Solar panel subsidy rejection quashed: documents valid when uploaded despite platform suspension

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2020, pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a solicitat anularea actelor administrative emise de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu:

- la data de 11.06.2020, corespunzător poziţiei nr. x, înregistrate sub nr. x din Lista nr. 5 a solicitanţilor respinşi în cadrul Programului privind instalarea sistemelor fotovoltaice pentru producerea energiei electrice, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, în şedinţa Comitetului Director al A.F.M. din 11.06.2020, publicată la data de 11.06.2020.

- la data de 5.08.2020 corespunzător poziţiei 1027, înregistrat sub nr. x din Lista contestaţiilor respinse depuse de către solicitanţi-persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea sistemelor fotovoltaice pentru producerea energiei electrice, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, în şedinţa Comitetului Director al A.F.M. din 5.08.2020-publicată în 7.08.2020, cu consecinţa legală a finanţării proiectului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 52/F-CONT pronunţată la data de 25 martie 2021, Curtea de Apel Piteşti – secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamant, a anulat poziţia nr. x din Lista nr. 5 a solicitanţilor respinşi în şedinţa Comitetului director al AFM din data de 11.06.2020 (nr. de înregistrare x) şi poziţia nr. 1027 din Lista contestaţiilor respinse în şedinţa Comitetului director din data de 05.08.2020 (publicată la 07.08.2020).

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Administraţia Fonsului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-pârâtă a susţinut că sentinţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reproşând primei instanţe interpretarea eronată a dispoziţiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanţare înregistrat cu nr. unic x, depus de intimatul-reclamant A. în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională".

Concret, recurenta-pârâtă a criticat sentinţa de fond în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare dată de prima instanţă prevederilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, în opinia sa confuzia analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanţare depusă de intimatul reclamant este viciată.

În contextul redării argumentelor reţinute de prima instanţă cu privire la susţinerile sale, recurenta-pârâtă a subliniat că, aşa cum rezultă din prevederile art. 21 lit. e) din Ghidul de finanţare, legiuitorul a stabilit în mod expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii, precizând în acest sens că "Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (....); e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile de la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie pe care se va implementa proiectul, în original; g) ceritifcatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul de stat, emis păe numele solicitantului, de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Finanţelor Publice, în termen de valabilitate la data înscrierii, în original, în copie legalizată sau emis în SPV; în situaţia în care certificatul este obţinut de solicitant în format SPV, se depune la instalatorul validat copia tipărită a acestuia, care conţine şi codul de verificare; h) certificatul de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului, de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, în termen de valabilitate la data înscrierii, în original sau în copie legalizată; i) certificatul de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului, de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială se va implementa proiectul, în termen de valabilitate la data înscrierii, în original sau în copie legalizată, în cazul în care solicitantul are domiciliul în altă localitate decât cea în care se implementează proiectul".

În acelaşi sens a invocat şi art. 18 alin. (3) din Ghidul de finanţare, pe care le-a redat în cuprinsul cererii de recurs şi a opinat că norma citată este cea care stabileşte, în economia prevederilor Ghidului, data la care se realizează înscrierea solicitantului în program, spre deosebire de norma cuprinsă la art. 18 alin. (1) din acelaşi Ghid, care statuează că "Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul", indicând, prin urmare, doar locul unde se face înscrierea în program, nu şi data când se face înscrierea, această dată rezultând din prevederile art. 18 alin. (3) şi se identifică cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare, prevăzute la art. 21 din Ghid".

Or, a afirmat recurenta-pârâtă, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului-reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, extrasul de carte funciară eliberat la data de 02.09.2019 şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local eliberat la data de 29.08.2019 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare.

În continuare, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanţei de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe.

În opinia recurentei-pârâte, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabileşte în sarcina instalatorului validat obligaţia de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condiţiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia susţinută de prima instanţă, în sensul că analiza valabilităţii actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziţia normativă potrivit căreia, după verificarea conformităţii documentelor, instalatorul validat are obligaţia de a le introduce scanate, în aplicaţia informatică, conform art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid, o atare măsură fiind reglementată tocmai pentru a permite verificarea de către Comisia de analiză a criteriilor de eligibilitate, astfel cum rezultă acestea din documente.

