Revision application inadmissible; final annulment ruling on classified-document dispute stands.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la data de 27.11.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă anularea adresei nr. x, dar şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 100.000 mii de euro.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3224 din data de 5 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtă ca neîntemeiate.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă.

A anulat adresa nr. x/30.06.2017 (înregistrată cu nr. x/04.07.2017) emisă de pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs şi soluţia instanţei de recurs

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul A. şi pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă.

Prin decizia nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017 a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

A fost admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă împotriva sentinţei civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A fost casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea având ca obiect anularea adresei nr. x/30.06.2017 emise de pârâtă.

Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

4. Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5, 8, 9 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia.

5. Apărările intimatei

Intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

6. Alte aspecte procesuale

În cuprinsul cererii de revizuire a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi O.U.G. nr. 191/2005, excepţie ce a fost soluţionată în cadrul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

În ceea ce priveşte verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a revizuirii, Înalta Curte reţine că revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire a deciziei nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 8, 9 din C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, rezultând că activitatea instanţei învestite cu această cale extraordinară de atac este limitată la verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Revizuentul a invocat faptul că a fost încălcat art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arătând că nu i-au fost comunicate adresa nr. x/30.06.2017 în varianta declasificată, nesecret, precum şi raportul DGPI nr. x/30.05.2017, în variantă declasificată, nesecret.

În ceea ce priveşte art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat faptul că acesta a fost încălcat întrucât decizia atacată cu revizuire este potrivnică cel puţin uneia dintre următoarele decizii: nr. 2390/2016 pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, sentinţa civilă nr. 2180/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, sentinţa sau decizia din 28.11.2019 din dosarul nr. x/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., a arătat revizuentul că a fost încălcat întrucât nu i-au fost comunicate de nicio instanţă adresa nr. x/30.06.2017 şi raportul DGPI nr. x/30.05.2017, astfel că nu a fost un proces corect.

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;"

Pentru invocarea motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. trebuie îndeplinite anumite condiţii, respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, înscrisul să aibă forţa probantă prin el însuşi fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită, înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de către partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pârţii care-l invocă, înscrisul nou să fie determinant în cauza soluţionată cu hotărârea atacată în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., acesta presupune că partea a fost legal citată, dar dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa nu s-a putut înfăţişa la judecată şi nici nu a putut înştiinţa instanţa despre aceasta, din reglementarea conţinută de text rezultând că cele două condiţii sunt cumulative, astfel încât dacă una dintre ele lipseşte, revizuirea nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine că pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac de retractare - se verifică îndeplinirea condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., fără a se putea proceda la o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat şi reanalizarea modului de aplicare a dispoziţiilor incidente cauzei, întrucât, în cadrul acestei căi de atac, nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Prin urmare, toate aserţiunile revizuentului cu privire la situaţia de fapt, redarea unor texte de lege, precum şi aprecierile privind modul în care instanţa de recurs a interpretat şi aplicat normele de drept material în cauză nu pot fi reţinute în cadrul analizei condiţiilor de admisibilitate a revizuirii.

Înalta Curte mai reţine că, în raport cu toate alegaţiile revizuentului vizând aspectele de fond şi temeiurile de fapt şi de drept expuse prin cererea formulată, respectivele cazuri de revizuire invocate în speţă nu atribuie instanţei care soluţionează cererea de revizuire competenţa de a analiza pe fond temeinicia hotărârii atacate, de a exercita un control judiciar asupra hotărârii judecătoreşti apreciate a fi netemeinice, ci doar de a verifica îndeplinirea cumulativă a condiţiilor menţionate.

Condiţiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 5, 8, 9 din C. proc. civ. au în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normelor privind revizuirea răspunde acestui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei.

În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă hotărâre, în privinţa sa (Cauza Şerbănescu împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reţinut că "(...) instanţele superioare nu trebuie să-şi folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substantiale si imperioase (Riabykh împotriva Rusiei)."

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.