Civil liability for fatal traffic accident: proximate cause doctrine, survivor moral damages, and differential civil versus criminal causality standards

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au formulat CONTESTAŢIE împotriva Deciziei nr. 21134/11.00.2019. avand nr. de ieşire 16555/12.00.2010. pronunţata de Fondul de Garantare a Asiguraţilor. în dosarul de dauna nr. x constituite ca urmare a depunerii cererilor de plată nr. 2053. 2060 si 2064/10.01.2018, prin care solicita, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, să se dispună:

- anularea art. 1 din Decizia nr. 21134/11.09.2019 a F.G.A., admiterea cererilor de plata şi obligarea F.G.A. la plata către reclamanţi a sumei de 3.000.000 Euro (câte 1.000.000 Euro fiecare), cu titlu de despăgubire pentru daunele morale suferite şi 150.000 RON, cu titlu de daune materiale pentru A., cheltuieli făcute în timpul vieţii victimei cu examinările medicale, plăţile informale către medici, medicaţie, transport etc.;

- în subsidiar, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea altei decizii, prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor morale către reclamanţi în raport de: gravitatea leziunilor şi consecinţele acestora asupra persoanei vătămate, ulterior decedate, raportat la practica judecătorească din prezent, culpa exclusivă a persoanei care a cauzat prejudiciul, precum şi nivelul salariului mediu pe economie pe anul 2019 şi să se ţină cont de durerea soţului şi copiilor victimei, cărora viaţa le-a fost schimbată în mod dureros şi care au rămas marcaţi pe viaţă de pierderea mamei/soţiei;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 951 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanţii B. şi A., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorului C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor; a dispus anularea Deciziei FGA nr. 21134/11.09.2019 şi obligarea pârâtei să resoluţioneze cererea de plată formulată de reclamanţi; a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea recursului, recurentul – pârât a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1391 alin. (4) C. civ. şi ale art. 45 din Norma ASF 23/2014, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1391 alin. (2) C. civ. şi cu încălcarea prevederilor art. 22 C. proc. civ.

A arătat recurentul că intimaţii nu au afirmat un drept propriu la despăgubire atunci când au formulat cererea de plată, aceştia insistând asupra suferinţelor provocate victimei accidentului rutier petrecut la data de 30.03.2014.

Abia în contestaţie, intimaţii au susţinut că au solicitat despăgubirile atât în calitate de moştenitori ai defunctei D., cât şi ca titulari ai unui drept propriu la despăgubire, însă aceste susţineri sunt tardive faţă de conţinutul cererii de plată, legalitatea deciziei trebuind să fie verificată în raport cu înscrisurile aflate la dispoziţia FGA la momentul analizării cererii de plată.

De asemenea, recurentul – pârât a susţinut că motivarea sentinţei instanţei de fond sub aspectul calificării accidentului rutier ca şi condiţie favorizanta este lipsită de orice dovadă ştiinţifică, iar dovezile ştiinţifice administrate în cauză infirmă existenţa accidentului reclamat ca şi cauză/condiţie a morţii defunctei D..

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au depus la dosar note scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate precum şi de dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite, împărtăşind soluţia primei instanţe.

Din perspectiva acestor dispoziţii legale, recurentul-pârât a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1391 alin. (4) C. civ. şi ale art. 45 din Norma ASF 23/2014, cu aplicarea greşita a prevederilor art. 1391 alin. (2) C. civ. şi cu încălcarea prevederilor art. 22 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentului referitoare la faptul că intimaţii-reclamanţi nu au afirmat un drept propriu la despăgubire atunci când au formulat cererile de plată.

În mod evident, prin cererea adresată recurentului, reclamanţii au urmărit valorificarea unui drept propriu la despăgubiri, pentru durerea încercată prin moartea victimei D., mama reclamanţilor C. şi B. şi, respectiv, soţia reclamantului A., fiind aplicabile prevederile art. 1391 alin. (2) din C. civ., potrivit cărora "Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.", şi nu dispoziţiile art. 1391 alin. (2) din C. civ., cum greşit susţine recurentul.

Cu privire la motivarea din decizia atacată în sensul că reclamanţii nu probează legătura de cauzalitate între evenimentul rutier din data de 30.03.2014, în urma căruia a fost vătămată numita D. şi decesul acesteia, intervenit la clinica Acibadem din Turcia, în data de 17.06.2015, în mod corect prima instanţă a apreciat că pârâtul, făcând aplicarea sistemului cauzei proxime, a exclus în mod nelegal din câmpul cauzal al decesului numitei D. vătămările corporale suferite de către aceasta ca urmare a accidentul de circulaţie din data de 30.03.2014.

Sistemul cauzei proxime avut în vedere de pârâtă la respingerea cererilor de plată, prin emiterea deciziei atacate, porneşte de la premisa greşită a unui tip de cauzalitate directă şi univocă.

Ori, în acord cu opinia judecătorului fondului, instanţa de control judiciar apreciază că intervenţia chirurgicală la care numita D. a fost supusă la clinica Acibadem din Turcia s-a realizat pentru înlăturarea vătămărilor corporale suferite de către defunctă ca urmare a accidentului de circulaţie din data de 30.03.2014, respectiv pentru reconstrucţia de ţesuturi moi, astfel cum rezultă şi din certificatul medico-legal nr. 295/25.04.2014 emis de către SML Argeş.

Astfel, intervenţia chirurgicală la care numita D. a fost supusă la clinica Acibadem din Turcia nu trebuie să fie privită în mod izolat, cu excluderea evenimentelor şi a faptelor care au avut rol cauzal şi care au precedat această intervenţie chirurgicală, accidentul de circulaţie din data de 30.03.2014 constituind cauza efectuării intervenţiei chirurgicale pentru înlăturarea vătămărilor corporale suferite de către defunctă ca urmare a accidentului de circulaţie din data de 30.03.2014.

De asemenea, împărtăşind raţionamentul instanţei de fond, Înalta Curte arată că, deşi prin raportul de expertiza medico-legala nr. 286/A13, efectuat de către SML Argeş, dispus în baza Ordonanţei din data de 15.01.2016 a organelor de cercetare penală în cadrul IPJ Argeş, s-a stabilit faptul că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între leziunile traumatice prezentate în urma accidentului din data de 30.03.2014 şi decesul numitei D., intervenit în data de 17.06.2015, acesta prezintă relevanţă juridică doar în materie penală, unde standardul probatoriu pentru antrenarea răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen., este mult mai ridicat decât în materia răspunderii civile delictuale, unde, potrivit art. 1357 alin. (2) din C. civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-pârât în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care, astfel cum s-a reţinut, a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 951 din 6 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.