Standing to compel administrative commission decision while retrocession procedure remains pending

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A., a chemat în judecată pârâta Comisia Speciala de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta, în principal, la emiterea unei decizii privind retrocedarea în natură a imobilelor cu nr. topo. x Popeşti, înscrise în C.F. nr. x Popeşti, care au format obiectul cererilor de retrocedare nr. x/24.01.2006, constând în terenuri intravilane şi două case (nr. topo. x Popeşti), iar în subsidiar, la emiterea unei decizii privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilele menţionate anterior, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 42/CA/2021–P.I. din 28 aprilie 2021, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea, pentru Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolică, Marghita, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea, pentru Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolică, Marghita a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală, deoarece au fost nesocotite dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013, în conformitate cu care entităţile învestite de lege aveau la dispoziţie un termen de 36 de luni pentru soluţionarea cererilor, contrar celor reţinute de instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate. Mai mult, instanţa de fond nu a luat în considerare nici Decizia nr. 45/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care au fost interpretate prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestei Decizii: "termenul de 6 luni nu se aplică cererilor formulate împotriva refuzului entităţilor învestite de lege de soluţionare a notificării, altele decât cele prevăzute de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013". Practic, această ultimă decizie a instanţei supreme este în perfectă concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 referitoare la nesoluţionarea în termen sau la refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri de către o autoritate publică.

Prin cererile de retrocedare nr. x/24.01.2006, Episcopia Româna Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea, în calitate de centru de cult - conform art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 - a solicitat pentru Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic Marghita retrocedarea în natură a imobilelor cu nr. topo. x Popeşti, înscrise în C.F. nr. x Popeşti, constând în terenuri intravilane şi două case (nr. topo. x Popeşti). Conform înscrierilor din aceste cărţi funciare, toate aceste imobile au aparţinut, înainte de 1948, Bisericii Greco-Catolice, respectiv Parohiei Greco-Catolice Popeşi din cadrul Protopopiatului Român Unit cu Roma Marghita.

Recurenta mai precizează că prin Decretul nr. 358/02.12.1948, întreaga avere mobilă şi imobilă i-a fost preluată fără niciun titlu de Statul Român, astfel încât are dreptul la retrocedarea în natură a acestor imobile, în măsura în care ele erau libere la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000, conform art. 1 din acest act normativ.

În măsura în care aceste imobile au fost înstrăinate legal în perioada de referinţă (până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000) sau sunt afectate de construcţii, recurenta consideră că este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în puncte, în conformitate cu prevederile art. 3 alin, (6) coroborat cu art. 16 din Legea nr. 165/2013. În sprijinul susţinerilor sale sunt şi prevederile pct. 1 din Normele metodologice la art. 1 din O.U.G. nr. 94: "sunt considerate abuzive acele preluări,..., care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile...".

Deoarece nu a existat niciun titlu pentru preluarea acestor imobile, pârâta era obligată să soluţioneze cererile de retrocedare formulate, fie prin restituirea în natură, fie prin acordarea de măsuri compensatorii, în termen de 60 de luni de la publicarea în M. Of. a Legii nr. 165/2003, adică de la data de 20.05.2013 până la data-limită de 20.05.2018 (art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013).

Recurenta consideră că a dovedit existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul său anterior datei de 6 martie 1945, respectiv preluarea de către Statul Român, fără nici un titlu, a imobilelor cu nr. topo. x Popeşti, înscrise în C.F. nr. x, 27, 805 şi 896 Popeşti, constând în terenuri intravilane şi două case (nr. topo. x Popeşti), de unde decurge îndreptăţirea la recunoaşterea dreptului la retrocedare în natură sau la măsuri reparatorii sub formă de puncte, respectiv calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 pct. 2 din O.U.G. nr. 94/2000.

În opinia recurentei, considerentul instanţei de fond privind neformularea unei acţiuni având ca obiect "obligarea pârâtei la soluţionarea cererii şi emiterea Decizie", este în contradicţie cu cererea introductivă, care se referă la ambele soluţii legale posibile, fie restituirea în natură, fie obligarea intimatei să emită o decizie privind acordarea măsurilor reparatorii, în echivalent.

