit pe veniturile din salarii aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 4.433.966 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.588.803 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 604.522 RON, recurenta-pârâtă învederează că, în cererea de chemare în judecată, A. S.R.L. a solicitat anularea sumelor stabilite suplimentar de către echipa de inspecţie fiscală reprezentând impozitul pe venitul din salarii şi contribuţiile sociale, precum şi dobânzile/majorările şi penalităţile de întârzieri aferente doar pentru achiziţiile de servicii medicale oferite de K..

Impozitul pe venitul din salarii şi contribuţiile sociale stabilite suplimentar, precum şi dobânzile/majorările şi penalităţile de întârzieri aferente serviciilor de cantină oferite angajaţilor proprii nu au mai fost solicitate a fi anulate de către instanţa de judecată, deoarece A. S.R.L. a renunţat la contestarea lor în instanţă.

Or, în conformitate cu datele consemnate în anexele nr. 26 şi nr. 28 la RIF nr. x/23.12.2015 şi preluate în cuprinsul Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015, valorile impozitului pe veniturile din salarii şi ale contribuţiilor sociale, împreună cu majorările/dobânzile şi penalităţile de întârzieri aferente, care decurg din speţă reprezentând achiziţiile de servicii medicale oferite de K. pe care petenta A. S.R.L. avea dreptul să solicite a fi anulate de către instanţa sunt următoarele:

a) Contribuţie asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 732.033 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 203.192 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 97.959 RON;

b) Contribuţie asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 194.107 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 51.082 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 25.350 RON;

c) Contribuţie asigurări sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 1.018 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 286 RON şi penalităţi de întârziere în suma de 136 RON;

d) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 8.917 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.953 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.126 RON;

e) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 8.917 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.953 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.126 RON;

f) Contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 4.948 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 116 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 629 RON;

g) Contribuţie asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 207.147 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 55.939 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 27.335 RON;

h) Contribuţie asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 213.012 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 57.714 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 28.182 RON;

i) Contribuţie pe concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 11.906 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 2.937 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.186 RON;

j) Impozit pe veniturile din salarii aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 636.226 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 212.302 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 86.505 RON.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile prezentate anterior, procedând la separarea sumelor stabilite suplimentar la plată, reprezentând impozitul pe veniturile salariale şi contribuţiile sociale, precum şi majorările/dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, pentru fiecare situaţie care a le-a generat, respectiv pentru servicii medicale şi pentru servicii de cantină, au rezultat: Obligaţii suplimentare - 15.799.714 RON; Dobânzi/Majorări - 5.069.999 RON şi Penalităţi de întârziere - 2.018.231 RON.

Or, sumele aferente serviciilor medicale oferite de K., reprezentând impozitul pe veniturile salariale şi contribuţiile sociale, precum şi majorările/dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente şi pe care A. S.R.L. trebuia să le achite către bugetul de stat şi care puteau fi anulate de către instanţă (lit. a) - j) din Hotărâre) şi pe care petenta A. S.R.L. avea dreptul legal să le solicite sunt următoarele: Obligaţii suplimentare - 2.018.231 RON; Dobanzi/Majorari - 588.474 RON şi Penalităţi de întârziere - 269.834 RON.

Prin ultima critică, recurenta-pârâtă arată că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la plata sumei de 7530 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu expert).

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de "despăgubire" acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a celeilalte părţi aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ.

Aşadar fapta părţii "care cade în pretenţii" declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Astfel, articolul 453 C. proc. civ. nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuzivă şi nelimitată a părţilor care pierd procesele, ci o modalitate justă de reparaţie pentru litiganţii care se văd chemaţi în judecată în mod nefondat.

3.2 Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Genereală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii excepţiilor invocate faţă de capetele de cerere menţionate şi respingerea cererii ca atare, iar pe fondul cauzei, menţinerea actelor administrative fiscale ca temeinice şi legale.

În susţinerea cererii, recurenta-pârâtă a arătat că, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată pentru considerente ce ţin de emitentul actului administrativ contestat, fără a face distincţie între DGAMC şi ANAF, din punct de vedere al competentelor specifice.

Sub acest aspect învederează că excepţia lipsei calităţii procesuale a ANAF a fost invocată faţă de capetele 3 şi 4 din cerere, prin care reclamanta a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 103380/16.03.2016 emisă de DGAMC prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă împotriva Dispoziţiei de măsuri nr. 46/23.12.2015 emisă de DGAMC, respectiv faţă de cererea de restituire a sumelor achitate (fiind menţionată suma de 34.596.874 RON).

Or, în speţă nu este îndeplinită condiţia identităţii dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecăţii, emitentul Dispoziţiei de măsuri nr. 46/23.12.2015 şi al Deciziei nr. 103380/16.03.2016 fiind Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, instituţie de sine stătătoare aflată în subordinea ANAF şi nu în aparatul propriu al Agenţiei.

Faţă de aceste aspecte, solicită admiterea recursului şi casarea hotărârii de fond în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind anularea Dispoziţiei de măsuri nr. 46/23.12.2015 şi al Deciziei nr. 103.380/16.03.2016.

Prin cea de-a doua critică, referitor la capătul de cerere privind restituirea sumei achitate, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, instanţa de fond a respins-o pentru aceleaşi considerente, respectiv nu face nici o distincţie între DGAMC şi ANAF, din punct de vedere al competentelor specifice.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru administrarea creanţelor fiscale şi a altor creanţe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) şi (2), competenţa revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului.

Având în vedere ca reclamanta se afla în competenta de administrare a DGAMC, solicitam admiterea recursului si casarea hotărârii instanţei de fond in sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala in ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind restituirea sumei achitate si respingerea acţiunii ca atare cu privire la acest capăt de cerere.

Prin cea de-a treia critică, recurenta-pârâtă arată că, în mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii raportat la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitate (fiind menţionată suma de 34.596.874 RON) în temeiul art. 8 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără o analiză a susţinerilor cu privire la existenţa unei proceduri administrative speciale în baza căreia se restituie sume de la bugetul de stat.