Cu alte cuvinte, recurenta a arătat că legiuitorul a prevăzut atribuţii distincte în sarcina instalatorului validat şi a Comisiei de analiză, stabilind în privinţa acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor, în aplicarea principiului qui potius major, potius minor.

Contrar raţionamentului primei instanţe, recurenta-pârâtă a mai susţinut că nici comunicatul de presă formulat de aceasta la data de 30.10.2019, adus la cunoştinţă publică anterior reluării sesiunii de înscriere în aplicaţia informatică a solicitanţilor persoane fizice, şi anume la data de 06.11.2019, nu ar permite o interpretare contrară argumentelor expuse anterior, din moment ce în paragraful al doilea al respectivului comunicat s-a precizat că: "Toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".

Astfel cum rezultă din precizările comunicatului de presă amintit, recurenta nu a menţionat că documentele înregistrate în aplicaţia informatică şi-ar putea păstra valabilitatea peste durata expres prevăzută în Ghid, ci, doar a indicat faptul că, dată fiind suspendarea sesiunii de înscriere, sunt în mod egal considerate ca fiind depuse în termen cererile de finanţare, indiferent dacă acestea au fost introduse în aplicaţie anterior ori subsecvent suspendării. De altfel, comunicarea citată face referire expresă la atribuţia pe care Administraţia Fondului pentru Mediu urmează să o exercite, şi anume aceea de analizare a cererilor, putându-se astfel deduce că aceasta a avertizat asupra obligaţiei prevăzute de lege, aceea de a analiza, pe baza documentelor din dosarele de finanţare, criteriile de eligibilitate pentru fiecare solicitant în parte.

În plus, a redat conţinutul paragrafului următor din comunicatul sus-menţionat, conform căruia: "Persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documente la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică".

Concluzionând, a considerat că şi-a îndeplinit obligaţia de a avertiza solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanţare, a cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică, fiind evident că documentele care nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau să fie înlocuite, demers pe care intimatul-reclamant nu l-a realizat, precizarea din comunicat neputând fi interpretată în sensul că solicitanţii care au depus documentele doveditoare la instalatorul validat, anterior suspendării sesiunii de înscriere în program, ar fi absolviţi de obligaţia de a prezenta documente conforme la data înscrierii în aplicaţia informatică.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de către intimatul-reclamant A. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond. În esenţă, intimatul a susţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică prin prisma reţinerii în mod corect a situaţiei de fapt, dând eficienţă normelor de drept aplicabile, motivele de recurs invocate sub acest aspect neavând nicio susţinere legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauză, sub aspectul contextului factual se reţine că, la data de 06.09.2019, pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat pe pagina sa de internet demararea Programului denumit "Casa Verde Fotovoltaice", începând cu data de 10 septembrie 2019, precizând că în data respectivă persoanele fizice se pot adresa instalatorilor în vederea înscrierii în program. La data anunţată, Administraţia Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul menţionat, în vederea efectuării unei analize a modului de funcţionare a acestui proces, iar la data de 04.10.2019 a anunţat printr-un comunicat de presă că data reluării înscrierilor în program va fi anunţată din timp pe site-ul instituţiei astfel încât persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documentele la instalatorii validaţi până la data de 10.09.2019, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii în Program.

Printr-un alt comunicat de presă din 30.10.2019, Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat că programul va fi reluat începând cu data de 6 noiembrie 2019, ora 10:00, dată la care instalatorii validaţi vor putea să continue înscrierea persoanelor fizice în aplicaţia informatică, făcând unele precizări referitoare la documentele înregistrate anterior suspendării înscrierilor.

La 03.09.2019, reclamantul a depus cererea de finanţare împreună cu documentaţia aferentă la instalatorul validat B. S.A., care are încheiat contract de participare cu Administraţia Fondului pentru Mediu, conform art. 18 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, ghid aprobat prin Ordinul nr. 1.287/05.12.2018 emis de Ministerul Mediului.