De asemenea, acest considerent a fost infirmat în mai multe decizii de speţă ale instanţei supreme - care pot fi aplicate prin raţionament analogic -, prin care, în prezenţa caracterului lacunar al Legii nr. 18/1991, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a răspuns afirmativ la întrebarea dacă titularul unui drept subiectiv recunoscut de lege are acces la justiţie în caz de tăcere a autorităţilor abilitate, cu motivarea că art. 6 şi 13 din CEDO şi art. 21 din Constituţia României consacră în mod imperativ acest drept (deciziile nr. 5329/2003 şi nr. 1405/2003 publicate în Buletinul Jurisprudenţei pe anul 2003, p. 49-56; deciziile nr. 2767/2004 şi nr. 3573/2004 publicate în Buletinul Casaţiei nr. 1/2005. p. 22-24; deciziile nr. 200/2005, nr. 625/2005 şi nr. 3032/2005 nepublicate - B. - Jurisprudenţa civilă comentată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007, p. 44-45).

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererile de retrocedare nr. x/24.02.2003, nr. y/24.02.2003 depuse de către Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, Marghita, pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Popeşti, şi cererile de retrocedare nr. x/03.03.2003, nr. y/03.03.2003 depuse de către Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea, pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Marghita, şi cererile de retrocedare nr. x/24.01.2006, nr. x/24.01.2006, nr. x/24.01.2006, nr. x/24.01.2006, nr. x/24.01.2006, nr.x/24.01.2006 şi nr. x/24.01.2006 depuse de către Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Popeşti, s-a solicitat restituirea imobilelor situate în judeţul Bihor, cu nr. top. x, înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Popeşti şi nr. top. x, înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Popeşti, dosarul administrativ aferent cererilor de retrocedare nefiind încă soluţionat de către Comisia specială de retrocedare.

Intimata a avut în vedere prevederile punctului 4 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1164/17.10.2002, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "nu fac obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităţilor, întrucât acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar".

De asemenea, s-a reţinut că dispoziţiile art. IV, titlul II din Legea nr. 247/2005, prevăd că: "cererile de retrocedare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive, precum şi construcţiile de orice fel, situate în extravilanul localităţilor, aparţinând exploataţiilor agricole şi care au fost trecute în proprietatea statului, construcţii de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Termenul de 60 de zile curge de la data la care Comisia specială de retrocedare primeşte situaţia juridică din care reiese că imobilul respectiv era la momentul preluării situat în extravilan sau este în prezent situat în extravilan."

În vederea finalizării procedurii administrative de soluţionare a dosarului aferent cererilor menţionate, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cererilor de retrocedare menţionate, prin adresele nr. x/15.03.2021 şi nr. y/16.03.2021, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliară Bihor cât şi Primăriei comunei Popeşti, jud. Bihor, informaţii referitoare la imobilul identificat cu nr. top. x, respectiv dacă acest imobil s-a aflat în intravilanul sau extravilanul localităţii, în perioada 1948-1989 precum şi dacă, în prezent, se află în intravilanul sau extravilanul localităţii, întrucât potrivit cărţii funciare electronice nr. x a localităţii Popeşti provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Popeşti, acesta se află în extravilanul localităţii.

Totodată, prin adresa nr. x/15.03.2021, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor să transmită înscrisuri/documente.

Înalta Curte constată că reclamanta nu a contestat un act administrativ tipic sau asimilat, ci a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de admitere a cererilor formulate.

De asemenea, nu s-a fixat un termen pentru depunerea documentelor solicitate de către Comisie şi nici pentru soluţionarea cererilor după depunerea documentaţiei.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond temeinic şi legal a constatat că procedura de analiză a cererilor de retrocedare formulate de recurentă este în curs de desfăşurare.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii, nu se poate substitui Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase, pentru a dispune în locul acesteia retrocedarea bunurilor sau acordarea de despăgubiri.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că obligaţia de soluţionare a acestor cereri revine exclusiv Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase şi se finalizează prin adoptarea Deciziei de admitere sau de respingere a cererii. Doar această decizie poate fi supusă analizei legalităţii efectuată de către instanţa de contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere că procedura era în curs de desfăşurare, instanţa putea fi investită cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la soluţionarea cererii şi emiterea Deciziei.

În raport cu cele reţinute, se constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Având în vedere soluţia pronunţată, instanţa va respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea pentru Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolică Marghita împotriva sentinţei nr. 42/CA/2021 – P.I. din 28 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2022.