În măsura în care sumele achitate de către reclamantă au fost virate în contul bugetului de stat, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legale speciale în materie fiscală, respectiv prevederile art. 168 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, coroborate cu cele ale O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal.

În atare condiţii, capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitată apare ca inadmisibil atâta vreme cât, la această dată, nu există o hotărâre definitivă dată de instanţa de contencios administrativ prin care au fost anulate actele administrative fiscale.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată că instanţa de fond, în mod greşit, a anulat în parte dispoziţiile din Decizia nr. 175/25.07.2016 emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Constaţilor şi din Decizia de impunere x/2015 emisă de către Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili reţinând că specificul activităţii reclamantei justifică necesitatea realizării de către aceasta a obiectivului de investiţie "Mărirea capacităţii de distribuţie la tensiunea de 110 KV în zona DN 73 Braşov-Cristian" în cadrul căruia s-au prestat şi serviciile de proiectare de către furnizorul B., iar în cadrul acestui proiect investiţional, au fost implicate numeroşi furnizori ale căror servicii nu au fost contestate de pârâte din prisma deductibilităţii din punct de vedere al impozitului pe profit.

Potrivit instanţei de fond, dovada prestării efective a acestor servicii de către B. către reclamantă rezultă din conţinutul înscrisurilor justificative depuse la dosarul cauzei, menţionate la pagina 109 din hotărâre, însă, contrar celor constatate de către instanţa de fond, documentele prezentate de societate, atât la inspecţia fiscală, cât şi în cadrul contestaţiei administrative nu sunt de natură să justifice prestarea efectivă a serviciilor de proiectare, managementul de proiect şi monitorizarea construcţiei, iar în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată documentele prezentate nu sunt de natură să justifice prestarea acestor servicii în scopul operaţiunilor sale taxabile.

În perioada ianuarie- septembrie 2010, societatea a înregistrat contravaloarea facturilor emise de B. Germania (denumită în prezenta decizie B.) în sumă de 999.771 RON, aferente realizării obiectivului "Mărirea capacităţii de distribuţie la tensiunea de 110 K. V în zona DN73 Braşov-Cristian: racorduri electrice şi staţie conexiuni şi transformare 110 KV Cristian".

De asemenea, în anul 2011 societatea a înregistrat contravaloarea facturilor emise de B. în sumă de 179.488 RON, în anul 2012 în sumă de 839.264 RON, iar în anul 2013 în sumă de 26.426 RON.

Pe lângă documentele solicitate de organul de inspecţie fiscală, respectiv: contractul comercial care a stat la baza realizării prestărilor de servicii din partea partenerului german (în original) şi în copie tradusă în limba română; facturile emise de societatea B. din Germania pentru prestările de servicii efectuate, modul de înregistrare în contabilitate, precum şi modalitatea de decontare a acestora, prezentate în fisa de cont; situaţiile de lucrări sau rapoartele de activitate detaliate a prestărilor de servicii efectuate în perioada mai sus-menţionată, care au stat la baza emiterii facturilor, reclamanta a prezentat, ulterior, următoarele documente: contractul comercial din luna noiembrie 2008, semnat între prestatorul B., Germania şi beneficiarul A. S.R.L., fără a se indica cine sunt persoanele care au reprezentat părţile. Acest contract are ca şi anexe protocoale ale discuţiilor între părţi, oferte, studii şi informaţii privind alocarea comenzii, datate anterior semnării contractului. De asemenea, a depus o parte din facturile emise de către B. pentru prestările de servicii pe care le-ar fi prestat.

Facturile prezentate, fără a fi traduse în limba română, nu prezintă documente care să justifice prestarea efectivă a serviciilor aferente fiecărei perioade facturate, neputând fi identificate activităţile derulate de către furnizorul german B. in favoarea beneficiarului A. S.R.L..

Documentele prezentate de reclamantă nu sunt în măsură să justifice cheltuielile înregistrate, astfel încât, în baza art. 21 alin. (4) lit. f) şi lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, suma de 999.771 RON este nedeductibilă la calculul impozitului pe profit pe trim. I-III 2010.

De asemenea, nu au fost acceptate la deducere cheltuielile cu serviciile facturate de B. pe perioada 2011-2013, astfel: pe anul 2011 -179.488 RON; pe anul 2012 - 839.264 RON; pe anul 2013-26.426 RON.

Organele de inspecţie fiscală au reţinut şi că societatea a dedus taxa pe valoarea adăugată din facturi reprezentând operaţiuni de achiziţii intracomunitare de servicii de la firma germană B. constând în proiectare - dirigenţie de şantier, pentru investiţia realizată sub denumirea de "Mărirea capacităţii de distribuţie la tensiunea de 110 KV în zona DN73 Brasov-Cristian: racorduri electrice şi staţie conexiuni şi transformare 11.0 KV Cristian".

Din documentele anexate la dosarul contestaţiei rezultă că, investiţia "Mărirea capacităţii de distribuţie la tensiunea de 110 K.V în zona DN73 Brasov-Cristian: racorduri electrice şi staţie conexiuni şsi transformare 110 KV Cristian" a avut la bază două contracte:

- Contractul nr. x/11.03.2009 încheiat între FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud în calitatea de Operator de distribuţie, A. S.R.L. în calitate de Utilizator şi D. S.A. Bucureşti în calitate de Executant cu termen de 4 luni, prelungit până la data de 31.12.2009 prin actul Adiţional nr. 1/26.10.2009.

