Public information petition: appeal against annulment decision declared inadmissible due to illegality of appellate remedy

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 18.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârât, Secretarul Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Poieni, solicitând obligarea acestuia la soluţionarea efectivă a petiţiei nr. 7117 din 02.10.2020 şi invocând neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 117 din Legea nr. 215/2001 şi art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 544/2001.

Prin sentinţa nr. 600 din 9 martie 2021, pronunţată de Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Secretarul Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Poieni şi s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretarul Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Poieni, ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

1.2. Împotriva sentinţei nr. 600 din 9 martie 2021 a Tribunalului Cluj a formulat recurs reclamantul A., solicitând instanţei casarea hotărârii recurate şi rejudecarea pe fond a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 627 din data de 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 600 din 9 martie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, care a fost menţinută în întregime.

1.3. Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., susţinând că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale de ordin procedural, deoarece instanţa a reţinut în mod greşit că informaţiile de interes public solicitate exced competenţei speciale a secretarului unităţii administrativ teritoriale.

2. Hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare.

Prin decizia definitivă nr. 835 din data de 6 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare declarată de A. împotriva deciziei civile nr. 627 din 26.05.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, pe care a menţinut-o în întregime.

3. Recursul exercitat împotriva deciziei pronunţate în contestaţie în anulare.

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2 din prezenta decizie a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia pentru motivele expuse în cererea de recurs şi invocând în drept dispoziţiile art. 5 alin. (1), art. 13 alin. (3), art. 466-482 din C. proc. civ., precum şi prevederile art. 6 din CEDO.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Secretarul Unităţii Administrativ Teritoriale nu a formulat apărări.

5. Aspecte procedurale.

Prin încheierea din 2 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând că părţile au fost legal citate, însă nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 835 din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 6 iulie 2022 a fost înregistrată la dosar o cerere formulată de recurentul-reclamant A., prin care a solicitat reluarea dezbaterilor cauzei şi judecarea fondului acesteia în lipsa sa, invocând în acest sens dispoziţiile art. 223 alin. (3) şi art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Conform rezoluţiei instanţei, a fost stabilit termen la data de 10 noiembrie 2022 pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei.

La termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, după care a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza pentru soluţionare pe excepţia invocată.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate inadmisibilitatea recursului reclamantului, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă decizia nr. 835 din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia menţionată, instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva deciziei nr. 627 din 26 mai 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, a respins-o ca neîntemeiată şi a păstrat în întregime hotărârea atacată.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Astfel, C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar conform dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra rezultă, aşa cum s-a arătat în precedent, că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, formulând critici din perspectiva normelor legale ce reglementează calea de atac a recursului şi solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii acţiunii formulate.

Instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a soluţionat cauza, verificând legalitatea deciziei pronunţate de instanţa de recurs, în acest sens pronunţând o soluţie de respingere a cererii ca neîntemeiată.

Conform art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

În aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a soluţionat recursul declarat de reclamantul A., prin decizia nr. 627/26.05.2021, care a fost menţinută în urma soluţionării contestaţiei în anulare formulate de acelaşi reclamant, prin decizia recurată în cauza pendinte, pronunţată de aceeaşi Curte de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, hotărâre care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Se reţin în acest sens dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. conform cărora: " Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului."

Aşadar, Curtea de Apel Cluj a analizat cauza pe fond şi a pronunţat o soluţie de respingere a recursului reclamantului A., hotărâre care, astfel cum s-a evidenţiat, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. De altfel, art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că "Sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În acest context, Înalta Curte constată că decizia nr. 835 din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamantul A. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se reţine că prin jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătoreşti expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, paragraful 24).

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ce formează obiectul prezentului demers judiciar, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind incident principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant. Totodată, în raport de soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, nu va mai proceda la verificarea hotărârii din perspectiva criticilor invocate, analiza acestora fiind de prisos.

Cât priveşte solicitarea recurentului de obligare a intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (pagina nr. 3 din cererea de recurs), Înalta Curte reţine, pe de o parte, că partea nu a depus dovezi ale efectuării acestora, nu a indicat cuantumul cheltuielilor şi nu a precizat în ce constau acestea, conform art. 451 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că raportat la modul de soluţionare a recursului acesteia, care urmează a fi respins ca inadmisibil, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 453 alin. (1) din acelaşi cod pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate, întrucât recurentul este partea aflată în culpă procesuală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, în temeiul art. 508 alin. (4) coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 835 din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.