Dividend tax restitution appeal declared null for failure to formulate valid grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 07.07.2014, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Deciziei nr. x/28.03.2014 emise de către ANAF - Direcţia Generala de Administrare Fiscala prin care i s-a comunicat respingerea contestaţiei nr. 4/2010, formulată de către Banca, precum şi admiterea cererii de restituire a sumei de 833.910,55 RON reprezentând impozit pe dividend, a sumei de 583.237,04 RON reprezentând dobânzi si a sumei de 150.103,89 RON reprezentând penalităţi, obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala - Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili la restituirea sumelor.

Prin sentinţa civilă nr. 2924/10.11.2015 Curtea de Apel Bucureşti – secţia Administrativ şi Fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

A anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/28.03.2014.

A obligat pârâta să restituie reclamantei sumele de 583.237,04 RON reprezentând dobânzi şi respectiv 150.103,89 RON reprezentând penalităţi aferente impozitului pe dividende.

A obligat pârâta la 2350 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa de timbru şi onorariu de expert.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanta A. S.A., şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prin decizia civilă nr. 2436/11.06.2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta A. S.A. A casat în parte sentinţa atacată în ceea ce priveşte cererea de restituire a sumei de 833.910,55 RON reprezentând impozit pe dividend şi a trimis cauza spre rejudecare pentru soluţionarea pe fond a acestei cereri. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei. A respins recursul declarat de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 435/2020 din 13 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche a fost admisă cererea reclamantei A. S.A. privind obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la restituirea sumei de 833.910,55 RON reprezentând impozit pe dividend.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea în totalitate a acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acţiunii şi soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speţă, recursul formulat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că susţinerile din cererea de recurs vizează aspecte privind situaţia de fapt şi reprezintă o redare fidelă a apărărilor din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, respectiv a susţinerilor de la pag. 62-64.

Faptul că recurenta îşi exprimă dezacordul cu privire la soluţia primei instanţe, prin reluarea susţinerilor din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, nu înseamnă că prezintă în cuprinsul cererii de recurs motive de nelegalitate dintre cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 435/2020 din 13 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 435/2020 din 13 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.