Limits of administrative court review: prohibition on substituting exam commissions in evaluating multiple-choice bar exam answers and grading criteria

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Institutul Naţional pentru Pregătirea Avocaţilor, Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea Hotărârii nr. 5/04.10.2019 a Consiliului UNBR privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în alte profesii juridice şi a rezultatelor acestuia, în ceea ce priveşte calificativul "respins" cu privire la reclamantă, obligarea pârâtului de rang 2 la modificarea Hotărârii nr. 5/04.10.2019, în sensul declarării reclamantei ca fiind admisă la examenul de primire în profesia de avocat stagiar şi la emiterea unei Decizii de primire în profesia de avocat stagiar, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 73 din 29 iunie 2020, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul U.N.B.R. şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că hotărârea conţine motive contradictorii şi lipsa motivării [art. 488 pct. 6 C. proc. civ..].

Unul dintre motivele pentru care instanţa a respins acţiunea îl reprezintă faptul că instanţa nu se poate substitui comisiei de organizare a examenului şi de soluţionare a contestaţiilor în efectuarea aprecierii asupra răspunsului corect la întrebările formulate la un examen. Pe de altă parte, instanţa, cu toate că arată că nu poate interveni în aspectele de oportunitate, fără a fi învestită în acest sens, sugerează care ar fi răspunsul corect la grilă, indicând faptul că "cu privire la întrebarea expusă de reclamantă în speţă, curtea apreciază că este evident faptul că aceasta viza diferenţa dintre abţinere, care împiedică efectuarea oricărui act de procedură (art. 49 alin. (1) C. proc. civ.) şi recuzare, dimpotrivă permite efectuarea actelor de procedură întrucât, după cum prevede expres codul, nu determină suspendarea judecăţii (art. 49 alin. (2) din acelaşi cod). Întrebarea nu poate fi interpretată ca privind suspendarea judecăţii şi încadrarea formulării cererii de abţinere în această instituţie ".

Se poate lesne observa că instanţa are o motivare contradictorie: pe de o parte, susţine că indicarea unui răspuns corect ar fi interzisă raportat la regulile contenciosului administrativ şi, pe de altă parte, probabil raportat la faptul că este vorba despre o problemă juridică, instanţa interpretează sensul grilei din cadrul examenului de admitere. Astfel, într-un paragraf, aceasta explică faptul că nu poate controla oportunitatea unei întrebări, nu poate oferi răspunsul corect la întrebare, însă într-un paragraf următor, totuşi apreciază care este răspunsul corect la întrebare, dând şi argumentele juridice pentru veridicitatea răspunsului. În aceste condiţii, este evident că sunt întrunite în speţă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta mai consideră că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), fiind încălcate prevederile art. 2 alin, (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că acţiunea vizează verificarea unei chestiuni de legalitate - încălcarea art. 14 din Regulament, instanţa fiind învestită să verifice în ce măsură întrebarea nr. 56 cuprindea o chestiune interpretabilă, o problemă controversată în doctrină. Cu toate acestea, instanţa, depăşindu-şi limitele competenţei sale, se substituie organului administrativ arătând, pe de o parte, că "pentru ca această cerinţă de legalitate să impieteze asupra legalităţii examenului este necesar însă ca formularea unui subiect dintr-o problemă controversată să impieteze asupra posibilităţii de a rezolva corect această întrebare" şi, pe de altă parte, că întrebarea nu putea să fie interpretată ca privind suspendarea judecăţii şi încadrarea formulării abţinerii în această instituţie.

În opinia recurentei, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 14 alin. (3) din Regulament.

Cu toate că instanţa reţine că cerinţa elaborării unor subiecte necontroversate este una de legalitate, adaugă prevederilor din regulament, susţinând că "pentru ca această cerinţă de legalitate să impieteze asupra legalităţii examenului este necesar însă ca formularea unui subiect dintr-o problemă controversată să impieteze asupra posibilităţii de a rezolva corect această întrebare". Or, textul art. 14 alin. (3) din Regulament arată clar că prin simplu fapt că problema juridică din întrebare este una controversată, există o prezumţie absolută de vătămare (adică de imposibilitate de a putea oferi un răspuns, din moment ce există mai multe interpretări posibile), caz în care grila este anulată. Doar pentru că obiectul prezentului dosar se referă la examenul de intrare în profesia de avocat şi astfel, actul administrativ cenzurat se referă la noţiuni juridice cunoscute de către instanţă, nu înseamnă că Curtea de Apel Cluj, într-o asemenea situaţie, are posibilitatea de a adăuga, încălcând principiul separaţiei puterilor în stat, dar şi principiul legalităţii, o condiţie de aplicare a unui text dintr-un act normativ (art. 14 alin. (3) din Regulament).

