Contestație în anulare inadmisibilă pentru erori de drept: clasificarea raportului de investigație feroviară ca act administrativ nu constituie eroare materială

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 13 august 2020, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Telecomunicaţiilor şi Agenţia de Investigare Feroviară Română - AGIFER, a solicitat:

(i) în principal, anularea Raportului privind investigaţia incidentului feroviar produs la data de 26.01.2019 în Depoul subteran Berceni, aparţinând S.C. TMB «Metrorex» S.A.;

(ii) în subsidiarul întâi, refacerea investigaţiei, cu efectuarea şi emiterea unui nou raport de investigaţie;

(iii) în subsidiarul al doilea, emiterea unui nou raport de investigaţie din care să fie excluse măsurile de siguranţă stabilite în sarcina reclamantei şi să se reţină drept cauză a incidentului eroarea umană de pilotaj;

(iv) în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Raportului privind investigaţia incidentului feroviar produs la data de 26.01.2019 în Depoul subteran Berceni, aparţinând S.C. TMB «Metrorex» S.A.., până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare;

(v) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 982 din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a dispus următoarele:

- a admis excepţia inadmisibilităţii;

- a respins cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Telecomunicaţiilor şi Agenţia de Investigare Feroviară Română – AGIFER, ca inadmisibilă;

- a respins cererea de anulare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Telecomunicaţiilor şi Agenţia de Investigare Feroviară Română – AGIFER, ca inadmisibilă.

1.3. Împotriva sentinţei anterior menţionate a declarat recurs reclamanta A. S.A. Spania, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

1.4. Prin decizia civilă nr. 206 din 19 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. Spania împotriva sentinţei civile nr. 982 din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în ceea ce priveşte cererea de suspendare şi cererea de anulare formulate de reclamanta A. S.A. Spania, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Investigare Feroviară Română.

2. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, la data de 21.03.2022, intimata-pârâtă Agenţia de Investigare Feroviară Română - AGIFER a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei menţionate la pct. I.1.4., în sensul respingerii recursului promovat de recurenta-reclamantă A. S.A. şi menţinerii sentinţei civile nr. 982/13.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020, ca fiind legală.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea învederează că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale săvârşite de instanţa de recurs care, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pe care l-a apreciat fondat, a făcut o confuzie calificând AGIFER ca fiind o instituţie publică cu autoritate publică de putere publică, iar raportul de investigare ca fiind act administrativ.

Consideră că instanţa de recurs nu a analizat tot conţinutul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 55/2006 (care face referire la investigaţie), căci, dacă ar fi procedat astfel, ar fi constatat că raportul de investigare nu este un act administrativ, ci este un act fără efecte juridice care reglementează dreptul şi modul de acţiune al investigatorilor.

De asemenea, deşi instanţa de recurs a reţinut că AGIFER desfăşoară investigaţia în regim de putere publică, potrivit art. 6 lit. g) şi art. 61 - 69 din H.G. nr. 117/2010, nu a precizat care sunt efectele actului de putere sau care sunt efectele de coerciţie sau raporturile juridice născute sau desfiinţate prin acesta.

În fine, este greşită şi aprecierea instanţei de recurs că raportul de investigare ar avea caracter obligatoriu, din cuprinsul dispoziţiilor art. 70 alin. (2) şi a art. 76 din H.G. nr. 117/2020, nerezultând o astfel de interpretare.

Mai arată contestatoarea că "existenţa unei erori materiale esenţiale în decizia civilă nr. 206 prin care s-a dezlegat recursul în dosarul nr. x/2020, care a determinat pronunţarea unei soluţii greşite faţă de actele existente la dosar, prin confundarea unor elemente care au stat la baza soluţiei dată de instanţa de fond" este şi "o consecinţă a antepronunţării aceluiaşi complet care a judecat şi încheierea de şedinţă care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată", în cuprinsul căreia s-a reţinut faptul că, "Cu toate acestea, Înalta Curte constată că, prin sentinţa recurată prima instanţă nu a antamat fondul pricinii, soluţionând cauza în temeiul unei excepţii procesuale".

Aşadar, decizia pronunţată de instanţa de recurs fiind rezultatul unei erori materiale, se impune admiterea prezentei contestaţii în anulare, cu consecinţa anulării deciziei atacate şi menţinerii sentinţei de fond, întrucât, în opinia contestatoarei, instanţa de fond a făcut o corectă analiză a naturii juridice a raportului de investigaţie, conchizând că raportul nu este un act administrativ, ci un înscris care materializează doar o opinie asupra unei chestiuni tehnice, a unei instituţii publice.

3. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii A. S.A. şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii nu au formulat întâmpinări faţă de contestaţia în anulare formulată în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora: "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

Contestatoarea apreciază că aceste dispoziţii sunt incidente în cauză, întrucât instanţa de recurs a făcut o confuzie calificând AGIFER ca autoritate publică, iar raportul de investigare ca act administrativ, astfel că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Înalta Curte reţine că, pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de către contestatoare o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele prezentate în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanţa de recurs, asupra calificării juridice a AGIFER ca autoritate publică şi a raportului de investigare ca act administrativ.

Contestatoarea invocă, aşadar, o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 55/2006, precum şi a prevederilor art. 6 lit. g), art. 61-69, art. 70 alin. (1) şi art. 76 din H.G. nr. 117/2020, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Prin promovarea contestaţiei în anulare, titularul căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare ale contestaţiei în anulare, pe calea acestei căi de retractare neputând fi înlăturate presupuse greşeli de judecată şi nici cenzurat modul în care instanţa de recurs a răspuns motivelor de casare invocate de partea recurentă.

Cât priveşte susţinerile contestatoarei relative la modul de soluţionare a cererii de preschimbare a termenului de judecată, se reţine că acestea nu pot fi analizate în prezenta contestaţie în anulare, aceasta fiind îndeptată doar împotriva deciziei nr. 206 din data de 19 ianuarie 2022, nu şi împotriva încheierii din data de 29 septembrie 2021, iar cât priveşte susţinerile referitoare la antepronunţare, acesta este un motiv de recuzare, iar nu de contestaţie în anulare, după cum a arătat şi societatea intimată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia de Investigare Feroviară Română – AGIFER împotriva deciziei nr. 206 din data de 19 ianuarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.