- Contractul de racordare nr. x/08.04.2009 între FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud în calitatea de Operator şi A. S.R.L., reprezentată prin H., prin care solicită servicii de racordare la reţeaua electrică de distribuţie, denumit în continuare Utilizator, la care este ataşat Avizul tehnic de racordare nr. 68F/04.10.2008 emis de FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud prin care se specifică că se va achita un tarif de racordare reglementat, iar lucrările se vor executa prin grija Serviciului de Investiţii SDEE Braşov pe baza unui proiect tehnic avizat de CTE-FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud. La dosar este anexat AVIZUL CTE nr. 434/2008 de reavizare emis de SDEE Braşov, în baza Proiectului nr. 19/2008 elaborat de SDEE Braşov - şef proiect Ing. E., protocolul din data de 05.12.2008, devizul general al realizării obiectului de investiţii emis de FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud, Graficul de eşalonare a tarifului de racordare.

- Contractul de lucrări nr. x/08.12.2010 încheiat între FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud reprezentată prin Beneficiar SDEE Braşov, în calitatea de Achizitor, A. S.R.L. în calitate de Utilizator şi F. S.R.L. în calitate de Executant cu termen de 8 luni, prelungit până la data de 31.12.2009 prin actul Adiţional nr. 1/26.10.2009. în anexa 2 la contract este prezentată încredinţarea încheiată între A. S.R.L. în calitate de Utilizator (Client) şi F. S.R.L. în calitate de Antreprenor (Executant) în care se prevede "Valoarea lucrărilor conform Devizului din proiectul nr. 489/2010, elaborat de proiectantul autorizat G. este de [...]", respectiv "Lucrările contractate sunt lucrările prevăzute proiectul nr. 489/2010, elaborat de proiectantul autorizat G., conform Avizului CTE nr. 172/2010 al FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud, conform listelor de lucrări anexate la această încredinţare".

Potrivit celor mai sus prezentate, în contractele încheiate pentru realizarea obiectivului de investiţii nu se regăseşte participarea şi contribuţia B. la realizarea proiectării sau managerierii acestuia.

Aşa cum reiese din cele două contracte, proiectarea pentru realizarea obiectivului a fost realizată de două firme:

- pentru partea de aducţiune racorduri electrice de către SDEE Braşov, iar

- pentru Staţia de conexiuni şi transformare 110 kv Cristian de către G. S.R.L. Oradea, aspect care rezultă şi din adresa nr. x/13.01.2011 transmisă FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud şi semnată de administratorul A. S.R.L. H., ataşată la contestaţie.

De asemenea, în schiţele prezentate ca anexă la contestaţie apare ca proiectant al Staţiei de conexiuni 110 KV Cristian societatea G. S.R.L., iar alte trei schiţe sunt în limba germană, sunt datate 20.10.2008, 25.09.2008 şi 25.09.2008 şi se referă la un alt proiect, respectiv 347 şi nu 489.

În ceea ce priveşte persoana indicată în contestaţie, în calitate de reprezentant al B., respectiv ing. I., aceasta este totodată angajatul A. S.R.L., în calitate de supervizor, la momentul semnării şi ştampilării Situaţiei de lucrări "Racorduri electrice" prezentate de executantul lucrării D. S.A. (05.04.2011), precum şi în Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/02.02.20122 privind staţia de conexiuni şi transformare 110/20KV şi racorduri electrice 110 KV şi de medie tensiune -A. ca membru în comisia de recepţie a A. S.R.L..

În concluzie, documentele prezentate in cadrul contestaţiei administrative nu sunt de natură să justifice rolul B. în realizarea obiectivului investiţional la care se face referire în contestaţie.

De asemenea, s-a prezentat Contractul de prestări servicii de proiectare generală din luna noiembrie 2008, încheiat între prestatorul B. din Stuttgart, Germania şi beneficiarul A. S.R.L. Cristian, fără a se indica cine sunt persoanele care au reprezentat părţile, precum şi anexele la acesta, respectiv discuţiile între părţi privind oferta de proiectare şi referinţe şi un document intitulat "Proiectare şi sprijin pentru realizare" la staţia nouă de transformare pentru locaţia Braşov România, denumită A. cu anexe, datat 09.07.2008. anterior datei la care a fost încheiat contractul.

Documentele prezentate nu sunt de natură să justifice prestarea efectivă a serviciilor de proiectare generală, managementul de proiect şi monitorizarea construcţiei aşa cum sunt menţionate în contract la paragraful 3.

Documentul intitulat "Proiectare şi sprijin pentru realizare" la staţia nouă de transformare pentru locaţia Braşov România, denumită A. cu anexe, datat 09.07.2008, anterior datei la care a fost încheiat contractul, prevede:

- executarea unui proiect complex de către o echipă integrată de proiectare formată, atât din persoane române, cât şi persoane germane, B. obligându-se să pună la dispoziţie resurse (pct. 3.1), precum şi

- faptul că proiectul se poate împărţi în două proiecte parţiale, prin care B. oferă ca servicii speciale depunerea şi primirea tuturor aprobărilor necesare, avizelor şi acordurilor (3.2.1), proiectare generală şi management de proiect în cadrul organigramei complete INA, proiectarea conceptului, proiectarea şi întocmirea listei de servicii, planificarea execuţiei etc. (3.2.2.).

Şi în ipoteza acceptării că document justificativ a înscrisului prezentat - "Proiectare şi sprijin pentru realizare" la staţia nouă de transformare pentru locaţia Braşov România, denumită A., antedatat contractului, învedera că acesta nu este în măsură să justifice prestarea serviciilor, nefiind prezentate alte documente care să justifice că au fost prestate efectiv serviciile angajate de B., aşa cum se regăsesc menţionate.

Mai mult decât atât, au fost verificate operaţiunile derulate între A. S.R.L. şi FDEE - Electrica Distribuţie Transilvania Sud S.A, având ca obiect taxele de racordare percepute de furnizorul de energie, aferente obiectivului economic "Mărirea capacităţii de distribuţie la tensiunea de 110 KV în zona DN73 Brasov-Cristian: racorduri electrice şi staţie conexiuni şi transformare 110 KV Cristian" şi modul de înregistrare în contabilitate a mijlocului fix realizat, încheindu-se în acest sens Procesul-verbal nr. x/09.09.2015.

