Annulment of disciplinary inspection resolution deemed inadmissible for seeking substantive re-adjudication of property disputes

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.12.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Procurori din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Rezoluţiei de clasare nr. 6965 din data de 15.11.2017, emisă de pârâtă în dosarul nr. x/2017, cu consecinţa trimiterii dosarului pentru declanşarea cercetării disciplinare împotriva judecătorilor si procurorilor vizaţi de sesizarea sa din data de 29.09.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 4764 din 20 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantul reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, şi a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.06.2019, sub nr. x/2017.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs.

Prin decizia nr. 3232 din 27 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4764 din 20 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

3. Contestaţia în anulare promovată în cauză.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., solicitând anularea acesteia pentru motivele expuse în cererea formulată în scris.

În susţinerea căii de atac promovate a prezentat în detaliu circumstanţele factuale ale cauzei şi motivele pentru care a înţeles să conteste Rezoluţia de clasare nr. 69665 din 15.11.2017 a Direcţiei de Inspecţie Judiciară pentru Procurori prin acţiunea ce a făcut obiectul demersului de faţă, reiterând, totodată, argumentele pentru care a solicitat să se dispună luarea măsurilor legale corespunzătoare faţă de anumiţi magistraţi de la Tribunalul Bihor şi faţă de procurorii care au judecat sau au instrumentat cauzele la care a făcut referire şi care, prin soluţiile date, nu i-au recunoscut dreptul de proprietate asupra unor imobile şi nu au dispus punerea sa în posesie.

A mai arătat că prin recurs a solicitat instanţei să pună în vedere pârâtei Inspecţia Judiciară să prezinte toate rezoluţiile în care sunt înregistrate sentinţa civilă nr. 5549/2005, decizia civilă nr. 209/R/2006 şi sentinţa civilă nr. 7651/2008, însă tot el a trimis în completare la dosar actele pe care trebuia să le depună Inspecţia Judiciară până la data de 25 septembrie 2018.

A considerat că este nelegală soluţia de respingere a recursului său ca inadmisibil pentru că Inspecţia Judiciară s-a bazat pe faptul că dosarul nr. x/2017 a fost clasat. Însă, a precizat că acest dosar nu numai că nu a făcut parte din dosarul nr. x/2019, dar nu a fost luat în considerare de instanţa de judecată întrucât nu i-au fost comunicate datele de reexaminare a acestuia, acest motiv fiind exclus.

De asemenea, a precizat că motivul contestaţiei sale formulate împotriva soluţiei de respingere a recursului ca inadmisibil a constat în faptul că actele sale depuse la dosar ca mijloc de probă nu au fost luate în considerare, iar la data declarării recursului dosarul la care Inspecţia Judiciară a făcut referire nu a fost soluţionat la data indicată.

Pentru aceste motive a înţeles să solicite ca recursul finalizat ca inadmisibil să fie reluat şi să se rejudece pe baza actelor doveditoare existente în dosarul nr. x/2017.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nu a formulat apărări.

5. Aspecte procedurale.

Prin încheierea din 7 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând că părţile au fost legal citate, însă nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3232 din 27 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 23 mai 2022 a fost înregistrată la dosar o cerere formulată de contestatorul A., însoţită de mai multe seturi de înscrisuri, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Conform rezoluţiei instanţei, a fost stabilit termen la data de 10 noiembrie 2022 pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei.

La data de 4 aprilie 2022 au fost înregistrate la dosar notele de şedinţă depuse de contestator, iar la 11 aprilie 2022 acelaşi contestator a depus o completare a notelor de şedinţă, însoţită de numeroase înscrisuri pentru dovedirea motivelor invocate.

La termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, după care a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi a reţinut cauza spre soluţionare pe excepţia invocată.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare.

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând să o admită şi să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit textului de lege menţionat: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata"; (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" .

În speţă, contestatorul nu a indicat temeiul de drept al contestaţiei şi nu a structurat sau circumscris motivele contestaţiei în anulare pe care a înţeles să le invoce în susţinerea cererii formulate raportat la dispoziţiile legale de strictă interpretare ce reglementează această cale de atac.

Susţinerea contestatorului potrivit căreia motivul contestaţiei sale constă în faptul că soluţia de respingere a recursului ca inadmisibil a fost dată cu neluarea în considerare a actelor pe care le-a depus la dosar ca mijloc de probă, solicitând astfel ca judecata recursului să fie reluată pe baza actelor respective din dosarul nr. x/2017, nu poate fi primită, deoarece prin intermediul acestui demers judiciar nu este posibilă deschiderea căii de atac a recursului la recursul anterior, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, pe motivul invocat.

Astfel, legiuitorul a statuat că pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict şi limitativ de prevederile legale menţionate, iar nu referitoare la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii. Fiind o cale atac de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, aşa cum s-a arătat, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost avute în vedere de instanţele anterioare.

Sub acest aspect este de observat că, din modul de redactare a contestaţiei în anulare de faţă, dar şi din conţinutul motivelor acesteia, reiese că partea urmăreşte anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost soluţionată cauza în mod corect, exprimându-şi astfel nemulţumirea cu privire la faptul că instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare că intimata nu a depus toate înscrisurile ce vizau dosarele soluţionate de magistraţii ce au făcut obiectul verificărilor solicitate prin sesizările formulate la Inspecţia Judiciară şi nu le-a avut în vedere la emiterea rezoluţiei de clasare contestate.

Altfel spus, partea este nemulţumită de modalitatea în care i-au fost instrumentate cauzele şi de soluţiile pronunţate în sensul nerecunoaşterii dreptului de proprietate asupra unor imobile şi al nepunerii sale în posesia acestora, precum şi de modul în care Inspecţia Judiciară i-a soluţionat sesizarea în legătură cu modalitatea de instrumentare a acestora.

Or, o astfel de abordare nu poate fi primită, deoarece criticile contestatorului nu pot fi încadrate în nici una din ipotezele reglementate de lege în care este permisă formularea unei contestaţii în anulare, în realitate, urmărind să obţină o rejudecare pe fond a cauzei.

Sub acest aspect este important a se reţine că, prin jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conturat ideea conform căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. României şi Stanca Popescu c. României), însă, în prezenta cauză, această ipoteză nu se verifică.

În concluzie, Înalta Curte constată că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil, ţinând cont că nu invocă nici unul dintre cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 503 C. proc. civ., iar din dezvoltarea cererii de contestaţie în anulare rezultă că nici una din criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în vreuna dintre aceste ipoteze, textul legal fiind de strictă interpretare şi aplicare.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Faţă de considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, reţinând că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 508 alin. (4) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3232 din 27 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3232 din 27 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.