Validity of funding application documents following administrative suspension of application platform

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat instanţei anularea deciziilor de respingere a cererilor de finanţare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice", emise de către Comitetul Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu pentru fiecare dintre reclamanţi în parte şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unor decizii de aprobare a cererilor de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumelor aferente finanţării pentru fiecare dintre reclamanţi în parte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 119 din 15 aprilie 2021, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a anulat decizia Comitetului director adoptată în şedinţa din data de 07.08.2020 şi publicată pe site-ul AFM la data de 07.08.2020, a anulat Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 prin care s-a respins cererea de finanţare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice", a obligat Administraţia Fondului pentru Mediu la reanalizarea cererii de finanţare nr. x şi la plata sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a declarat recurs, iar reclamantul A. a formulat recurs incident.

3.1. Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, prin recursul principal, arată că o prima critică adusă sentinţei vizează soluţia primei instanţe de anulare în tot a Deciziei Comitetului Director din 07.08.2020, publicată pe site-ul A.F.M. în data de 07.08.2020 şi a Deciziei Comitetului Director publicată pe site-ul A.F.M. în data de 11.06.2020, acte administrative care au produs efecte juridice fată de mai mulţi solicitanţi înscrişi în "Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională", şi nu doar faţă de intimatul reclamant.

O a doua critică adusă sentinţei atacate vizează modalitatea de interpretare dată de instanţa fondului prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni, prima instanţă asimilând noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid.

În primul rând, se constată că norma citată este cea care stabileşte, în economia prevederilor Ghidului, data la care se realizează înscrierea solicitantului în program, spre deosebire de norma din art. 18 alin. (1) a aceluiaşi act normativ.

Or, la data de 06.11.2019, când dosarul a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, Extrasul de carte funciară eliberat la 14.08.2019 şi Certificatul de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale nr. 3426 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare.

Nu pot fi primite susţinerile instanţei fondului, potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexă.

Împrejurarea că art. 18 din Ghid stabileşte în sarcina instalatorului validat obligaţia de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condiţiile impuse de Ghid, nu poate conduce la concluzia susţinută de prima instanţă, potrivit căreia analiza valabilităţii acelor acte ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator.

Este evident că, dacă ar fi aşa, nu s-ar mai justifica dispoziţia normativă potrivit căreia, după verificarea conformităţii documentelor, instalatorul validat are obligaţia de a le introduce scanate, în aplicaţia informatică (art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid), o atare măsură fiind reglementată tocmai pentru a permite verificarea de către Comisia de analiză a criteriilor de eligibilitate, astfel cum acestea rezultă din documente.

În alţi termeni, legiuitorul a stabilit atribuţii distincte pe seama instalatorului validat şi, respectiv, a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor, în aplicarea principiului quipotius major, potius minor.

Contrar susţinerilor primei instanţe, nici comunicatul de presă formulat la data de 30.10.2019, adus la cunoştinţă publică anterior reluării sesiunii de înscriere în aplicaţia informatică a solicitanţilor persoane fizice, la data de 06.11.2019, nu ar permite o interpretare contrară celei mai sus expuse.

Recurenta arată că a avertizat solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanţare a cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care intimatul-reclamant nu l-a realizat.

În niciun caz, însă, această precizare nu ar putea fi interpretată în sensul agreat de prima instanţă, conform căruia solicitanţii care au depus documentele doveditoare la instalatorul validat anterior suspendării sesiunii de înscriere în program, ar fi absolviţi de obligaţia de a prezenta documente conforme la data înscrierii în aplicaţia informatică, o atare interpretare fiind în mod vădit contrară sensului neechivoc al afirmaţiilor din comunicat, potrivit cărora documentele trebuie să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică.

În opinia recurentei, prima instanţă asimilează eronat noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice, făcând trimitere la dispoziţiile art. 33 alin. (7) din Ghid.

3.2. Reclamantul A., prin recursul incident, solicită casarea parţială a sentinţei civile nr. 119 din data de 15.04.2021 în ceea ce priveşte soluţia dată de către instanţa de fond cu referire la obligarea recurentei-pârâte Administraţia Fondului pentru Mediu ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumei aferente finanţării.

Se susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că "Cererea reclamantului de obligare a autorităţii pârâte la emiterea unei noi decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervare a sumelor aferente finanţării nu este admisibilă, întrucât ar însemna ca instanţa să se subroge în drepturile autorităţii, aceasta având prerogativa verificării conformităţii şi eligibilităţii actelor încărcate în program".

Nu poate fi reţinută nici motivarea instanţei de fond, conform căreia: "evaluarea unui proiect depus în cadrul acestui program se realizează din punct de vedere juridic şi tehnico-economic prin analizarea conformităţii şi eligibilităţii actelor încărcate în program, iar această prerogativă aparţine recurentei-pârâte AFM".

Solicitarea de aprobare a cererii de finanţare a fost formulată având drept temei prevederile art. 8 din Anexa la Ordinul nr. 1287/2018.

Prin urmare, se poate observa faptul că instanţa de fond în mod greşit a considerat că această prerogativă încă aparţine Autorităţii AFM, această etapă fiind încheiată, iar cererea de finanţare nerambursabilă neputând să mai facă obiect al verificării de către recurenta-pârâtă din punct de vedere al eligibilităţii, sau a altor aspecte tehnico-economice, aceste aspecte fiind necesar a fi verificate cumulativ în cadrul aceleiaşi etape.