Din documentele puse la dispoziţie de către FDEE - Electrica Distribuţie Transilvania Sud S.A. nu a rezultat ca operatorul economic german L. ar fi avut vreo contribuţie la realizarea acestui obiectiv, iar stampila aplicată de către acesta pe proiectele realizate de angajaţii F. S.R.L. Braşov, reprezintă documentaţie obligatorie de realizare a obiectivului care a fost facturată de către F. S.R.L. către FDEE - Electrica Distribuţie Transilvania Sud S.A, care, la rândul ei a perceput taxa de racordare la nivelul devizului general, prin facturare, de la A. S.R.L..

Legislaţia fiscală în vigoare în perioada verificată, respectiv art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevăd expres că serviciile trebuie justificate, atât din punct de vedere al necesităţii, cât şi al prestării efective, condiţiile prevăzute trebuind îndeplinite cumulativ.

În ce priveşte justificarea prestării efective a serviciilor acestea trebuie să fie executate în baza unui contract sau a unei forme contractuale prevăzute de lege, iar justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin documente cum sunt: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare, din care să rezulte părţile contractante, natura serviciilor prestate, concordanţa acestor servicii cu clauzele contractuale, cu perioada stabilită între părţi şi cu valoarea contractată, astfel ca factura nu este suficientă să justifice caracterul deductibil al cheltuielilor cu serviciile înregistrate de contestatară.

În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, aşa cum s-a reţinut la situaţia de fapt, din documentele prezentate la inspecţia fiscală şi cele prezentate la contestaţie a rezultat că acestea nu justifică prestarea efectivă a serviciilor facturate de prestatori.

Având în vedere caracteristicile particulare care diferenţiază serviciile de produse, în principal, intangibilitatea serviciilor şi imposibilitatea prefigurării lor cât mai fidele şi cât mai exacte, acestea au determinat impunerea unor măsuri legale exprese pentru a putea beneficia de dreptul de deducere al cheltuielilor şi pe cale de consecinţa al taxei pe valoarea adăugată.

Astfel, existenţa unui contract de prestări servicii încheiat între părţi si deţinerea unei facturi nu sunt suficiente pentru a beneficia de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrisă în factura primită, contribuabilul trebuie să justifice prestarea efectivă a serviciilor de către prestator, necesitatea achiziţionării acestora şi măsura în care acestea sunt aferente operaţiunilor taxabile.

Într-adevăr, proba (dovada) prestării efective a serviciilor, şi necesitatea achiziţionării acestora, depinde de natura serviciului prestat, de specificul activităţii, motive pentru care nu a fost prevăzut un anumit tip de document justificativ, lăsându-se la latitudinea/aprecierea contribuabilul (prestator) să stabilească ce documente se impun a fi întocmite. Totuşi, indiferent de probele (dovezile) aduse de contribuabil, acestea trebuie să prezinte un anumit grad de exactitate şi de detaliu pentru a putea permite o identificare a acestora în corelaţie cu serviciul prestat şi cu specificul activităţii desfăşurate.

În privinţa legăturii cheltuielilor cu activitatea curentă a contribuabilului trebuie să se aibă în vedere posibilităţile interne ale societăţii faţă de care nu se poate realiza activitatea la standardele impuse de acţionariatul acesteia.

Având în vedere că, prestarea serviciilor facturate de B. nu este justificată cu documente ca fiind efectuată în scopul operaţiunilor taxabile ale societăţii, dispoziţia din Decizia nr. 175/25.07.2016 privind considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 2.044.949 RON (şi nu 1.633.121 RON cum în mod eronat indică intimata-reclamantă), stabilirea TVA suplimentar de plată în cuantum de 617.723 RON, aferentă livrărilor intracomunitare de bunuri către A., şi în cuantum de 31.890 RON, aferentă achiziţiilor de la B., este legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte Dispoziţia din cuprinsul Deciziei nr. 175/25.07.2016 referitoare la TVA stabilita suplimentar de plată în sumă de 617.723 RON, aferentă livrărilor intracomunitare de bunuri către A., pentru lipsa unui cod valabil de înregistrare în scop de TVA, instanţa de fond a constatat că este nelegală şi netemeinică, dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal fiind interpretate în raport de jurisprudenţa CJUE în cauzele C-438/09 Dankowsk, C-277/14 PPUH - STEHCEMP, pct. 40 din considerentele hotărârii, Cauza C-587/10VSTR.

Intimata reclamantă a anexat la contestaţia administrativă un document emis de autorităţile din Italia, tradus în limba română, în care se menţionează "Modificarea datelor din data de 09.01.2014 (copie pentru contribuabil)" din care reiese că A. avea alocat codul unic de identificare x.

În replică, recurenta-pârâtă invocă adresa nr. x/14.06.2016, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. x/21.06.2016, emisă de Direcţia Generală de Informaţii Fiscale la solicitarea organului de soluţionare a contestaţiei, în conţinutul căreia se precizează: "Conform răspunsului primit de la autorităţile Administraţiei Fiscale din Italia codul de înregistrare în scopuri de TVA x al operatorului A. este un cod valabil de identificare în scopuri de TVA în baza de date VIES începând cu data de 27 martie 2014".

Conform Raportului VIES nr. x/23.07.2015, Codul de înregistrare în scopuri de TVA al partenerului intracomunitar nu a fost alocat de statul membru în perioada indicată.

De asemenea, prin adresa nr. x/16.03.2016 organele de inspecţie fiscala precizează că potrivit adresei de răspuns nr. 94.529/05.06.2015 a Serviciului Schimb internaţional de Informaţii rezultă faptul că data startului valabilităţii codului de identificare în scopuri de TVA a fost 27.03.2014.

Întrucât codul de înregistrare în scopuri de TVA al partenerului intracomunitar nu a fost alocat de statul membru în perioada indicată, în temeiul prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) şi art. 140 alin. (1) din Codul fiscal, echipa de inspecţie fiscală a procedat la colectarea suplimentară a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 617.723 RON.