De altfel, la nivelul instanţelor naţionale, chiar dacă soluţia nu este încă definitivă, Curtea de Apel Braşov, a analizat, într-o speţă identică aceeaşi problemă, concluzionând că "Întrucât doi doctrinari de seamă au opinii divergente cu privire la această problemă de drept, conform art. 14 alin. (3) lit. a) din cadrul Regulamentului de examen, această chestiune nu poate constitui obiect al unei întrebări din cadrul examenului". Prin această hotărâre, instanţa a recunoscut faptul că întrebarea în cauză conţine două interpretări doctrinare diferite, drept pentru care, după ce a anulat întrebarea, a obligat UNBR să o primească pe reclamantă în profesia de avocat stagiar.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a INPPA, recurenta consideră că, în cauză, contrar celor reţinute de instanţă, aceasta are calitate procesuală pasivă.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România si Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta a susţinut examenul de admitere în profesia de avocat organizat de U.N.B.R în data de 30 august 2019 şi a obţinut un punctaj de 70 de puncte cumulativ, defalcat după cum urmează: OEPA -16 puncte, Drept Civil - 14 puncte, Drept Procesual Civil - 9 puncte, Drept Penal -17 puncte, Drept Procesual Penal - 14 puncte.

Întrebarea nr. 56 din Grila 2 a avut următorul conţinut ..Spre deosebire de abţinere, recuzarea: a) se poate face verbal în şedinţa de judecată sau în scris; b) se soluţionează prin încheiere care se pronunţă în şedinţă publică; c) nu determină suspendarea judecăţii cauzei." Baremul a indicat ca fiind corectă varianta C.

Recurenta a depus la dosarul cauzei extrase din doctrină prin care a arătat că există şi opinii conform cărora menţiunea că până la soluţionarea cererii de abţinere nu se va face niciun act de procedură nu echivalează cu suspendarea judecăţii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a apreciat că instanţa de contencios administrativ poate exercita controlul de legalitate doar cu privire la modul în care a fost respectată procedura de organizare şi desfăşurare a examenului, faţă de care recurenta nu a invocat critici, şi nu se poate substitui comisiilor de examen pentru evaluarea baremului sau a lucrărilor participanţilor la examen, competenţe ce revin în exclusivitate comisiilor de examen conform prevederilor din Regulamentul-cadru.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice astfel cum a fost republicat în formă consolidată prin Hotărârea nr. 462 din 05 iunie 2019 a Consiliului U.N.B.R, "Comisia de examen este compusă din: Comisia de organizare a examenului, Comisia de elaborare a subiectelor, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj. Fiecare comisie este compusă din subcomisii potrivit disciplinelor de examen", iar potrivit art. 14 alin. (3) "Comisiile de elaborare a subiectelor au, în principal, următoarele atribuţii: a) elaborarea subiectelor de examen... c) elaborarea baremului de evaluare".

Conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Regulamentul-cadru: "Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem soluţionează, sub coordonarea preşedintelui comisiei de examen şi cu consultarea membrilor Comisiei de elaborare a subiectelor, contestaţiile la barem şi adoptă baremul definitiv, care se publică pe paginile web ale U.N.B.R. şi I.N.P.PA.".

Potrivit art. 24 alin. (5): "Punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj este definitiv".

Astfel fiind, instanţa nu poate să se substituie comisiilor prevăzute de Regulamentul-cadru şi să se pronunţe asupra modului de redactare a subiectelor de examen sau asupra notelor ce se acordă participanţilor la examen ori să soluţioneze contestaţiile la barem, aceste atribuţii revenind în exclusivitate comisiilor menţionate mai sus, în funcţie de competenţele fiecăreia.

Practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal este constantă în acest sens, respectiv că în contenciosul administrativ "controlul instanţei de limitează la verificarea legalităţii actelor administrative atacate, prin raportare la normele legale sau regulamentare care stabilesc cadrul de organizare şi desfăşurare a examenului" şi că "nu poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectelor a înţeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate necesar a fi tratate prin subiectele de concurs şi nici a modului în care comisia de soluţionare a contestaţiilor a analizat contestaţiile la barem".

Nu este întemeiată şi nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia instanţa ar fi încălcat principiile separaţiei puterilor în stat şi al legalităţii, instanţa de fond arătând care sunt limitele controlului de legalitate, pronunţând o hotărâre în aceste limite.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat şi cererea formulată de intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România, privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 73/2020 din 29 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România, privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2022.