Cererea intimatului-reclamant, înregistrată la instalatorul validat sub nr. x, împreună cu documentaţia aferentă, nu a putut fi încărcată de către acesta în aplicaţia informatică specifică pusă la dispoziţie de către Administraţia Fondului de Mediu, iniţial din cauza funcţionalităţii reduse a acesteia, iar ulterior, ca urmare a suspendării înscrierilor. La data reluării programului, şi anume 06.11.2019, cererea de finanţare şi documentele dosarului de finanţare au fost înregistrate în aplicaţia informatică sub nr. x.

La data de 11.06.2020 Administraţia Fondului pentru Mediu a publicat pe pagina sa de internet lista solicitanţilor respinşi în cadrul Programului, potrivit deciziei Comitetului director al acesteia, intimatul-reclamant A. figurând în Lista nr. 5, la poziţia nr. x. Motivul respingerii proiectului a constat în faptul că extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local nu mai erau valabile la 06.11.2019, data înregistrării cererii de finanţare în sistemul informatic.

Contestaţia administrativă împotriva soluţiei de respingere a cererii de finanţare, formulată de intimatul-reclamant în temeiul art. 23 alin. (1) din Ghidul de finanţare, a fost respinsă în şedinţa Comitetului director al Administraţiei Fondului pentru Mediu din data de 05.08.2020, soluţia fiind publicată pe pagina de internet a instituţiei la 07.08.2020, motivul respingerii constând în faptul că "dosarul trebuie să fie complet şi corect întocmit la momentul depunerii".

Considerând că motivul de fapt şi de drept ce a stat la baza respingerii cererii sale de finanţare este neîntemeiat şi nelegal, intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anulare a Listei nr. 5 din data de 11.06.2020-poziţia nr. x, prin care i-a fost respinsă solicitarea în cadrul Programului privind instalarea sistemelor fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, precum şi a Listei contestaţiilor din data de 05.08.2020 - poziţia nr. 1027, prin care i-a fost respinsă contestaţia administrativă, cu consecinţa legală a finanţării proiectului.

Soluţionând acţiunea, instanţa de fond a găsit întemeiate susţinerile reclamantului privind nelegalitatea măsurii luate de către pârâtă, în sensul respingerii cererii de finanţare şi a contestaţiei administrative formulate de acesta, admiţând în parte acţiunea reclamantului, în sensul anulării poziţiei nr. x din Lista nr. 5 din data de 11.06.2020 şi a poziţiei nr. 1027 din Lista contestaţiilor din data de 05.08.2020.

Pe calea recursului de faţă, supus analizei instanţei de control judiciar, pârâta a atacat sentinţa de fond din perspectiva unor critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Potrivit textului de lege invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente.

În cadrul criticilor subsumate acestui motiv de casare, recurenta-pârâtă a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată de către instanţa de fond cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanţare înregistrat cu nr. unic x, depus de intimatul-reclamant A. în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională". Mai exact, a criticat sentinţa de fond în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare dată de prima instanţă prevederilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, în opinia sa confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanţei de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe.

În opinia recurentei-pârâte, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabileşte în sarcina instalatorului validat obligaţia de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condiţiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia susţinută de prima instanţă, în sensul că analiza valabilităţii actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziţia normativă potrivit căreia, după verificarea conformităţii documentelor, instalatorul validat are obligaţia de a le introduce scanate, în aplicaţia informatică, conform art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente situaţiei deduse judecăţii, soluţia primei instanţe fiind pronunţată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecinţă şi de către instanţa de control judiciar.

În esenţă, chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare, vizează data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate.

În opinia recurentei-pârâte, analiza valabilităţii documentelor aferente cererii de finanţare nu ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, ci, în raport de data la care dosarul intimatului-reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat.

În schimb, intimatul-reclamant a solicitat să se constate că în raport de data de 03.09.2019, când a înregistrat cererea de finanţare la instalatorul validat, documentele aferente cererii de finanţare, solicitate prin Ghid, se aflau în termenul de valabilitate, iar faptul că, deşi au fost scanate şi pregătite pentru a fi încărcate în aplicaţia informatică, această înregistrare nu a fost realizată ca urmare a unei disfuncţionalităţi în accesarea acesteia şi, ulterior, ca urmare a suspendării înscrierilor, nu poate avea drept consecinţă respingerea cererii sale de finanţare.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte validează raţionamentul intimatului-reclamant, având în vedere că susţinerile părţii sunt întemeiate, fiind demonstrate de probatoriul administrat în cauză.

