Prosecutor’s office’s challenge to magistrate delegation rejected as inadmissible; appeal denied and lower ruling affirmed

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând suspendarea şi anularea Hotărârii 924/29.09.2020 emisă de CSM – secţia pentru procurori, prin care s-a dispus delegarea doamnei procuror A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la Direcţia Naţională Anticorupţie – nivel central, începând cu data de 12.10.2020, pentru o perioadă de 6 luni, cu consecinţa revenirii acesteia pe postul deţinut anterior.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 381 din 16 martie 2021, a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă instanţa de recurs a recalificat acest motiv în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se invocă o pretinsă greşeală a instanţei de fond, privind o regulă de procedură.

Recurentul apreciază că în mod greşit Curţii de Apel Bucureşti a dispus admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu în condiţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a aprecierii necesităţii participării terţului, respectiv a procurorului vizat de actul administrativ atacat.

În opinia recurentului, raportul juridic dedus judecăţii nu impune introducerea în cauză a doamnei procuror, hotărârea atacată emisă de secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nedeterminând naşterea unui drept sau a unui interes legitim pentru persoana fizică menţionată în cuprinsul său, aceasta nefiind parte în raportul juridic de drept administrativ supus cenzurii instanţei de judecată.

Recurentul critică şi modalitatea în care instanţa de fond a procedat la invocarea excepţiei, respectiv din oficiu, în condiţiile în care inadmisibilitatea acţiunii pe cale de excepţie este la dispoziţia exclusivă a pârâtului chemat în judecată, putând fi invocată doar prin întâmpinare, sub sancţiunea expresă a decăderii.

De asemenea recurentul apreciază că, în acest stadiu al procedurii, instanţa era obligată să se pronunţe asupra cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 924/29.09.2020, ca rămasă fără obiect.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de poziţia procesuală a recurentului-reclamant care a arătat în mod expres că nu solicită introducerea în cauză a doamnei procuror A..

Conform art. 161 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: "când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond".

Potrivit acestui text de lege, instanţa trebuie să pună în discuţia părţilor şi să dispună citarea, în proces, a beneficiarului actului administrativ care nu a figurat în cererea de chemare în judecată formulată de un terţ, citarea persoanei din iniţiativa căreia a fost declanşată procedura administrativă finalizată cu emiterea actului atacat, citarea emitentului actului administrativ atacat sau a emitentului unui act preparatoriu, dedus judecăţii odată cu actul administrativ propriu-zis.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant instanţa de fond putea invoca din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii acţiunii, ca inadmisibilă.

Dacă judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, dar niciuna dintre părţi nu solicită introducerea acestuia în cauză, instanţa nu poate proceda la soluţionarea cauzei, singura soluţie prevăzută de lege fiind respingerea cererii.

Faţă de natura actului administrativ contestat, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii vizând analiza legalităţii Hotărârii nr. 924/2020 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi a suspendării efectelor acesteia, presupune cu necesitate participarea terţului A., procurorul vizat de actul administrativ atacat.

Instanţa de fond a constatat temeinic şi legal că hotărârea care vizează delegarea procurorului la o altă unitate de parchet, produce efecte asupra carierei profesionale a acesteia, motiv pentru care trebuia să ia parte la judecată.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte reţine că actul administrativ atacat a dat naştere unui drept sau interes legitim în ceea ce o priveşte pe doamna procuror A., având în vedere faptul că raporturile juridice privitoare la cariera profesională a magistraţilor îi vizează în primul rând pe aceştia, producând efecte asupra intereselor lor legitime.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 381 din 16 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2022.