Securitate officer status affirmed on appeal, new arguments inadmissible in appellate review.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existenţa calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 476 din 5 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 476 din 5 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că activitatea de urmărire informativă a fost dispusă de şefii săi şi nu putea fi refuzată întrucât privea executarea unui ordin direct, fiind impusă de raţiuni de securitate naţională, astfel că, nu a reprimat pe nimeni şi nu poate fi învinuit pentru faptele instituţiei unde lucra.

Totodată, consideră că instanţa de fond nu a avut în vedere că în prezent nu ocupă o funcţie din cele arătate expres în O.U.G. nr. 24/2008.

4. Apărările formulate în recurs

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanţă a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-pârât a arătat că este cercetat în mod nelegal şi netemeinic de către CNSAS, având în vedere că funcţia pe care o deţine nu este enumerată printre demnităţile sau funcţiile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De asemenea, a precizat că din nici un document nu rezultă faptul că informaţiile culese cu ocazia supravegherii persoanelor în cauză au fost folosite în scopul reprimării activităţii şi convingerilor persoanelor urmărite, întrucât suspiciunile nu au fost confirmate, iar dosarele acestora au fost clasate.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 6 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 30 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la solicitarea recurentului-pârât, fiind acordat termen de judecată pentru data de 2 noiembrie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului A..

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâtul formulând critici de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, greşita interpretare a dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, respectiv neîndeplinirea, în opinia sa, a condiţiior reglementate de textele legale, motivat de faptul că nu poate fi învinuit de faptele instituţiei unde lucra şi de faptul că în prezent nu ocupă o funcţie dintre cele arătate expres în O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului, împărtăşind opinia judecătorului fondului, apreciază că aceste argumente sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar a reieşit că pârâtul a fost angajat al fostei Securităţi, în cadrul Inspectoratului Judeţean Prahova, Securitatea Oraşului Câmpina. În această calitate a participat la supravegherea informativă a mai multor cetăţeni români.

În cadrul dosarului nr. x a supravegheat-o informativ pe B. astfel cum reiese din notele analiză întocmite olograf de reclamant la data de 20.10.1987 şi de 16.02.1988 şi semnate de acesta în calitatea sa de locotenent. Motivul supravegherii era reprezentat de legăturile semnalate cu un cetăţean străin, turist, cunoscut cu ocazia unei excursii efectuate la Braşov. Se menţionează în notele analiză că, în timpul studenţiei, persoana urmărită ar fi întreţinut relaţii cu mai mulţi colegi de facultate, studenţi străini, intenţionând o căsătorie şi plecarea din ţară.

În vederea supravegherii, pârâtul a dispus "dirijarea" unor surse ale Securităţii să stabilească comportarea la locul de muncă, atitudinea în cadrul anturajului pe care îl frecventează, dacă face referiri la contactarea sa de către organele de securitate, să i se stabilească preocupările după căsătorie, intenţiile de viitor, dacă face comentarii despre relaţiile social politice din tară, relaţiile cu colegii de muncă. De asemenea, pârâtul a dispus interceptarea corespondenţei interne şi externe ale acesteia, a convorbirilor telefonice precum şi efectuarea de investigaţii la domiciliul familiei pentru a stabili modul în care aceasta este cunoscută în rândul colocatarilor, anturajul, preocupările.

În cadrul dosarului nr. x cu privire la C. – inginer in cadrul IGCL Câmpina pârâtul a întocmit olograf şi a semnat nota analiză din data de 1.03.1988. Motivul menţionat în notă pentru supraveghere l-a constituit relaţiile cu un cetăţean italian care a invitat-o pe persoana supravegheată in cursul anului 1984 să efectueze o excursie în Italia, precum şi cu alţi cetăţeni străini, unii cunoscuţi în perioada facultăţii. În nota analiză se menţionează că persoana supravegheată nu posedă şi nu intră în relaţii cu persoane deţinătoare de date şi documente secrete. De asemenea, nota analiză cuprinde comentarii referitoare la familia din care provine persoana supravegheată şi relaţiile pe care le are la momentul redactării notei.