Potrivit art. 8 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorităţii a informaţiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii şi publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanţilor, rezervarea sumelor aferente finanţării şi aprobarea solicitanţilor; d) obţinerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) şi încheierea contractelor de finanţare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea şi plata sumelor solicitate de către instalatorii validaţi; g) monitorizarea beneficiarilor final.

Art. 18 din acelaşi Ghid prevede că: (1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiţia depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în:

a) identificarea solicitantului şi analiza conformităţii documentelor prezentate cu condiţiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicaţia informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 şi introducerea lor în aplicaţia informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformităţii acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanţării fiecărui solicitant care întruneşte condiţiile referitoare la conformitatea documentelor.

Reclamantul a respectat paşii procedurali impuşi de normele legale incidente, acesta depunând cererea de finanţare la instalatorul validat B. S.A. în data de 03.09.2019, cererea sa fiind înregistrată la instalatorul validat menţionat sub nr. x, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) şi alin. (2) anterior citate, de către instalatorul autorizat. Însă, procedura concretă de înscriere nu a putut fi finalizată prin introducerea de către instalator a datelor în aplicaţia informatică potrivit art. 18 alin. (3) pct. c), întrucât, chiar din prima zi de utilizare, platforma informatică nu a mai putut fi accesată, fiind suspendate înscrierile şi reluate la data de 06.11.2019, care este şi data finalizării înscrierii cererii reclamantului în sistem, aspecte necontestate în cauză.

Cum intimatul-reclamant a înregistrat la instalatorul validat cererea sa de finanţare, împreună cu documentele aferente solicitate de Ghidul de finanţare, în ziua de 03.09.2019, nu se poate susţine cu suficient temei că nu au fost respectate termenele privind valabilitatea documentelor, împrejurările de fapt şi de drept invocate de reclamant susţinând conformitatea procedurii urmate în concret şi lipsa oricărei culpe în depunerea documentaţiei în condiţiile date.

Art. 7 alin. (1) lit. c) din Ghidul de finanţare din data de 05.12.2018, aprobat prin Ordinul nr. 1287 din 05.12.2018 emis de Ministerul Mediului, defineşte "aplicaţia informatică" ca fiind un "software administrat şi pus la dispoziţie gratuit de către Autoritate, având dublu rol, de gestionare a bugetului alocat programului şi de stocare şi verificare a informaţiilor privind beneficiarii finali înscrişi".

Aşa cum rezultă din aceste prevederi, aplicaţia informatică în care trebuie încărcate cererile de finanţare şi documentele aferente, de către instalatorul validat, este pusă la dispoziţie gratuit, fiind administrată de către Autoritate, în speţă Administraţia Fondului pentru Mediu, astfel că deficienţele de funcţionalitate a acestei aplicaţii şi imposibilitatea accesării ca urmare a suspendării înscrierilor în Programul în discuţie, care au generat, implicit, imposibilitatea încărcării efective a documentelor în sistem, nu-i pot fi imputate intimatului-reclamant, care şi-a îndeplinit obligaţia de a depune cererea de finanţare şi documentele aferente cu respectarea termenului legal.

În acest sens Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 39 din Ghid, potrivit cărora: "Dacă din motive legate strict de Autoritate (de exemplu, dar fără a se limita, la disfuncţionalităţi ale aplicaţiei informatice) terţii se află în imposibilitatea obiectivă de a-şi respecta termenele impuse prin prezentul ghid, atunci respectivele termene se vor prelungi cu perioada aferentă întârzierii. Aceste decalări nu exonerează AFM de îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de terţi prin alte acte de natură juridică."

În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul înscrierii solicitantului în program, respectiv data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe, câtă vreme din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă în mod neîndoielnic că aceasta este voinţa legiuitorului.