În considerarea celor mai sus expuse, organul de inspecţie fiscală a colectat în mod corect TVA suplimentară în valoare de 617.723 RON aferentă livrărilor intracomunitate efectuate de intimata-reclamantă.

Potrivit susţinerilor intimatei-reclamante, preluate ca atare şi de către instanţa de fond, scutirea taxei în cazul livrării intracomunitare de bunuri nu este condiţionată de comunicarea către vânzător a codului valid de TVA al cumpărătorului, ci depinde exclusiv de calitatea de persoană impozabilă a cumpărătorului.

Această susţinere este lipsită de temei legal, având în vedere că prevederile art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în forma aplicabilă la data efectuării operaţiunilor, stipulează expres că: "(2) Sunt, de asemenea, scutite de taxă următoarele:

a) livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, (...)";

iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol:

"(3) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă."

Aşadar, potrivit acestor prevederi legale, livrarea intracomunitară de bunuri către o persoană este scutită de taxă pe valoarea adăugată dacă această persoană îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, documentele necesare justificării scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru această operaţiune fiind stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

În concluzie, legiuitorul a prevăzut expressis verbis că una din condiţiile obligatorii de aplicabilitate a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările intracomunitare de bunuri este prezentarea facturii care trebuie să conţină informaţiile prevăzute de legea fiscală şi în care să fie înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru.

În ceea ce priveşte Dispoziţia din cuprinsul Deciziei nr. 175/25.07.2016 referitoare la TVA deductibilă ajustată pentru bunuri de capital neutilizate, în sumă de 4.083.778 RON, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu se regăseşte în ipotezele care impun ajustarea TVA dedusă iniţial, având în vedere că achiziţia bunurilor a fost realizată în contextul unei investiţii în curs care nu s-a mai materializat, în ceea ce priveşte bunul indicat, respectiv în contextul în care, din cauza anularii unor proiecte, o hală de producţie nu a mai fost folosită în întregime.

Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt reţinută prin raportul de inspecţie fiscală nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, având în vedere că reclamanta a plătit avansuri către producătorul german şi a suportat şi plătit TVA conform legislaţiei din Germania, echipamentul nefiind livrat fizic în România.

Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta nu a evidenţiat şi nu a dedus TVA românesc de 19% în legătura cu acest echipament, nici prin evidenţierea TVA românesc efectiv colectat de furnizor prin factură şi nici prin taxare inversă.

Referitor la taxa pe valoarea adăugată ajustată pentru bunuri de capital în sumă de 3.370.154 RON şi în sumă de 713.624 RON, s-a constatat că intimata reclamanta nu a ajustat taxa pe valoarea adăugată aferenta bunurilor de capital care nu mai sunt utilizate de persoana impozabilă în scop economic, astfel:

- în anul 2014, Segmentul K/Q8/2 - Hala nr. 4, în suprafaţă totală de 12.600 mp, construită cu scopul de a produce rulmenţi de sprijin şi rotire, nu mai este destinată sectorului productiv, activitatea din cadrul acesteia fiind sistată, doar o mică parte a spaţiului, respectiv 30,16% din suprafaţa totală fiind destinată desfăşurării activităţii (1.200 mp pentru activitatea de producţie şi 2.600 mp pentru depozitarea bunurilor realizate).

- în luna decembrie 2012, A. S.R.L. a procedat la deprecierea în totalitate a Utilajului de frezat J..

Bunurile de capital mai sus menţionate nu au contribuit la realizarea de operaţiuni taxabile, respectiv în cazul imobilului - hala 4, fiind întreruptă utilizarea bunului pentru o perioadă de timp, determinată sau nedeterminată, astfel că acestea nu a mai participat la realizarea de operaţiuni taxabile, iar în cazul utilajului de frezat J. înregistrat ca imobilizare în curs, acesta nu a fost pus în funcţiune şi nu a participat la realizarea de operaţiuni taxabile.

În cauză sunt aplicabile prevederile art. 149 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a) şi lit. b). alin. (4) lit. a) pct. 1 şi alin. (5) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la obligaţia ajustării taxei deductibile aferentă unui bun de capital, în situaţia în care acesta este folosit de persoana impozabilă integral sau parţial pentru alte scopuri decât activităţile economice.

De asemenea, rezultă că dacă bunul de capital este utilizat total sau parţial în alte scopuri decât activităţile economice, ajustarea deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare şi proporţional cu partea din bunul de capital utilizată în aceste scopuri.

În ceea ce priveşte ajustarea TVA în cazul Segmentului K/Q8/2 - Hala nr. 4, instanţa de fond a constatat că utilizarea redusă a capacităţilor halei de producţie echivalează folosirii sale în alte scopuri decât activităţi economice, lipsind astfel temeiul unei ajustări a TVA sub acest aspect.

Constatarea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, respectiv a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.12.2015, rezultând că, începând cu anul 2014, hala de producţie este parţial destinată sectorului productiv, respectiv 30,16% din suprafaţa totală fiind destinată desfăşurării activităţii, iar pentru mijloacele fixe aflate în spaţiul de producţie şi pentru cheltuielile legate de aprovizionările cu stocuri de materii prime, material, SDV etc., societatea a procedat la facturarea penalităţilor legate de deprecierile acestora către A..

În acelaşi sens sunt şi precizările societăţii din adresa nr. x/27.05.2015 emisă ca urmare a cererii de informaţii din data de 27.05.2015, respectiv "La data de 18.09.2014, Consiliul de administraţie al A. a decis încetarea activităţii de producţie a rulmenţilor de sprijin şi de rotire pentru turbine eoliene. Această decizie a fost luată ca urmare a nivelului ridicat de presiune în termeni de costuri şi concurenţă din acest segment industrial, rezultat din excedentul de capacitate din întreaga lume. De asemenea, din informaţiile cunoscute la acea dată s-a considerat că este puţin probabil ca o producţie să devină eficientă din punct de vedere al costurilor să devină posibilă în viitor pentru rulmenţi de sprijin şi rotire".

