Omission to rule on procedural inadmissibility exception regarding mandatory litisconsortium in discrimination case
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice reversed the appellate decision, quashed the lower court's judgment, and remanded the case for retrial to the same instance, effectively ruling in favor of the National Council for Combating Discrimination (CNCD) on procedural grounds. The dispute concerned a challenge by a company against a CNCD decision imposing a contravening sanction for alleged gender-based discrimination, where the CNCD had raised an exception of inadmissibility based on the lack of mandatory procedural joinder (litisconsortium) to include the individual complainant. The Court determined that the appellate court committed a legal error by failing to submit the exception of inadmissibility to the parties' discussion or to rule on it, violating the principle of adversarial proceedings and the judge's active role in clarifying the procedural framework. The decisive legal basis for the cassation was Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code, which mandates that judges must address all procedural exceptions and claims to ensure a complete and effective analysis of the case, rendering the original judgment void for procedural non-compliance.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 161 din Legea nr. 554/2004, art. 224 din C. proc. civ, art. 488 alin. (8) pct. 5 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 14 alin. (5) din C. proc. civ; Omission to rule on procedural inadmissibility exception regarding mandatory litisconsortium in discrimination case: A apreciat recurentul că instanţa de fond trebuia să pună în aplicare prevederile art. 14 alin. (5) şi art. 224 din C. proc. civ. şi să pună în discuţia părţilor excepţia invocată pentru a se preciza clar cadrul procesual.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea în totalitate a Hotărârii nr. 210 din data de 26.02.2020 pronunţate de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în cadrul dosarului nr. x/2019, precum şi exonerarea de la plata sancţiunii contravenţionale dispuse prin hotărârea a cărei anulare se solicită.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 126/CA din 30 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta societatea A. S.R.L. şi pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
S-a dispus anularea Hotărârii nr. 210/26.02.2020 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminărrii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în faţa CNCD, cadrul procesual s-a desfăşurat cu participarea petentei B. şi a părţii reclamante C. prin S.C. A. S.R.L., astfel că a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii în cazul în care nu se va respecta litisconsorţiul procesual obligatoriu, considerând că sunt aplicabile prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004.
A apreciat recurentul că instanţa de fond trebuia să pună în aplicare prevederile art. 14 alin. (5) şi art. 224 din C. proc. civ. şi să pună în discuţia părţilor excepţia invocată pentru a se preciza clar cadrul procesual.
Instanţa de fond a ignorat faptul că raportul juridic dedus judecăţii impunea discutarea necesităţii introducerii în cauză a petentei B., încălcând astfel principiul contradictorialităţii.
A mai criticat recurentul soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte aprecierile acesteia asupra fondului.
Astfel, a arătat că, deşi a invocat dispoziţiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000, instanţa de fond a apreciat în mod eronat că acestea nu sunt aplicabile speţei de faţă, deoarece nu a fost încălcat dreptul la demnitate al femeilor prin afirmaţiile făcute, în spaţiul public, de către dl D. în calitate de reprezentant al S.C. A. S.R.L., calitate de care acesta nu s-a dezis nicicând pe parcursul procedurii desfăşurate în faţa CNCD.
4. Apărările intimatei
Intimat-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat şi critici de nelegalitate referitoare la faptul că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare, care se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (8) pct. 5 din C. proc. civ.. Prin urmare, recursul va fi examinat din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată la fond, recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă în condiţiile nerespectării litisconsorţiului procesual obligatoriu, respectiv fără chemarea în judecată a petentei B., conform dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
Totodată, Înalta Curte reţine că judecătorului cauzei îi revine obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele învestirii, potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ, instanţa trebuie să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul. De asemenea, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Instanţa de control judiciar constată că, în cauză, prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor, nu a examinat şi soluţionat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de recurentul-pârât în raport cu necesitatea citării persoanei care a formulat sesizarea la CNCD, judecătorul fondului omiţând, aşadar, să se pronunţe asupra unei apărări esenţiale invocate de acesta şi lăsând nelămurit cadrul procesual.
Înalta Curte apreciază că, în cauza de faţă, sentinţa de fond nu respectă exigenţele procedurale stabilite sub sancţiunea nulităţii, fiind încălcate norme de procedură care reglementează principii şi drepturi procesuale fundamentale, precum şi obligaţia judecătorului cauzei de a manifesta rol activ în lămurirea cadrului procesual. Hotărârea atacată nu conferă certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor, a soluţionării unei excepţii procesuale, reprezentând un demers sancţionat cu desfiinţarea actului de procedură.
Prin urmare, întrucât considerentele hotărârii de fond nu respectă exigenţele procedurale impuse de textele de lege anterior menţionate, respectiv nu conferă certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi argumentelor părţilor, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la rejudecarea cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 126/CA din 30 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 126/CA din 30 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.