Dimpotrivă, prevederile legale citate anterior reflectă fără putinţă de tăgadă faptul că legiuitorul a prevăzut obligativitatea prelungirii termenelor impuse prin Ghid, tocmai pentru a reglementa situaţia imposibilităţii obiective de respectare a acestora, enunţând cu caracter exemplificativ ipoteza disfuncţionalităţii aplicaţiei informatice.

Aşadar, instanţa de control judiciar nu poate valida alegaţia recurentei-pârâte potrivit căreia data înscrierii în program se identifică cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare şi că, în raport de data reluării procedurii de înscriere din 06.11.2019, când dosarul intimatului-reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, extrasul de carte funciară eliberat la 02.09.2019 şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local eliberat la data de 29.08.2019, nu mai erau în termenul de valabilitate de 30 de zile, deoarece reflectă propriul demers interpretativ al cadrului normativ aplicabil în speţă, în vederea obţinerii soluţiei favorabile pretinse, fără a susţine însă motivul de nelegalitate invocat.

Cât priveşte criticile recurentei-reclamante referitoare la greşita interpretare a precizărilor comunicatului emis la data de 30.10.2019, instanţa de control judiciar reţine, de asemenea, că sunt nefondate şi nu pot fi primite.

Sub acest aspect este de observat, raportat la prevederile legale amintite în precedent, că în perioada 10.09.2019 - 05.11.2019, aşadar pe durata suspendării procedurii admise de pârâtă, se poate vorbi de o veritabilă prelungire a termenelor.

De altfel, prin comunicatul de presă din data de 04.10.2019, chiar Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat că "data reluării înscrierilor în Program va fi anunţată din timp pe site-ul instituţiei astfel încât persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documentele la instalatorii validaţi până în data de 10 septembrie, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii în Program", iar potrivit comunicatului de presă emis de aceeaşi autoritate, la data reluării programului din 06.11.2019, "toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".

Relativ la importanţa acestor comunicate, sunt de reţinut dispoziţiile art. 38 din Ghid, conform cărora: "(1) Toate datele, informaţiile, instrucţiunile, comunicatele şi alte documente relevante în legătură cu programul se publică pe pagina de internet a Autorităţii, www.x.ro, la secţiunea Programe de finanţare. (2) Singurele date, informaţii şi instrucţiuni valabile prezentate în mass-media referitoare la program sunt cele transmise sub forma comunicatelor de presă de către Autoritate şi/sau autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului."

Or, în cauza de faţă, pârâta nu a dat eficienţă acestor dispoziţii legale, ci, dimpotrivă, a procedat la analiza documentelor dosarului de finanţare întocmai ca şi cum reclamantul s-ar fi adresat cu o nouă cerere, fără a ţine cont de faptul că procedura era suspendată în perioada respectivă şi că valabilitatea documentaţiei anterioare a fost antamată chiar de către autoritate prin comunicatul emis în aplicarea art. 39 din Ghid.

Prin urmare, nu se confirmă criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prima instanţă stabilind în mod corect că pârâta nu putea aprecia ca nefiind valabile cele două înscrisuri menţionate, respectiv: extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local, înregistrate de reclamant cu respectarea termenelor legale, în contextul acţiunii de suspendare a înscrierilor, dispusă de pârâtă, şi al menţiunilor făcute de aceasta în comunicatul de presă din data de 04.10.2019, enunţat supra.

Referirea recurentei-pârâte la paragraful "Persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documente la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică", din comunicatul de presă din data de 06.11.2019, nu priveşte situaţia reclamantului, care depusese şi înregistrase documentele la un instalator avizat la data de 03.09.2019. Date fiind aceste împrejurări, de vreme ce documentele au fost legal înregistrate de intimatul-reclamant, recurenta-pârâtă era obligată să le analizeze conţinutul şi nu să respingă cererea de finanţare pentru motivul că aceste documente nu se mai află în perioada de valabilitate.

În aceste condiţii, Înalta Curte va respinge şi aceste susţineri ale recurentei-pârâte şi va constata că sentinţa de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în cauză, demersul părţii fiind, prin urmare, nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 52/F-CONT din 25 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2022.