În vederea supravegherii pârâtul a dispus "dirijarea" unei surse a Securităţii să stabilească comportarea la domiciliu, comentariile pe care le face, preocupări, anturaj. De asemenea, pârâtul a dispus interceptarea corespondenţei interne şi externe ale acesteia şi a convorbirilor telefonice pentru a stabili discuţiile pe care le poartă, relaţiile şi natura acestora.

În cadrul dosarului nr. x cu privire la D. – bobinator in cadrul E. pârâtul a întocmit olograf şi a semnat nota analiză din data de 16.07.1988. Motivul menţionat în notă pentru supraveghere l-a constituit stabilirea naturii relaţiilor cu un cetăţean "fugar" în Italia, pentru obţinerea unor date de interes operativ cu privire la transfug. În nota analiză se menţionează că persoana supravegheată este rudă cu cetăţeanul transfug, că acesta nu posedă şi nu intră în relaţii cu persoane deţinătoare de date şi documente secrete. De asemenea, nota analiză cuprinde comentarii referitoare la familia din care provine persoana supravegheată şi relaţiile pe care le are la momentul redactării notei.

În vederea supravegherii pârâtul a dispus "dirijarea" unei surse a Securităţii să stabilească poziţia acestuia, preocupări, concepţii, dacă este mulţumit cu modul în care s-a realizat pe plan social şi profesional. De asemenea, pârâtul a dispus interceptarea corespondenţei interne şi externe persoanei supravegheate pentru a stabili discuţiile pe care le poartă, relaţiile şi natura acestora.

Aminteşte instanţa de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 noţiunea de "lucrător al Securităţii" ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din definiţia dată de legiuitor termenului de "lucrător al Securităţii", rezultă şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989; acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiţie, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta este îndeplinită, pârâtul fiind ofiţer de Securitate în cursul anilor 1987 şi 1988, semnând în această calitate note analiză referitoare la informaţiile culese şi prin care a dispus măsuri cu privire la continuarea supravegherii informative a unor persoane.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, după cum în mod argumentat a reţinut şi judecătorul fondului, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat activ şi efectiv la supravegherea informativă a persoanelor urmărite în dosarele nr. x, nr. x, nr. x, sens în care a recurs la culegerea de informaţii prin dirijarea şi instruirea unor surse şi lucrători ai securităţii, în vederea verificării informative şi a cunoaşterii opiniilor şi ideilor persoanelor urmărite cu privire la regimul politic.

Desfăşurarea de către recurentul-pârât a activităţilor ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop şi consecinţă obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a persoanelor urmărite, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acestora, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale.

Această activitate de urmărire informativă, în modalităţile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfăşurate or ordinele superiorilor, având în vedere scopul reglementării aduse prin O.U.G. nr. 24/2008, voinţa leguitorului fiind de a califica ca fiind lucrător al Securităţii şi persoana care, acţionând în limitele profesiei şi cu respectarea atribuţiilor ce îi reveneau în epocă, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reieşind concluzia că este suficient ca prin activităţile derulate de angajatul Securităţii să se producă o îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte alegaţiile recurentului-pârât privitoare la faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere că în prezent nu ocupă o funcţie dintre cele arătate expres de O.U.G. nr. 24/2008, constată instanţa de control judiciar că recurentul a invocat pentru prima dată în recurs această chestiune, reţinând totodată că potrivit dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 478 C. proc. civ. acesta nu are dreptul de a invoca în faţa instanţei de recurs alte apărări decât cele invocate în faţa instanţei de fond şi care au făcut obiectul analizei prin sentinţa recurată.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere efectele principiului legalităţii căilor de atac, reţine Înalta Curte că judecarea cererii de recurs are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea unor noi aspecte, neaduse în atenţia primei instanţe, nu este permisă.

Pe cale de consecinţă, dat fiind că această susţinere a recurentului nu a fost dedusă judecăţii în faţa primei instanţe, prin întâmpinare, fiind invocată direct în recurs, ea nu va putea fi analizate pentru prima dată în calea de atac, urmând a fi respinsă cu această motivare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 476 din 5 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.