De asemenea, în ceea ce priveşte ajustarea TVA în cazul utilajului de frezat J. în valoare de 6.259.866 RON, achiziţionat în perioada 2010 — 2012, acesta a fost evidenţiat ca imobilizare corporală în curs, în luna decembrie 2012 fiind luată decizia deprecierii totale a utilajului, cu scopul de a prezenta valoarea activului la valoarea netă de 0 RON.

Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei conform căreia organele de inspecţie fiscală nu au investigat situaţia de fapt relevantă din punct de vedere fiscal, respectiv că societatea nu a evidenţiat şi nu a dedus niciodată TVA de 19% în legătură cu acest echipament, nici prin evidenţierea TVA românesc efectiv colectat de furnizor prin factură şi nici prin taxare inversă, deoarece a plătit avansuri către producătorul german şi a suportat şi plătit TVA conform legislaţiei din Germania, echipamentul nefiind niciodată livrat fizic în România obţinând o confirmare din partea furnizorului său că utilajul respectiv a făcut obiectul unei livrări locale în Germania, având în vedere că, prin adresa nr. x/16.03.2016 organele de inspecţie fiscală precizează că "A. nu a pus la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală niciun document justificativ care să lămurească modalitatea de plată şi achiziţie a acestei imobilizări corporale".

Prin ultima critică, recurenta-pârâtă arată că, în ceea ce priveşte Dispoziţia din cuprinsul Deciziei nr. 175/25.07.2016 referitoare la impozitul pe venit şi contribuţiile sociale stabilite suplimentar de plată în sarcina reclamantei, în considerarea serviciilor de medicina muncii acordate salariaţilor acesteia, instanţa de fond a reţinut că organul de inspecţie fiscală a aplicat greşit prevederile art. 55 alin. (1), alin. (2), lit. k) din Codul fiscal, în ceea ce priveşte achiziţia de servicii medicale de medicina muncii de la K..

În ceea ce priveşte serviciile medicale prestate în perioada 2011 —2014 de către K. (Clinica "M."), prin adresa din 27.07.2015, conducerea A. S.R.L. precizează: "Contractul de prestări servicii cu furnizorul de servicii medicale "S.C. K. SRL" încheiat începând cu anul 2010, acoperă totalitatea serviciilor medicale de supraveghere a sănătăţii angajaţilor pe care A. trebuie să le asigure conform Hotărârii nr. 355/2007, din care enumeră cu titlu de exemplu:

1) examene medicale la angajare;

2) examene medicale periodice planificate de medicul de medicina muncii, minim odată pe an şi ori de câte ori acesta decide, pentru a stabili aptitudinea de muncă a angajaţilor;

3) verificări medicale de adaptare si de reluare a activităţii după perioade îndelungate de absenta (de ex, revenire din C1C);

4) examene medicale la schimbarea locului de munca;

5) verificări medicale cerute specific de legislaţie, de ex. verificare aptitudine pentru înscrierea la cursurile ISCIR;

6) coordonarea si desfăşurarea activităţii cabinetului medical on-site;

7) asigurarea personalului de specialitate (medici si asistente medicale) pentru cabinetul on-site 24 de ore din 24, de luni pana vineri;

8) asigurarea medicului cu specialitate in medicina muncii;

9) organizarea si susţinerea de programe profilactice propuse de medicul de medicina muncii cu personal de specialitate;

10) audituri medicale care susţin procesul de protecţia sănătăţii definit de către A.;

11) participarea medicului de medicina muncii, alături de reprezentanţii departamentului de securitate si sănătate in munca a A., la evaluările de risc la locurile de munca;

12) raportări anuale privind starea de sănătate a companiei;

13) asigurarea primului ajutor în cazul accidentelor de munca;

14) şi alte servicii de medicina muncii care nu au fost enumerate anterior. Contractul este de tip abonament".

În vederea stabilirii stării de fapt fiscale organele de inspecţie fiscală au solicitat documente şi informaţii de la prestatorul K. S.R.L..

Prin adresa transmisă de K. în data de 10.08.2015, s-au primit Contractele de prestări servicii medicale nr. 1882/21.01.2011 şi nr. 104592/01.01.2013, fişa de cont aferentă perioadei 2011 -2014, facturile emise către A. S.R.L. în perioada 2011-2014 împreună cu listele de beneficiari aferente perioadei 01.02.2011-31.12.2014.

Din analiza acestora s-a constatat că anexele la toate contractele, respectiv scrisorile de angajament, ce cuprind detalierea serviciilor medicale, sunt identice; Anexa 3 la Contractul de prestări servicii medicale nr. 1882/21.01.2011 nu a fost semnată niciodată de către părţi; Procesele-verbale de confirmare a serviciilor, anexe la contracte, nu au fost niciodată semnate de către părţi; pe întreaga perioadă vizată, unii dintre membrii de familie ai titularilor de pachete beneficiau în mod gratuit de pachete de servicii medicale, conform contractului şi scrisorilor de angajament bilateral. De asemenea, unii dintre membrii de familie ai angajaţilor beneficiarului, alţii decât cei menţionaţi mai sus, puteau beneficia de servicii medicale la preturi preferenţiale, prin semnarea de către angajat a unui act de adeziune, fără niciun fel de implicare financiară pentru A. S.R.L.; unele dintre facturile emise reprezintă contravaloarea unor servicii prestate punctual, altele decât cele de abonament, în baza comenzii ferme a beneficiarului.

Cu ocazia centralizării tuturor documentelor solicitate referitoare la desfăşurarea relaţiei contractuale cu A. S.R.L., s-a observat că, dintr-o eroare umană, în perioada 15.02.2013 - 06.09.2013 pe facturi apare doar referinţa la "servicii medicale de medicina muncii", fără o detaliere expresă a serviciilor medicale prestate. Cu toate acestea, anexele/desfăşurătoarele de servicii aferente au fost furnizate lunar şi acceptate de către client.

