Competence conflict over administrative jurisdiction for plaintiffs domiciled abroad: application of general public-law domicile rules over exclusive private-law territorial limits.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative competence conflict by ordering that the Brașov Court of Appeal holds exclusive jurisdiction to adjudicate the merits of the underlying case, overriding the conflicting territorial rulings of the Brașov and Bucharest Courts of Appeal. The dispute concerned an administrative claim by a resident of a foreign country seeking the partial annulment of a decision issued by a county social payments agency, specifically requesting the inclusion of an additional persecution period for their deceased mother. The central legal issue was whether the special provision in Law no. 554/2004, which grants exclusive territorial jurisdiction to the court of the plaintiff’s domicile, could be applied when that domicile is abroad, or whether the general civil procedural rules governing claims against public authorities should apply. The Court held that Article 111 of the Code of Civil Procedure, which allows such claims to be filed at the defendant’s seat, served as the decisive special norm for this scenario, rendering the general rule for foreign domiciles inapplicable in the context of administrative litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 1072 alin. (2) din C. proc. civ, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 111 din C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ; Competence conflict over administrative jurisdiction for plaintiffs domiciled abroad: application of general public-law domicile rules over exclusive private-law territorial limits: The dispute concerned an administrative claim by a resident of a foreign country seeking the partial annulment of a decision issued by a county social payments agency, specifically requesting the inclusion of an additional persecution period for their deceased mother. The central legal issue was whether the special provision in Law no. 554/2004, which grants exclusive territorial jurisdiction to the court of the plaintiff’s domicile, could be applied when that domicile is abroad, or whether the general civil procedural rules governing claims against public authorities should apply. The Court held that Article 111 of the Code of Civil Procedure, which allows such claims to be filed at the defendant’s seat, served as the decisive special norm for this scenario, rendering the general rule for foreign domiciles inapplicable in the context of administrative litigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited by the court to establish the jurisdiction of the competent court to resolve the negative competence conflict.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea formulată la data de 18.11.2021 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, anularea în parte a deciziei nr. 3983/29.09.2021 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de admitere a cererii sale, în sensul reţinerii ca şi perioadă de persecuţie a mamei sale şi perioada cuprinsă între 01.03.1951 – 01.03.1956, astfel cum apare în cuprinsul deciziei nr. 676/4363/05.08.1998 emise de AJPIS Bucureşti.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 363/27.04.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Braşov a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 1072 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.. A reţinut că, în contextul în care legea specială prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantei, iar aceasta are domiciliul în străinătate, rezultă că, prin raportare la dispoziţiile art. 1072 alin. (2) din C. proc. civ., competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 4200/05.09.2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov. A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că prezentul litigiu este unul de drept public, astfel că determinarea legislaţiei aplicabile trebuie efectuată prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în ansamblul său. A avut în vedere Tribunalul Bucureşti dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 111 din C. proc. civ.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, să se dispună anularea în parte a deciziei nr. 3983/29.09.2021 şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de admitere a cererii sale, în sensul reţinerii ca şi perioadă de persecuţie a mamei sale şi perioada cuprinsă între 01.03.1951 – 01.03.1956, astfel cum apare în cuprinsul deciziei nr. 676/4363/05.08.1998 emise de AJPIS Bucureşti.
Problema care a suscitat interpretări diferite o reprezintă împrejurarea că reclamanta are domiciliul în străinătate, situaţie nereglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
Potrivit dispoziţiilor art. 1.072 din C. proc. civ., invocate de Tribunalul Braşov (1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.
(2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.
Or, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că dispoziţiile C. proc. civ. prevăd o normă specială prin care se poate stabili competenţa în ipoteza în care reclamantul are domiciliul în străinătate, respectiv cele ale art. 111 care prevăd că Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.
Pe de altă parte, se constată că dispoziţiile art. 1072 din C. proc. civ. sunt incompatibile cu materia contenciosului administrativ, în condiţiile în care se reglementează competenţa materială în prima instanţă a judecătoriei şi a tribunalului, în timp ce art. 10 din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa după emitent/valoare în favoarea tribunalelor administrativ-fiscale, respectiv a secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
În acelaşi sens este şi nota de fundamentare a Legii nr. 212/2018, adoptarea modificării textului art. 10 alin. (3) fiind generată de necesitatea păstrării distribuţiei cauzelor în materia contenciosului administrativ la nivel naţional.
În raport de aceste dispoziţii speciale, instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competentă apreciază că, din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine instanţei de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Braşov.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Judeţului Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.