Tax assessment annulment limited to specific VAT obligations: prohibition on ultra petita rulings in revision proceedings

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Decizia a cărei revizuire se solicită

Prin Decizia nr. 6315 din 9 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 227 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei de 5.960.678 RON, invocate de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionări a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a anulat Decizia de soluţionarea contestaţiei nr. 215/07.05.2018, Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015.

Totodată, a obligat pârâtele la restituirea sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ fiscale anulate, precum şi la plata sumei de 27.188,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de revizuire se arată că intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON şi restituirea către societate a obligaţiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Or, instanţa de recurs a anulat decizia de impunere nr. x/25.09.2015 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015 şi a dispus restituirea sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ fiscale anulate în condiţiile în care intimata-reclamantă a solicitat anularea actelor indicate anterior numai în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON şi restituirea numai în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată este întemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 1 teza întâi din C. proc. civ. din 2010:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

În ceea ce priveşte acest motiv de revizuire, Înalta Curte reţine că, în sensul dispoziţiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilităţii, pretinsa pronunţare a instanţei extra petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că prin cererea formulată, intimata-reclamantă a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, să dispună:

- anularea deciziei de soluţionare nr. 215/07.05.2018 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;

- anularea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON;

- restituirea către societate a obligaţiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON;

- obligarea pârâtelor la plata în solidar a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 227/11.12.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ si Fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâta A.N.A.F. referitor la restituirea obligaţiei fiscale de 5960678 RON şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu A.N.A.F. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea sumei de 5960678 RON şi, în consecinţă, a respins capătul de cerere ca inadmisibil şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei indicate mai sus, A. S.R.L. a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 6315/09.12.2021, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia de contencios administrativ si Fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. S.R.L, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei de 5.960.678 RON, invocate de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 215/07.05.2018, decizia de impunere nr. x/25.09.2015 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015 şi a obligat pârâtele la restituirea sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ fiscale anulate şi a obligat pârâtele la plata sumei de 27.188,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Instanţa de control judiciar apreciază că decizia pronunţată este nelegală, instanţa pronunţându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi acordând mai mult decât s-a cerut, fiind astfel incident art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei de impunere si a raportului de inspecţie fiscală în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON şi restituirea către societate a obligaţiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Or, instanţa de recurs a anulat decizia de impunere nr. x/25.09.2015 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015 şi a dispus restituirea sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ fiscale anulate în condiţiile în care, aşa cum se poate observa, intimata-reclamantă a solicitat anularea actelor indicate anterior, numai în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON şi restituirea numai în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Prin actele menţionate anterior s-au stabilit şi alte obligaţii fiscale cu privire la care intimata-reclamantă nu a solicitat anularea deciziei de impunere nr. x/25.09.2015 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015 şi nici restituirea.

Faţă de cele arătate anterior, dispunând anularea deciziei de impunere nr. x/25.09.2015 şi a raportului de inspecţie fiscala nr. x/25.09.2015 si restituirea sumelor achitate de reclamanta în baza actelor administrativ fiscale anulate, instanţa a încălcat prevederile dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

4. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în raport cu dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire, va schimba, în parte, decizia nr. 6315 din 9 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul că va anula Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015, în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON şi va obliga pârâtele la restituirea către societate a obligaţiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON, cu menţinerea celelalte dispoziţii ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 6315 din 9 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Schimbă, în parte, decizia nr. 6315 din 9 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul că:

- anulează Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015, în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON;

- obligă pârâtele la restituirea către societate a obligaţiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2022.