Suspension of public hunting bid: statutory priority of direct attribution over public auction

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 17 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor solicitând instanţei să dispună, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pe fondul cinegetic nr. 15 Căldari, judeţul Vrancea publicată prin anunţurile x/01.11.2021, x şi DMRC x/13.12.2021 şi care, are ca dată de desfăşurare 21.12.2021, până la soluţionarea în fond a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 238/F-CONT din 21 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., reprezentată legal prin Preşedinte B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi a dispus suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pe fondul cinegetic nr. 15 Căldari, judeţul Vrancea, publicată prin anunţurile x/01.11.2021, DMRC x şi DMRC x/13.12.2021 şi care are dată de desfăşurare 21.12.2021, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut nelegalitatea hotărârii de fond, sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că s-a demonstrat în speţă existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic expuse şi trimiterile la jurisprudenţa instanţei supreme în materie, recurentul-pârât a susţinut că reclamanta nu a dovedit existenţa cazului bine justificat şi paguba iminentă şi că instanţa a reţinut în mod eronat, faptul că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat motivat de faptul că reclamanta a dovedit că deţine în proprietate un procent mai mare de 50 % din terenurile fondului de vânătoare, astfel, încadrând situaţia reclamantei sub incidenţa art. 1 lit. b) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2020/2016, cu modificările şi completările ulterioare, privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice.

În ce priveşte paguba iminentă a solicitat instanţei să ia în considerare faptul că dacă raţionamentul ar fi cum a reţinut instanţa de fond, respectiv încadrarea acesteia la art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, lit. c) din acest articol nu ar mai fi aplicată niciodată. Or, participarea la licitaţie acordă asociaţiilor şanse egale şi obiective la atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 15 Căldări.

Faţă de aceste aspecte, a apreciat recurentul că argumentele prezentate de intimata-reclamantă şi reţinute de instanţa de fond, nu sunt de natură să constate producerea unui prejudiciu viitor, sigur şi previzibil, astfel încât instanţa să dispună suspendarea.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

În esenţă a susţinut că în mod vădit organizarea licitaţiei încalcă ordinea de preferinţă reglementată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, creându-se astfel o îndoială serioasă cu privire la legalitatea demersului juridic organizat de recurent.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii introductive de instanţă îl constituie suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, pentru fondul cinegetic nr. 15 Căldari, judeţul Vrancea, publicată prin anunţurile x/01.11.2021, x şi DMRC x/13.12.2021 şi care are ca dată de desfăşurare 21.12.2021, până la soluţionarea în fond a cauzei, suspendare solicitată în condiţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului-pârât privind aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea acestuia, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Aceste condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată şi trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de reclamantă, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistenţa unui caz bine justificat, motivat de susţinerea că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reţinând existenţa unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, întrucât, demersul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor de derulare a procedurii de organizare a licitaţiei publice nu este în concordanţă cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006:

"(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalităţi şi în următoarea ordine:

a) direct, în cazul gestionarilor consacraţi;

b) direct, în cazul gestionarilor propuşi de asociaţiile proprietarilor de terenuri;

c) prin licitaţie publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a);"

De asemenea, conform art. 1 din Regulamentul din 18 octombrie 2016 privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor:

"Atribuirea în gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, denumită în continuare atribuire, se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, denumită în continuare administrator, în condiţiile prevăzute la art. 8 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru:

a) gestionarii consacraţi, astfel cum sunt definiţi la art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) gestionarii licenţiaţi propuşi de către asociaţiile proprietarilor de terenuri, legal constituite în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, care au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic supus atribuirii;

c) gestionarii licenţiaţi care adjudecă prin licitaţie publică dreptul de gestionare a faunei cinegetice;

d) Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", în cazul fondului cinegetic Scroviştea din judeţul Ilfov."

În speţă, calitatea gestionarului consacrat a încetat ca urmare a rezilierii contractului nr. x/28.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 15, denumit Căldari, din judeţul Vrancea, nefiind astfel aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006.

În condiţiile în care prin Hotărârea nr. 5/15.12.2021 a Adunării Generale a Asociaţiei Obştilor Vrâncene, asociaţie care deţine în proprietate, prin intermediul membrilor săi, o suprafaţă de 9.335,2 ha reprezentând 60,4% din fondul de vânătoare Căldari, a fost propusă reclamanta A. în vederea atribuirii directe a gestiunii faunei cinegetice din Fondul Cinegetic 15 Căldari, devin aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, iar cel puţin la nivel de aparenţă, se constată că demersul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor apare ca fiind nelegal.

Înalta Curte reţine că prima instanţă în mod just a stabilit că şi cerinţa pagubei iminente este întrunită în situaţia concretă a intimatei-reclamante, prejudiciul determinat de actul atacat fiind unul material, viitor şi previzibil, atribuirea nelegală a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 15 Căldari către un alt gestionar pentru o perioadă considerabilă de timp, respectiv 16 ani, fiind prejudiciabilă pentru A..

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, astfel de măsuri de protecţie provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiţii, se constată că susţinerile recurentului-pârât nu îşi regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt apte să determine instanţa de control judiciar a aprecia că, în speţă, nu ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 238/F-CONT din 21 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.