Nullity of extraordinary appeal for failing to articulate specific legal illegality beyond factual re-evaluation in agricultural subsidy dispute

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Asociaţia Crescătorilor de Animale "A." a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei de respingere a contestaţiei, ce nu i-a fost comunicată, precum şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.11.2015 la Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol, referitor la sprijinul financiar aferent campaniei 2011, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1238 din 13.10.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a trimis cauza spre competenţă soluţionare Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 24 februarie 2017, sub nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 189 din 12.12.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Crescătorilor de Animale "A." în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a anulat Decizia nr. 367/22.06.2016 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2015, respectiv 4683/10.11.2015

3. Recursul exercitat în cauză şi decizia de casare.

Împotriva sentinţei nr. 189 din 12.12. 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a exercitat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, fiind întemeiat pe art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 496 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5398 din 21.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 189 din 12 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.03.2021, sub nr. x/2016*.

4. Hotărârea de fond pronunţată în rejudecare după casare.

Prin sentinţa nr. 83 din 20.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, după casarea sentinţei pronunţate în primul ciclu procesual şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanta Asociaţia Crescătorilor de Animale "A." în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, şi a anulat Decizia nr. 367 din 22.02.2016 emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură şi Procesul-verbal de constatare a creanţelor bugetare nr. x/10.11.2015 emis de Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol.

5. Recursul exercitat împotriva hotărârii de fond pronunţate în rejudecare.

Împotriva sentinţei nr. 83 din 20 octombrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în rejudecarea cauzei după casare, a promovat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum şi prevederile altor acte normative, astfel cum au fost acestea enumerate în cuprinsul paginilor 11-12 ale cererii de recurs.

În dezvoltarea recursului, după o expunere a situaţiei de fapt, pârâta a reiterat susţinerile formulate prin intermediul întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond şi a arătat că instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv: art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008 şi art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 66/2011, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a considerat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este eronată şi criticabilă, având în vedere că, în analizarea cauzei, aceasta a pierdut din vedere aspecte evidente şi de relevanţă maximă în soluţionarea justă a cauzei, căutând o motivaţie profitabilă reclamantei intimate în detalii procedurale, fără a sesiza chestiunile flagrante care arată culpa acesteia, în acest sens făcând trimitere la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o asociaţie pentru a beneficia de sprijin în agricultură şi criticând modalitatea în care instanţa de fond a procedat la reaudierea unei părţi a persoanelor care aveau calitatea de membri ai formei asociative în discuţie şi la interpretarea probatoriului astfel administrat.

Pe de altă parte, a reproşat instanţei de fond că şi-a întemeiat soluţia şi pe faptul că au fost finalizate cercetările în dosarul penal nr. x/2015, soluţia fiind de clasare a cauzei, astfel încât, prin sentinţa pronunţată a încălcat prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că nu a făcut diferenţa dintre neregulă şi fraudă. Astfel, în contextul enunţării dispoziţiilor legale menţionate, a opinat că soluţia dată de organul de cercetare penală în dosarul nr. x/2015 nu înlătură neregula constatată în ceea ce priveşte cererea unică de plată depusă de reclamantă pentru anul 2011, constatările echipei de verificare reprezentând "neregulă" în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, şi nu în sensul lit. b).

Prin urmare, soluţia pronunţată în dosarul de cercetare penală nu poate fi luată în considerare şi reţinută de instanţă, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, un argument în plus în acest sens fiind jurisprudenţa pronunţată în celelalte cauze ce au avut ca obiect verificarea legalităţii mai multor acte administrative emise în urma controlului efectuat în anul 2015 în temeiul adresei D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava în dosarul penal nr. x/2015

Faţă de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei civile nr. 83/20.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2016, rejudecarea cauzei pe fond şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

6. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă Asociaţia Crescătorilor de Animale "A." a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică. În esenţă, a susţinut că recurenta nu a avut în vedere, în dezvoltarea motivelor de recurs, faptul că în acest dosar cauza se află în cel de-al doilea ciclu procesual şi că a mai existat o sentinţă pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin care s-a dispus anterior aceeaşi soluţie, iar prin decizia de casare a fost lămurită starea de fapt dedusă judecăţii.