Din conţinutul contractului încheiat şi al facturilor emise lunar a rezultat că se facturează servicii de medicina muncii împreuna cu alte servicii medicale pentru angajaţi, care în fapt reprezintă avantaje în natură pentru aceştia.

Organele de inspecţie fiscală au stabilit impozit pe venituri salariale suplimentar doar pentru acele alte servicii care, în contractul încheiat şi facturile emise sunt incluse la rubricile: N., O., P., Q., R., care, potrivit prevederilor art. 55 alin. (1) şi (3) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă avantaj în natură, sunt asimilate veniturilor salariale şi se impozitează în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Impozitul pe veniturile salariale stabilit suplimentar este în sumă totală de 4.433.966 RON, pentru valoarea lunară a avantajului în natură de natura serviciilor de catering din perioada 2010-2014 impozitul pe veniturile salariale este în suma de 27.556.735 RON şi pentru serviciile medicale din perioada 2011—2014 impozitul pe veniturile salariale este în suma de 4.448.004 RON.

Pentru neachitarea în termen a impozitului pe veniturile salariale stabilit suplimentar s-au calculat dobânzi/majorări şi penalităţi de întârziere, până la data de 15.12.2015, în sumă totală de 2.193.325 RON, din care 1.588.803 RON dobânzi/majorări de întârziere, respectiv 604.522 RON penalităţi de întârziere.

De asemenea, au fost calculate contribuţii sociale constând în contribuţii de asigurări sociale datorate de angajator şi reţinute de la asiguraţi, contribuţii de asigurări de sănătate datorate de angajator şi reţinute de la asiguraţi, contribuţii pentru şomaj datorate de angajator şi reţinute de la asiguraţi, contribuţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţii la fondul de garantare pentru plata creanţelor sociale şi contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de la persoane juridice sau fizice, precum şi accesorii aferente acestora.

Conform dispoziţiilor art. 55 alin. (1), alin. (2) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare: "(1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă".

Veniturile din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de muncă, precum şi orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, şi care sunt realizate din:

a) sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire: salariile de bază; sporurile şi adaosurile de orice fel; indemnizaţii pentru trecerea temporară în altă muncă, pentru reducerea timpului de muncă, pentru carantină, precum şi alte indemnizaţii de orice fel, altele decât cele menţionate la pct. 3, având aceeaşi natură; recompensele şi premiile de orice fel; sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentând stimulentele acordate salariaţilor agenţilor economici; sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului şi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă; sumele primite în caz de incapacitate temporară de muncă; valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creşă, tichetelor de vacanţă, acordate potrivit legii; orice alte câştiguri în bani şi în natură, primite de la angajatori de către angajaţi, ca plată a muncii lor".

Rezultă că, în categoria veniturilor din salarii sau asimilate acestora se cuprind toate sumele de bani primite de o persoană fizică în baza unui contract individual de muncă sau a unei relaţii contractuale de muncă indiferent de locul unde este desfăşurată activitatea remunerată, de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.

Faţă de cele mai sus învederate, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei civile nr. 5054/4.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul admiterii excepţiilor invocate faţă de capetele de cerere menţionate şi respingerii cerere ca atare, iar pe fondul cauzei, menţinerea actelor administrative fiscale în totalitate ca temeinice şi legale.

3.3. Recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate în ceea ce priveşte soluţia primei instanţe cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 175/27.05.2016, a Deciziei de impunere nr. x/23.12.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.12.2015 cu privire la: (i) impozitul pe profit stabilit suplimentar de plată în sumă de 91.919 RON, rezultat din considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 574.496 RON aferente serviciilor facturate de Universitatea Transilvania şi (ii) TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 107.906 RON, aferentă achiziţiilor de la Universitatea Transilvania, şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi modificată ca urmare a renunţării parţiale la judecată.

În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a arătat că Instanţa de fond a considerat în mod eronat ca nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu achiziţia serviciilor de la Universitatea Transilvania Braşov şi nu este deductibil nici TVA aferentă acestei achiziţii.

Contrar susţinerilor instanţei de fond conform cărora "[...] A. S.R.L. a fost mandatat de către A. din Germania să aprobe şi să efectueze plata facturilor emise de Universitatea Transilvania Braşov [...]", activitatea Societăţii nu era limitată doar la aprobarea şi plata facturilor, ci presupunea inclusiv şi supravegherea bunei desfăşurări a activităţilor de cercetare-dezvoltare efectuate de Universitate -Societatea trimitea în mod regulat anumiţi angajaţi ai săi pentru a evalua stadiile de desfăşurare a proiectului şi a discuta rezultatele cu reprezentanţii Universităţii.

În acest context, apreciază ca fiind relevante prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în continuare " Codul fiscal") care statuează că: "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile".

Or, cheltuielile cu serviciile de cercetare-dezvoltare înregistrate în legătură cu proiectul de tribologie dinamică derulat cu Universitatea (i.e. împreună cu alte cheltuieli înregistrate de Societate şi ocazionate de activitatea de cercetare-dezvoltare, cum ar fi cheltuieli cu salariile personalului Societăţii implicat în acest proiect, cheltuieli de transport şi/sau diurnă aferente etc.) au fost facturate de Societate în totalitate către beneficiarul de drept A. (adăugându-se şi o marjă de 5%), astfel încât este evident că aceste cheltuieli au fost realizate de Societatea în scopul obţinerii de venituri mai mari, apte să determine profitabilitatea acestor operaţiuni.

Admiterea raţionamentului prezentat de către organele fiscale prin intermediul actelor administrative atacate şi reţinut de către instanţa de fond prin intermediul sentinţei recurate conduce în mod neechivoc la o dublă impozitare a veniturilor societăţii.

