Extraordinary appeal rejected as material error ground inapplicable; prior decision upholding audit findings stands.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 6354 din 22 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât.

A fost anulat recursul declarat de reclamantul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 2982 din 22 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

2. Motivele şi temeiul legal al contestaţiei în anulare

Prin calea de atac extraordinară declarată împotriva deciziei nr. 6354 din 22 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, contestatorul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a invocat incidenţa prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivare, a arătat că decizia este greşită, întrucât instanţa de recurs a confundat cuantumul prejudiciului în sumă de 4.101.176,56 RON cu valoarea cheltuielii afectate de nereguli astfel cum este prevăzută la art. 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţlor nr. x/02.03.2017, fiind astfel, în prezenţa unei erori materiale, apreciată de contestator ca fiind determinantă în pronunţarea soluţiei.

Totodată, a apreciat că instanţa de recurs comite o eroare materială chiar şi în ceea ce priveşte valoarea cheltuielii afectate de nereguli pe care o reţine în considerente, în sumă de 5.466.641 RON, faţă de 5.468.235,41, cât a stabilit echipa de control prin procesul-verbal, la punctul 9 al acestuia.

A menţionat contestatorul că eroarea materială din decizie conduce la majorarea prejudiciului la nivelul întregii contribuţii avansate, ceea ce nu coincide cu realitatea scriptică reţinută prin procesul-verbal de control, astfel încât, prin eroarea materială respectivă s-a ajuns la pronunţarea unei soluţii greşite.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare formulate în cauză

Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că se impune respingerea acesteia, pentru următoarele considerente:

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia: " Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestator vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii greşite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

În speţă, se constată că eroarea materială invocată de către contestator ca fiind săvârşită de instanţă nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât constatarea recursului ca nul nu este rezultatul unei simple şi evidente erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Nici aspectele invocate de contestator privind faptul că instanţa de recurs ar fi confundat confundat cuantumul prejudiciului cu valoarea cheltuielii afectate de nereguli sau că ar fi reţinut în mod greşit valoarea cheltuielii afectate de nereguli nu pot fi considerate ca fiind o eroare materială determinantă pentru dezlegarea recursului în sensul art. 503 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, constatând că în cuprinsul motivelor contestaţiei în anulare sunt reiterate şi argumente expuse în faţa instanţelor de fond şi de recurs, Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatorul tinde să obţină o reapreciere a probelor şi o rejudecare a recursului, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare.

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

Pentru considerentele expuse şi ţinând seama de dispoziţiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (fost Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale) împotriva deciziei nr. 6354 din 22 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (fost Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale) împotriva deciziei nr. 6354 din 22 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.