Astfel, contrar celor arătate prin cererea de recurs, a susţinut că în conformitate cu probatoriul administrat în cauză, cele nouă persoane audiate de organele de control au avut calitatea de membri ai asociaţiei în perioada de referinţă şi au împuternicit preşedintele asociaţiei în vederea obţinerii de subvenţii, astfel că nu poate fi vorba despre existenţa vreunei nereguli sau fraude, sentinţa de fond fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei-reclamante şi a reiterat argumentele invocate prin cererea de recurs.

La termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, apreciind că motivele invocate de pârâtă nu se circumscriu prevederilor art. 488 din C. proc. civ., şi a reţinut cauza spre soluţionare pe excepţia invocată.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că această excepţie este întemeiată, urmând să o admită şi să constate nulitatea recursului pârâtei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs." De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi text prevede că: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

În concret, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept şi arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi, implicit, nu conduce la casarea hotărârii atacate.

În plus, este de observat că în actuala reglementare recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită exclusiv cu analiza conformităţii hotărârii recurate cu normele legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În concluzie, motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, recurenta-pârâtă a criticat sentinţa de fond atât cu privire la stabilirea stării de fapt, respectiv sub aspectul modalităţii în care instanţa a administrat proba testimonială şi a interpretat probatoriul, cât şi sub aspectul încălcării normelor de drept material din această perspectivă.

În legătură cu aspectele criticate de recurentă se impune a se preciza faptul că modul în care instanţa de fond a administrat probatoriul şi l-a interpretat, stabilind pe baza acestuia o anumită situaţie de fapt, nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.

Instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Ca atare, criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 din noul C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Din perspectiva încălcării normelor de drept material recurenta a clamat încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008 şi a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 66/2011, invocând în acest sens dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că, deşi partea a invocat dispoziţiile legale ce reglementează motivul de casare referitor la pronunţarea hotărârii cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi a indicat normele legale pretins încălcate, nu a formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa sentinţei de fond, care să poată fi încadrate în motivul de casare evocat, critici din care să rezulte în ce constă nelegalitatea hotărârii prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele ce au fundamentat-o, în contextul în care susţinerile referitoare la modalitatea în care instanţa de fond a administrat proba testimonială şi a interpretat-o nu pot fi circumscrise, aşa cum s-a arătat, motivelor de nelegalitate prevăzute în actuala reglementare a recursului.

Recurenta-pârâtă s-a limitat să redea dispoziţiile legale pretins încălcate şi greşit aplicate şi să susţină că instanţa de fond a pronunţat o soluţie eronată pentru că, în analizarea cauzei, nu a luat în considerare anumite aspecte relevante pentru dezlegarea chestiunii deduse judecăţii, motivând soluţia pe temeiul unor detalii procedurale ce i-au profitat părţii adverse. Totodată, în susţinerea acestor argumente a reiterat motivele pentru care a considerat, contrar aprecierii primei instanţe, că soluţia dată de organul de cercetare penală în dosarul nr. x/2015 nu înlătură neregula constatată de echipa de verificare, precum şi situaţia de fapt reţinută.

Rezultă fără putinţă de tăgadă că aspectele prezentate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete din care să rezulte că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond ar fi dat o interpretare greşită normelor legale indicate şi nu a adus argumente concrete de nelegalitate prin care să combată opinia primei instanţe sub aspectul inexistenţei neregulii în considerarea căreia a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.11.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2011, contestate în cauză de către intimata-reclamantă.

Or, aşa cum s-a arătat în precedent, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă prin sentinţa de fond atacată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivului expres şi limitativ prevăzut de lege şi invocat, de altfel, de recurentă prin cererea de recurs formulată, ţinând cont că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, respectiv conformitatea acesteia cu regulile de drept aplicabile, părţile având deja la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Faptul că recurenta-pârâtă s-a limitat să reia apărările invocate prin întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond în primul ciclu procesual şi să reitereze situaţia de fapt, în contextul citării dispoziţiilor legale pretins încălcate prin raportare la starea de fapt reţinută, dezvoltând astfel argumente ce nu vizează nelegalitatea soluţiei pronunţate, ci netemeinicia acesteia, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a circumstanţiat în niciun mod criticile sale, în sensul că instanţa de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei, motiv pentru care, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac promovate.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de considerentele expuse la pct. 7 din prezenta decizie, întrucât recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 83 din 20 octombrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.