În al doilea rând, solicită să se observe că în mod eronat atât organele fiscale, cât şi instanţa de fond concluzionează că obţinerea de venituri impozabile de către Societate din refacturarea costurilor cu serviciile achitate Universităţii nu este suficientă pentru a justifica deductibilitatea acestor cheltuieli, iar o astfel de abordare nu poate să conducă decât la o dublă impunere.

Deşi instanţa de fond concluzionează că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca Societatea să fie considerată că "acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane" (i.e., instanţa concluzionând că Societatea a acţionat în numele şi în contul A.), totuşi nu menţionează ce condiţii se impun a fi îndeplinite pentru ca un contribuabil să fie considerat că "acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane" şi care este diferenţa, din punct de vedere al TVA, dintre această situaţie şi situaţia în care contribuabil acţionează în numele şi în contul altei persoane.

Din contră, instanţa de fond concluzionează că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 129 alin. (2) din vechiul Codul fiscal pentru a se acorda deducerea TVA aferent tranzacţiilor încheiate cu Universitatea exclusiv în considerarea faptului că Societatea a avut "un mandat limitat la aprobarea şi plata facturilor emise de Universitate".

În mod greşit prima instanţă a reţinut că "Contrar susţinerilor reclamantei, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 129 alin. (2) din Codul fiscal, întrucât, în baza contractelor încheiate între Universitatea Transilvania din Braşov şi A. din Germania, reclamanta nu a acţionat în nume propriu, dar pe contul A. din Germania, ci a acţionat de la început în numele şi pe seama A. din Germania, având un mandat limitat la aprobarea şi plata facturilor emise de Universitatea Transilvania din Braşov pentru A. din Germania".

"Având în vedere mandatul limitat al reclamantei la aprobarea şi plata facturilor emise de Universitatea Transilvania din Braşov pentru A. din Germania" prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a avut niciun rol în cadrul proiectului desfăşurat între cele două cocontractante, astfel încât aceasta nu poate avea calitatea de cumpărător al serviciilor prestate de către Universitatea Transilvania din Braşov din punctul de vedere al TVA.

Concluzionând, recurenta-reclamantă susţine că deşi în cadrul proiectului de tribologie dinamică Societatea nu a fost "beneficiarul" serviciilor prestate de Universitate, Societatea a acţionat ca un comisionar/intermediar care se consideră, din punct de vedere al TVA, că a primit serviciile prestate de Universitate şi le-a prestat la rândul său către societatea germană, recuperând în totalitate, sub forma preţului pentru serviciile sale, costurile cu serviciile facturate pe numele sau de către Universitate, alături de alte costuri ale Societăţii (împreună cu o marjă de 5% asupra acestor costuri) şi, pe cale de consecinţă, instanţa de fond a considerat în mod eronat ca Societatea nu este îndreptăţită la recunoaşterea dreptului de deducere a TVA în cuantum de 107.906 RON aferente tranzacţiilor încheiate cu Universitatea.

3.4. Recurenta C., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi majorarea onorariului conform rapoartelor de activitate depuse la dosarul cauzei.

În motivarea cererii, recurenta arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra celor două cereri de majorare a onorariului, ci doar asupra cererii din data de 30.08.2018 care viza majorarea onorariului cu privire la răspunsul la obiecţiuni, dar a motivat respingerea cererii raportat la raportul de activitate şi cererea depusă la data de 12.04.2018.

Instanţa de fond nu a considerat că era necesară deplasarea sa la sediul contestatoarei în condiţiile în care unul dintre obiectivele fixate era "Să stabilească expertul dacă, prin raportare la situaţia de fapt incidentă în cauză şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Societatea a utilizat, în tot sau în parte, bunul imobil "Hala nr. 4 – Segment K/08/2" în scopul altor activităţi decât activităţile economice ale societăţii".

De asemenea, instanţa de fond a considerat că nu erau necesare 20 de ore de studiere a literaturii de specialitate, respectiv a hotărârilor CJUE cu privire la aplicarea normelor în material preţurilor de transfer în condiţiile în care în România, nici până la momentul actual, nu se poate formula o jurisprudenţă exactă.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâte şi admiterea propriului recurs.

4.2 Recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului promovat de expertul C., solicitând respingerea acestuia şi, totodată, a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. şi admiterea propriului recurs.

4.3 Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă şi admiterea propriului recurs.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat să se constate netemeinicia susţinerilor DGAMC prezentate în cuprinsul întâmpinării şi înlăturarea acestora.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de C., va admite recursul pârâtelor în limitele arătate şi va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

7.1 Recursul formulat de recurenta C.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta C., invocată de pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că . . . . . . . . . .

7.2 Recursul formulat de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor

7.3 Recursul promovat de reclamanta A. SRL

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta C. şi va respinge recursul declarat de aceasta, ca inadmisibil; va admite recursul declarat de recurentele-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi va casează în parte sentinţa recurată; va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta C..

Respinge recursul declarat de recurenta C. împotriva sentinţei civile nr. 5054 din 4 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Admite recursul declarat de recurentele-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei civile nr. 5054 din 4 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Menţine Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 emisă de pârâta Direcţia Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 175/25.07.2016 emisă de DGASC cu privire la:

a) Contribuţie de asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 5.349.057 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.651.660 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 717.621 RON;

b) Contribuţie de asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 2.571.293 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 788.029 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 341.541 RON;

c) Contribuţie de asigurări sociale pentru accidente de muncă ţi boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 83.649 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 24.766 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 11.104 RON;

d) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 17.599 RON;

e) Contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 17.599 RON;

f) Contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 60.546 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 16.070 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 7.861 RON;

g) Contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.368.797 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 416.400 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 181.767 RON;

h) Contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.446.977 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 440.221 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 192.151 RON;

i) Contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 219.001 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 65.842 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 29.033 RON;

Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani care au fost achitate cu titlu de obligaţii fiscale, principale şi accesorii, cu privire la care instanţa de judecată a dispus anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 emisă de pârâta Direcţia Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 175/25.07.2016 emisă de DGASC.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2021.