Standing to annul expired administrative hunting quotas: legal effects persist for judicial review despite expiration of validity period

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021 din 18 martie 2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 1400 din 13 iulie 2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 15 mai 2020-14 mai 2021, act administrativ emis de pârât, respectiv dispoziţiile Anexei 4, centralizator 4, coloanele 5 respectiv 6 (cotele aprobate pentru speciile de gâscă de vară, Anser anser şi gârliţa mare, Anser albifrons) precum şi a dispoziţiilor art. 2, respectiv art. 4 din Ordin.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 54 din 31 august 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată excepţia lipsei de interes a reclamantei, a fost admisă acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea parţială a Ordinului nr. 1400 din 13 iulie 2020 emis de pârât şi a fost anulat art. 2 alin. (4) şi art. 4 din Ordinul nr. 1400 din 13 iulie 2020 în ceea ce priveşte dispoziţiile privind speciile de gâscă de vară şi gârliţă mare, precum şi dispoziţiile Anexei 4, centralizator 4, coloanele 5 şi 6 din Ordinul nr. 1400 din 13 iulie 2020 privind cotele aprobate pentru speciile de gâscă de vară şi gârliţă mare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 54 din 31 august 2021 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

A susţinut recurentul-pârât că actul administrativ vizat de cererea de chemare în judecată fusese emis pentru o perioadă determinată de timp, având aplicabilitate de la data de 15 mai 2020 până la 14 mai 2021, când a încetat să mai producă efecte juridice. Astfel, la momentul pronunţării instanţei, actul administrativ nu mai producea efecte juridice, neexistând niciun document din care să reiasă că actul contestat ar continua să se aplice în prezent.

În opinia sa, instanţa de fond a realizat o aplicare defectuoasă a legii contenciosului administrativ întrucât nu este îndeplinită o condiţie esenţială de admisibilitate a cererii de chemare în judecată, acţiunea judecătoreacă nu are obiect, neputând fi dispusă anularea unui ordin care a ajuns la termen, lipsind premisa existenţei unui act administrativ care să mai producă efecte juridice.

Consideră că prin motivarea facilă şi sumară prin care instanţa de fond a admis acţiunea judecătorească, aceasta nu a realizat o corectă şi legală punere în aplicare a normelor de drept material referitoare la valabilitatea şi aplicabilitatea actului administrativ.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind ulterior amânată pentru 2 noiembrie 2022.

La data de 22 iunie 2022 a fost înregistrată cererea de intervenţie accesorie în favoarea intimatei A., formulată de petenta B., prin care a arătat că justifică un interes privat care rezultă din scopurile sale statutare, scopuri ce pot fi puse într-o legătură directă cu conţinutul actului administrativ contestat în cauză.

Pe fondul cererii de intervenţie, petenta a arătat că înţelege să sprijine apărarea intimatei din cauza de faţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită de către reclamanta A. cu o cerere prin care a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 1400 din 13 iulie 2020 emis de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 15 mai 2020-14 mai 2021, respectiv dispoziţiile Anexei 4, centralizator 4, coloanele 5 respectiv 6 (cotele aprobate pentru speciile de gâscă de vară, Anser anser şi gârliţa mare, Anser albifrons) precum şi a dispoziţiilor art. 2, respectiv art. 4 din Ordin, prin sentinţa recurată fiind admisă acţiunea.

Prin Ordinul nr. 1400/13 iulie 2020, emis în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, au fost stabilite cotele de recoltă pentru speciile de faună sălbatică de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă pentru perioada 15 mai 2020-14 mai 2021.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în susţinerea căruia consideră că prima instanţă a realizat o aplicare defectuoasă a legii contenciosului administrativ, raportat la perioada determinată de timp pentru care fusese emis actul administrativ vizat cu aplicabilitate de la data de 15 mai 2020 până la 14 mai 2021, în opinia sa, acţiunea judecătorească fiind fără obiect, întrucât la momentul pronunţării instanţei acesta nu mai producea efecte juridice.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Obiectul acţiunii de faţă este reprezentat de Ordinul 1400/.13.07.2020 prin care s-au aprobat cotele de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă solicitându-se punctual anularea prevederilor vizând cotele aprobate pentru speciile de gâscă de vară, Anser anser şi gârliţa mare, Anser albifrons.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că practica judiciară anterioară noului C. civ. a consacrat soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecăţii a fost deja executat de pârât de bună voie, înainte de finalizarea procesului, urmarea unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată. Deşi nu este consacrată legislativ, o atare soluţie îşi menţine aplicabilitatea şi se justifică şi sub imperiul noului C. proc. civ., fiind dedusă pe cale de interpretare din prevederile art. 194 lit. c) din C. proc. civ. referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată (corespondent al art. 112 pct. 3 din vechiul C. proc. civ.).

Raportat la aceste considerente, se constată că în prezenta cauză nu poate fi incidentă ipoteza premisă a interpretărilor consacrate, fiind evident că nu a intervenit o executare de bună voie a obiectului cererii deduse judecăţii şi nicio altă împrejurare ulterioară introducerii cererii de chemare în judecată în acest sens.

Distinct de aspectul reţinut, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului-pârât, referitoare la efectele ajungerii la termen a actului dedus judecăţii, că acest eveniment nu lipseşte de obiect acţiunea reclamantei, deoarece în intervalul de timp în care a fost în vigoare, ordinul a produs efecte juridice prin care s-ar fi putut aduce o vătămare în drepturile sau în interesele legitime ale reclamantei.

De altfel, în mod corect a reţinut şi prima instanţă, în soluţionarea excepţiei lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor că legalitatea unui act administrativ se impune a fi analizată prin raportare la circumstanţele de fapt şi de drept relevante la data emiterii acestuia iar eventuala admitere a cererii în anularea actului are consecinţe asupra actului încă de la data emiterii acestuia şi nu doar de la data pronunţării instanţei, reclamanta putând justifica un interes de a acţiona în vederea anulării unui act inclusiv, în considerarea efectelor pe care acesta le-a produs pe perioada anterioară pronunţării unei hotărâri definitive dar şi din perspectiva dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din legea 554/2004.

Prin urmare, faptul că un act administrativ încetează a mai produce efecte juridice, fiind afectat de un termen, nu exclude controlul jurisdicţional al legalităţii emiterii acestuia, respectiv nu lipseşte de obiect acţiunea reclamantei.

În fine, instanţa de control judiciar reţine că o atare soluţie se regăseşte şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a stabilit că acţiunea în justiţie poate fi îndreptată şi împotriva unui act care a fost deja pus în aplicare sau care a fost între timp abrogat, pentru că actul în cauză a putut produce efecte juridice în perioada în care a fost în vigoare, iar aceste efecte nu au fost înlăturate sau au dispărut neapărat prin simpla lui abrogare, scopul acţiunii fiind obţinerea unei hotărâri de anulare ce constituie premisa în baza căreia emitentul să fie obligat să readucă într-o stare adecvată situaţia reclamantului, să înlăture consecinţele vătămătoare produse asupra acestuia, sau să evite adoptarea unui act identic, acţiunea în anulare fiind, prin urmare, admisibilă, "dacă permite evitarea repetării în viitor a presupusei nelegalităţi". (cauza Gencor Ltd. c Comisiei, T-102/96, Hotărârea din 25 martie 1999).

Aşa fiind, în raport cu situaţia de fapt şi de drept, reţinute în mod corect de prima instanţă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat şi totodată va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de B. în interesul recurentului-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 54 din 31 august 2021 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de B. în interesul recurentului-pârât.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.