Or, prin considerarea de către instanţa de fond ca valabile a documentelor depuse, acesta reprezentând unicul motiv de respingere a cererii de finanţare nerambursabilă de către recurenta-pârâtă, instanţa este în drept să constate toate condiţiile îndeplinite şi să oblige autoritatea emitentă AFM la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumei de bani aferente acesteia.

În susţinerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Părţile au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul A., în calitate de solicitant în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, a depus, prin instalatorul validat B. S.R.L., cerere de finanţare nerambursabilă, însoţită de documentele prevăzute la art. 19 şi 21 din Anexa la Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018, cererea sa fiind înregistrată cu nr. x.

Cererea reclamantului a fost respinsă prin Decizia Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu adoptată în şedinţa din data de 11.06.2020, pe considerentul că extrasul de carte funciară depus avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii în aplicaţie (06.11.2019), neputând fi analizate criteriile de eligibilitate care decurg din acesta. De asemenea, s-a reţinut ca motiv al respingerii cererii faptul că certificatul de atestare privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, cu nr. de înregistrare 3426/14.08.2019 era ieşit din termenul de valabilitate la data depunerii dosarului.

Prin Dispoziţia preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 562/06.09.2019 a fost deschisă sesiunea de înscriere a solicitanţilor persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, începând cu 10.09.2019, ora 10.

Sumele alocate în cadrul Programului în vederea înscrierii solicitanţilor au fost repartizate pe regiuni de dezvoltare, finanţarea acestui program realizându-se şi din sumele virate prin Programul Operaţional Regional 2014-2020 în cadrul căruia Administraţia Fondului pentru Mediu este beneficiar.

Cu aceeaşi dată, Administraţia Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice", în vederea efectuării unei analize a modului de funcţionare a acestui proces. În urma acestor verificări, în data de 16.09.2019 au fost sesizate organele abilitate pentru a se pronunţa cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validaţi în aplicarea informatică. Programul a fost reluat la data de 06.11.2019, ora 10, dată la care instalatorii validaţi au putut relua înscrierea persoanelor fizice în aplicaţia informatică.

La data de 30.10.2019, autoritatea pârâtă a emis un comunicat de presă, în care a arătat că "toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării.

De asemenea, s-a mai precizat că persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documente la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică.

În ceea ce priveşte recursul principal formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu

Recurenta susţine că valabilitatea documentelor depuse de solicitant se raportează la momentul introducerii acestora în cadrul aplicaţiei informatice, astfel cum prevede art. 18 alin. (3) din Ghid, şi nu la momentul înscrierii la instalatorul validat.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond temeinic şi legal a constatat că raţionamentul pe baza căruia se întemeiază Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 şi Decizia comitetului director din data de 07.08.2020 nu ia în considerare faptul că suspendarea înregistrărilor în aplicaţia informatică a fost decisă de însăşi pârâta, fiind întemeiată exclusiv pe culpa acesteia, iar documentaţia reclamantului era completă şi conformă exigenţelor legale la momentul depunerii ei la instalatorul validat.

Faptul că art. 18 alin. (3) din Ghid prevede că ulterior înscrierii la instalatorul validat este necesară şi înregistrarea în aplicaţia informatică a datelor privitoare la solicitant nu conduce, în această situaţie particulară, la concluzia potrivit căreia respectarea termenului de valabilitate a extrasului de carte funciară şi a certificatului de cazier fiscal se raportează la data de 06.11.2019, dată la care înscrierea în aplicaţia informatică a fost deblocată.

Suspendarea înscrierilor a fost pe deplin imputabilă AFM, iar nevalabilitatea actelor depuse de către intimat reprezintă consecinţa directă a decalării termenului de înregistrare a cererii în aplicaţia informatică.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că imposibilitatea accesării platformei de către reclamant nu poate să determine respingerea cererii acestuia de înscriere în cadrul Programului.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut că reclamantul a depus în termen, până la data de 10 septembrie 2019, documentele necesare la instalatorul validat, acestea fiind valabile la data depunerii lor, neputând să i se impute acestuia faptul că, la data deblocării aplicaţiei informatice, nu mai erau în termenul de valabilitate.

Astfel fiind, în mod corect instanţa de fond a obligat autoritatea pârâtă să reanalizeze cererea de finanţare formulată de reclamant, cu luarea în considerare a dezlegărilor date cu privire la valabilitatea extrasului de carte funciară şi a certificatului de cazier fiscal depuse de reclamant.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de A.

Recurentul solicită casarea parţială a sentinţei atacate, cu referire la obligarea A.F.M. ca, în termen de 30 de zile, să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumei aferente finanţării.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a apreciat că instanţa de judecată nu poate analiza pe fond cererea de finanţare, ci poate, cel mult, în situaţia în care constată întemeiate susţinerile reclamantului, să dispună obligarea autorităţii pârâte să analizeze pe fond cererea de finanţare.

Instanţa se poate pronunţa doar cu privire valabilitatea cererii de finanţare depuse, respectiv la conformitatea dosarului de finanţare.

În prezenta cauză, instanţa a considerat întemeiate susţinerile reclamantului, cu consecinţa constatării valabilităţii cererii de finanţare şi obligarea pârâtei la analizarea eligibilităţii documentelor.

Admiterea unui petit astfel cum îl formulează recurentul-reclamant ar pune instanţa în situaţia de a îndeplini atribuţiile legal stabilite în sarcina comisiei de analiză, substituindu-se acesteia, ceea ce ar constitui un exces de putere.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Având în vedere soluţia pronunţată, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurentul-reclamant, privind acordarea cheltuielilor de judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta – pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu şi recursul incident declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 119/2021 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea recurentului- reclamant A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2022.