Validity of asset-based exclusion from family support allowances under Law 277/2010 and Law 416/2001

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României acţiune în anularea parţială a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii nr. 277/2010, aprobate prin H.G. nr. 38/2011.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 219 din 13 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

A fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea recursului, a arătat că sentinţa este vădit nelegală, întrucât nu este reglementat în conţinutul Legii nr. 277/2010 că deţinerea unui bun dintre cele prevăzute de art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 416/2001 ar atrage pierderea dreptului la alocaţia pentru susţinerea familiei.

Reglementarea pierderii dreptului la alocaţie nu s-a făcut prin lege, ci printr-un act de putere inferioară legii, în speţă prin Normele metolodogice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 38/2011. Dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 416/2001 nu sunt aplicabile în cazul indemnizaţiei pentru sprijinirea familiei, pentru că acestea nu reglementează venituri, iar art. 13 al Legii nr. 277/2010 trimite la art. 8 al Legii nr. 416/2001 doar în ceea ce priveşte veniturile.

Cum legiuitorul nu a inserat expres o normă potrivit căreia art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 416/2001 sunt aplicabile şi alocaţiei pentru susţinerea familiei, atunci nici Guvernul, prin Normele de aplicare, nu poate complini această normă de excepţie, întrucât s-ar adăuga la lege, pe de o parte, iar pe de altă parte excepţiile trebuie să fie exprese.

A mai invocat recurenta faptul că instanţa de fond nu a răspuns niciunui motiv dintre cele invocate prin cererea de chemare în judecată.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-intervenient Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală. Totodată, a invocat excepţia nulităţii recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-intervenient, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea parţială a dispoziţiilor art. 7 alin. (1)1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010, aprobate prin H.G. nr. 38/2011.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins acţiunea ca neîntemeiată, soluţie criticată de recurenta-reclamantă prin prisma motivelor de casare subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată că este nefondat.

Examinând considerentele sentinţei, raportat şi la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt şi a expus concret argumentele de fapt şi de drept pentru care a apreciat netemeinicia cererii de chemare în judecată, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligaţia de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susţinere a părţilor, ci expunerea raţionamentului juridic care a determinat aprecierea şi convingerea judecătorului pentru soluţia pronunţată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument şi fiecărei susţineri invocate de părţi, acestea putând fi grupate şi analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (11) al Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010, aprobate prin H.G. nr. 38/2011: "(11) In cazul în care familia definită conform prevederilor art. 2 din lege are în proprietate, închiriere, comodat sau în altă formă de deţinere cel puţin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea acordării ajutorului social, prevăzută la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta nu beneficiază de alocaţie."

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 277/2010: "(1) La stabilirea veniturilor pe baza cărora se acordă alocaţia se iau în considerare toate veniturile pe care membrii familiei le realizează sau, după caz, le-au realizat în ultima lună înainte de solicitarea dreptului, aşa cum acestea sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit dispoziţiior art. 8 din Legea nr. 416/2001:

(1)) La stabilirea venitului net lunar al familiei sau, după caz, al persoanei singure se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le-au realizat în luna anterioară depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent, indiferent de bugetul din care se suportă, obligaţii legale de întreţinere şi alte creanţe legale, cu excepţia alocaţiei pentru susţinerea familiei prevăzute de Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, cu modificările şi completările ulterioare, a bugetului personal complementar prevăzut de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a ajutoarelor de stat acordate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare, a burselor de studiu şi a burselor sociale, precum şi a sprijinului financiar prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului naţional de protecţie socială "Bani de liceu", cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate, închiriere, comodat ori altă formă de deţinere cel puţin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea acordării ajutorului social, aceasta nu beneficiază de ajutor social.

(3) Lista prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi şi se poate actualiza anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(4) În cazul familiei sau al persoanei singure care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu alte familii ori persoane singure şi contribuie împreună la achiziţionarea sau realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât şi partea ce îi revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din gospodărie.

Având în vedere dispoziţiile legale redate anterior, Înalta Curte reţine că însăşi Legea nr. 277/2010, nu doar normele metodologice de aplicare, face trimitere prin art. 13 alin. (1) la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, acest articol reglementând atât veniturile care se iau în calcul, cât şi cele care sunt exceptate, cât şi o listă de bunuri cere conduc la excluderea acordării dreptului.

În aceste condiţii, sunt neîntemeiate susţinerile recurentei în sensul că reglementarea pierderii dreptului la alocaţie nu s-a făcut prin lege, ci printr-un act de putere inferioară legii, în speţă prin Normele metolodogice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 38/2011.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 219 din 13 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 219 din 13 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.